cum să videochat - se întoarce...

Hai mă, că-mi făceam griji de pomană că nu ating 500 de postări anul ăsta. Adică, mă înecam ca țiganu' la mal. Dar site-ul bestjobs e o încântare. Chiar și a doua zi de Crăciun.

Se pare că ăia de au pus anunțul de care m-am legat acum câteva zile... îmi citesc blogu' și au recidivat. Ce prost sunt eu: auzi, poți de fapt să blochezi nu doar IP-urile din România, ci și pe cele din țările în care s-a dus vecinul la cules de mure!

Doar că eu repet: internețul is never safe! De unde, plm, știi tu că de fapt georgel s-a dus în Spania?! Dacă tu stai tot timpul în casă ca să faci videochat ca să-ți permiți o casă și un trai decent „în câțiva ani” (casă - ca să dulce - ca să)?!

În plus, poate că tu știi despre georgel că s-a cărat în Spania, dar de acolo omu' a emigrat în Dubai fiindcă a dat lovitura după un an la cules zmeură! Degeaba blochezi IP-urile din Spania. Fiindcă se poate ca georgel să te vadă din Dubai!

Sau... așa cum am mai spus... cineva te poate înregistra - exemplu: Simple Screen Recorder - iar clipul poate fi încărcat pe site-urile de specialitate. Înregistrarea cu pricina poa' să zacă pe net ani de zile fără știrea ta. Apoi, te măriți, te angajezi sau eu mai știu ce... iar cineva (din anturajul tău) caută pe site-urile cu pricina material pentru joco del mano. Și poate s-a săturat de pornoistele profi - care mimează grav și ostentativ plăcerea - și vrea ceva mai autentic... deci caută la categoria videochat. Dă peste isprăvile tale din tinerețe... Mă, aia nu-i bianca?! Și mai adună câțiva martori ca să fie și el sigur! Cuz u know. Internețul is never safe. It is 4ever! Like love... LOL. Și te ia la întrebări!

Mai ia în calcul că după căsătorie s-ar putea să apară copii. Și... un filmuleț cu isprăvi din viața grea de studentă... zace pe net ani de zile... neștiut de nimeni. Iar fiica/fiul tău... din curiozitate perversă descoperă capodopera. Bă, aia seamănă cu mama soto! Cuz internețul is never safe! It is 4ever. Like love...

Dar astea sunt probleme pe termen lung. Sigur că se poate să ai noroc și nimeni să nu afle nimic. Nu vreau să descurajez fetele și băieții (băjeții - cum s-ar exprima Cedry2k) care au de gând să-și încerce norocul mizând pe o slujbă care nu implică munca. În definitiv, nimănui nu-i place să tragă din greu pe salariul minim pe economie.

Ce-mi place la acest nou anunț e faptul că amintește de salariu: el vine de două ori pe lună întocmai ca o leafă obișnuită! Deci trebuie că te simți ca oricare alt angajat. Ești în rândul lumii. Lipsește doar mențiunea bonurilor de masă!

Limba română nu ți-o cere nimeni! Doar engleza conversațională. Adică, oh, so good. Yes, love it in my pussy... yeeeeeeeees! oh... ah... great. not in my ass... no... LOL. Dar ne mai luăm de la o cratimă trântită aiurea? Doar lupii ne dă în fiecare zi târcoale. E inspirată de folclor, neicușorule... adicătelea, ce să mai facem acordul?! Așa cânta Burebista... așa cântăm și noi. Autentic. Româna aia arhaică. Fiindcă noi vrem să ne redescoperim valorile dacice, dom'ne! Și ia! Să purtăm ie și ițari pe stradă! Da, că tot sunt la modă pantalonii mulați de ambele sexe. Cea mai faină explicație pentru această alegere nefericită: lup singur... lupii... e de fapt haită... deci haita ne dă... doar că textul nu spune: că ne dă haita târcoale!!! LOL. Bravo, oaie! Cum le știi tu pe toate! Ești mai deștept decât tine însuți!

cum să videochat

cum s-ar zice... acum și pentru băieței - nu doar pentru fetițe - moșul vine cu o ofertă de nerefuzat. o slujbă pe care o poți face de acasă:

nu trebuie decât să-ți creezi un cont - ca pe facebook - și gata. ești ca și angajat. LOL. întrebare: având în vedere că ți se garantează posibilitatea de a bloca IP-urile din România... ce facem în situațiile în care ești înregistrat/ă făcând porn-videochat pe site-ul cu pricina și ajungi superstar pe site-urile specializate?! și, fiindcă suntem peste tot acasă (porțile ni se deschid la meciurile Simonei Halep), de unde știi că ăla/aia care solicită servicii pe site-ul cu pricina nu e din România?! doar fiindcă n-are IP din România?!

internețul is never safe. yep, ai citit bini di tăt. site-ul cu pricina nu-ți promite decât că IP-urile românești nu-s permise pentru accesarea contului tău dacă decizi așa. dar nu îți garantează că vecinul plecat la muncă în Portugalia nu poate să te găsească - întâmplător - pe chat și nu decide să facă și o înregistrare cu un progrămel de tipul Simple Screen Recorder ca să vadă și dorel - pretenul lui din sat cu care vrea să iasă la bere. că doar nu face discriminare pe criterii entinice internețul.

vecinul plecat la muncă în Potugalia: o știi pe aia care zice că face facultatea la distanță și stă în casă ca să învețe?!

dorel: bună, gagica!

vecinul plecat la muncă în Potugalia: s-o vezi când geme...

dorel: nu-i bagaboantă... am încercat.

vecinul plecat la muncă în Potugalia: e mai ieftină decât crezi!

dorel: bă, îți spun! nu e centuristă. toată ziua învață.

vecinul plecat la muncă în Potugalia: învață să-și bage degetul cât mai adânc...

dorel: treaba ei. tu nu dai din când în când o gheară... care la vremea ei... face cât o mie... de cuvinte!

vecinul plecat la muncă în Potugalia: da' mă, dau. dar nu pe net. ia d-acia de te uită pe smartphone ce pizdă păroasă are studenta ta cuminte.

P.S. sceneta de mai sus e doar una imaginară. nu are nicio legătură cu lumea reală... de fapt discuția dintre cei doi ar fi trebuit să înceapă direct cu: bă, să ți-o arat pe Bianca cum se freacă nebuna. am și înregistrat-o. am urcat filmul și pe net cu numele Bianca din Frecăței face videochat ca o târfă de rând... are jdemii de vizualizări. cum dreacu' de nu-l știi?!

Amintiri din copilăria de suporter

De fiecare dată când aud huiduit în tribună (la televizor mai ales în ultima vreme) îmi aduc aminte de momentele în care fiind băiet stadioane cutreieram şi mă aşezam adesea cu fundul pe spătarul scaunului - de se luam moşii de mine să şed frumos ca toată populaţia care şi-a adus ziar de acasă.

Aveam 10-12 ani pe atunci, echipa locală se numea Dacia Unirea Brăila şi juca în Divizia C, învingând câteodată cu 8/9-0 contracandidate de care n-a auzit nimeni. Mă duceam singur la stadion - nu-i înţelegeam pe ăia care mă târau după ei ca să-i cumpere lu' mă-sa pâine! luaţi-vă, în plm, fraţilor, un câine şi ăla e credincios ca un creştin cu frica lui D-zeu - că era aproape şi eu eram deja iniţiat... fusesem de câteva ori cu prietenii... apoi, când ştiam că e meci, nu aşteptam să aduc oastea cea mare... mă duceam singur!

Îmi amintesc şi acum de senzaţia aia de copil cu teamă de înălţimi când am păşit prima dată pe poata din faţă a Stadionului Municipal din Brăila. În faţă erau ăia care se chinuiau acolo să ducă mingea dintr-o parte în alta a terenului... dar eu nu prea puteam să fiu atent că îmi era teamă să nu calc pe undeva aiurea şi să nu ajung bilă de bowling. Cu timpul m-am obişnuit...

Noaptea trecută, Germania lui Thomas Muller a bătut - cu suportul grav al arbitrului - Portugalia lui Cristiano Ronaldo. Probabil, cavalerul fluierului a fost intimidat de prezenţa lui madam Merkel în tribune şi a acordat 11 metri (cel puţin discutabil) doar Germaniei... că dincolo atacul întârziat era perfect regulamentar când Portugalia nu trebuie să-şi salveze nici măcar onoarea! Dă-i în mă-sa că-s periculoşi. Lasă-l pe Cristiano - care am înţeles că trebuie să facă striptease pe teren înainte de a executa o lovită liberă ca să vadă gagicile şi gheii din tribună ce mândreţe de băiat avem în prim plan... altfel freza nu  e de ajuns! - să prindă puţină vlagă dată de adrenalină - că altfel  părea aşa de sleit de statul la pomană în soarele brazilian că nici să protesteze covingător n-a putut, remarcându-se fotbalistic printr-un dans şi un şut în zid - şi devenea periculos.

Acum înţelege-ţi de ce sunt brazilienii aşa de buni fotbalişti? În plm, priviţi ce condiţii au ăştia... meci de meci.

Şi aşa mi-am amintit eu de copilăria de "suporter". Cum spuneam, aveam vreo 10-12 ani... şi mă găseam în tribuna I a Municipalului. La un moment dat arbitrul - ca un veritabil muist - a dat penalti echipei adverse. Linişte în tribune, eu întreb: Penalti?... aşa părea... linişte totală. Bă, cine deschide corul de huiduieli?! Şi se ridică ăla micu'  de (probabil) 11 ani şi bagă din toţi bojocii un UUUUUUUUUUUĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ! A urmat un moment de confuzie! Am fost şocat de mine şi mi-era să nu devin penibil. Era tot linişte! Clipa aia a ducat ceva şi m-am scoborât la loc în scaun să mă fac mic cât un punct trasat cu creinul pe hârtie, să nu mă zărească vreunul... Dar în urma mea toată lumea a început corul de fluerături şi huiduieli. M-am liniştit şi m-am aruncat şi eu în gloată.

Senzaţia aia că eşti prea devreme, contra timp... Toată viaţa am fost cam prea târziu... în urmă. Atunci am fost eu cel dintâi. A fost ciudat.

Acum nu mă mai duc pe stadion. Am crescut. Nu mai sunt aşa entuziast. Nu-mi mai pasă.