Am avut recent o discuție cu un coleg de muncă și mi-am dat seama de un fel de mentalitate tipic românească. Țineți minte - sau poate nu - că în copilărie, atunci când puiul de om se simțea depășit de situație și ceilalți/celălalt era deja în avantaj, acest apela la rudele cele mai apropiate "Îl chem pe tata care e polițist" etc.
Ei bine, românul cu tupeu face același lucru și când e prins că face ceva ilegal. Nu își recunoaște greșeala sau cere scuze, nu încearcă să facă apel la umanitatea celuilalt pentru doar un avertisment fiindcă a fost o scăpare minoră. NU! Oricum, dacă ar face asta ar fi considerat slab. Căci prostia celor cu autoritate este imensă! În loc să fie îngăduitori cu ăia care chiar nu creează probleme adevărate, ei îi îmbulinează aiurea... Când vine vorba de un infractor recunoscut însă se codesc să aplice regulamentele!
De aceea, românul știe că el trebuie să fie mereu pe atac imediat ce se găsește în situația de a fi penalizat pentru ceva încălcarea unui regulament. Se știe, nu? Cea mai bună apărare este atacul, focul la ei, ai-n-ai mingea, tragi la poartă! A fost campionatul mondial de fotbal, chiar trebuie să vă învăț eu toate? Deci te-au prins, nu ai scăpare, nu poți să te sustragi situației, atunci i-o tai ipochimenului cu "Îl am pe văr-miu, vrei să-l sun acuma?".
Sigur că poate nici măcar nu ai un văr acolo unde pretinzi sau, de asemenea, vărul respectiv nici nu are puterea pe care o proiectezi în fața celui cu care vorbești... Dar nu e important asta! De multe ori doar la auzul acestui refren insul crescut în lumea asta înțelege că nu e bine să te persecute. Că nu se știe. Pare omul ăsta prost îmbrăcat, nici felul lui de a vorbi nu îți inspiră autoritate, dar știe cuvintele astea magice! Nu poți să folosești incantații fără să fii inițiat, nu? Îți trebuie o bază, înțelegi mersul... Parcă din profil dacă te privește mai bine semeni cu Merlin și o pelerină cu glugă nici nu te vezi bine la față. Clar se poate să se înșele în privința ta. Deci mai bine te lasă în pace. Nu se știe ce fel de blestem o să arunci asupra lui, ce năpastă îl poate aștepta... Cu magia neagră nu te joci!
Într-un sistem în care toată lumea depinde de cineva, când ameninți că ai și tu pe cineva, undeva... activezi atât speranța, dar și frica. Frica aia că, dacă dispare susținerea subit, dispari și tu din schemă.
E o mentalitate de slugi, unde sluga care se vede în frunte se comportă de parcă e stăpână, dar devine iar slugă atunci când i se reamintește că biciul se găsește în altă parte. Ce fel de reguli să aplici în lumea în care și cel mai decăzut ins poate să arunce în față cuiva "cu autoritate" faptul că "Îl am pe văr-miu acolo, vrei să-l sun?". Nu te bagi, nu ți se bagă!
