Demos - dezamăgirea modernă socialistă

De ceva vreme, Dragoș Pătraru invită la dialog diverși oameni politici mai cunoscuți sau mai puțin cunoscuți. Toate astea se întâmplă la „Cafeneaua Nației”, o subsecțiune a emisiunii oficiale „Starea Nației”, subsecțiune care tinde însă să devină o emisiune independentă de interviuri.

 

Săptămâna trecută au fost prezenți la „Cafeneaua Nației” doi reprezentanți ai partidului Demos, Andreea Petruț și Claudiu Crăciun. N-am urmărit discuția până la capăt, fiindcă oamenii - poate bine intenționați - băteau câmpii cu grație. Ideea de a veni la interviu în tandem femeie-bărbat - pentru a demostra că Demos e un partid care oferă șanse egale atât bărbaților, cât și femeilor în politică și administrație - mi s-a părut drăguță. Dar nu foarte eficientă dacă Andreea îl căuta într-una cu privirea pe Claudiu.

Din cele aproximativ 45 de minute pe care le-am urmărit din interviul menționat am desprins următoarele chestii:

1. Demos nu-și cunoaște publicul. Andreea Petruț a rostit de multe ori „influenceri”, care asociază în discursul lor politica de stânga cu socialismul comunist. Prin urmare partidul acesta se adresează tot unor corporatiști din urban, inși care se vor simți mult mai reprezentați de USR și PLUS.

2. Demos nu are nicio idee concretă despre ce să punem în locul a ceea ce există acum. Claudiu Crăciun a repetat că politica actuală e falimentară pe temen lung. E adevărat că nu se pot susține bugetele țărilor pe fabrici vremelnice de confecții și cablaje auto, fabrici în care lucrează oameni necalificați. Exploatabili și exploatați. Avem nevoie de echitate și solidaritate socială. Dar... cum se face asta concret... omul n-a răspuns. Dragoș Pătraru s-a pus perfect în pielea unui angajator care vine în România pentru că face profit mare angajând oameni necalificați. Nu poți să te bazezi pe tipul ăsta de afaceri, dar plecarea lor din țară ar lăsa pe drumuri multe familii! Cum faci să nu se întâmple asta? Sau cum îi ajuți pe cei ajunși în punctul ăla? Demos n-a răspuns concret la întrebarile astea prin intermediul niciunei voci aflate pe canapeua de la „Cafeneaua Nației”. Cel puțin nu în intervalul de timp în care am urmărit eu convorbirea celor trei!

3. Andreea Petruț s-a lăudat că l-a cunoscut pe Claudiu Crăciun la protestele împotriva exploatării de la Roșia Montană. Avem de-a face iar cu o legătură cu hipsterii din urban, mai atrași de ideile de dreapta. În plus, nu i-am văzut deloc pe foștii activiști de la Roșia Mondană în stradă anul trecut când în Cațavencii apăreau informații documentate despre felul în care petrolul și gazele naturale din Marea Neagră erau concesionate pe trei tinichele unor corporații. Tot în Cațavencii am găsit informații despre cum emoția pricinuită de protestele împotriva exploatării de la Roșia Montană era transformată în bani prin jocul la bursă. De oamenii care aveau tot interesul ca protestele să aibă efect... Experiența în contestarea amenzilor date de Jandarmerie nu te face un politician strălucit.

Din nou. în atenția lui Radu Alexandru, ex-Cațavencii

Centaure, ăsta e pamflet, așa-i? Că dacă e pe bune, e doar o naivitate. Ce om cu o viață cât de cât obișnuită, cu serviciu de 10 ore pe zi, plătit de-a-n pulea o să mai aibă răbdare să fie cetățean model? Să presupunem că vede că d-na de la ghișeu o arde bășinos și tratează cetățeanul cu curul (sic!)... ok. Te iei de ea, țipi... te revolți... nu se rezolvă nimic... aia o să-ți spună că și ea e la fel ca tine, că e stresată și că nu-i place ceea ce face... și pierdeți amândoi timp aiurea. O să-ți facă hatârul ție și următorul o să fie tratat și mai nasol fiindcă vrea și aia să-și ia revanșa. Că așa funcționează oamenii stresați și sictiriți de rutină. N-o să te duci tu să-i faci morală din nou... că ai și altă treabă. Dacă ală nu se apară și preferă să-i lase o ciocolată ca să-l rezolve mai repede, sistemul tău s-a dus de râpă. Asta ar putea să meargă dacă fiecare ar fi dispus să facă ceea ce trebuie... altfel, omul cu principii nu e decât un naiv într-o lume de hiene. Ia zi și tu cine o să fie mâncat cu tot cu cadavru?

Pe când dacă ieși în stradă noaptea, după ce ai muncit ca un sclav și strigi niște chestii alături de o gloată asemanatoare ție măcar te răcorești. Știi, ca momentele alea din cartea 1984 de Orwell, când se adună oamenii să se descarce... ei vin acolo și strigă împotriva dușmanului comun, dar în capul lor acest dușman devine unul concret. Pentru un corporatist, protestul ar putea să fie și o cale de a se răzbuna în capul lui pe șeful lui arogant, care seamănă cu un ministru cu privilegii.

Soluția trebuie căutată altcumva. Intransigența ta e naivă. Fiindcă îți dai singur argumente pentru naivitatea asta: ai spus că pe prost n-o să-l fută grija de el, ci de altul. N-o să stea el să schimbe sistemul, iar tu s-ar putea să n-ai timp să rezolvi în fiecare zi problemele alea mici pentru că o să preferi să vrei să ieși cu copilul în parc, cu prietenii la o bere, să vezi un film, să vacanță sau pur și simplu să te uiți la pisici pe net fiindcă e o activite mai relaxantă decât să faci pe idealistul.

Și uneori strigatul la aer are efecte mai concrete. Cade un cap. Dacă s-ar striga la aer de fiecare dată când treburile merg cu adevărat prost, capul ăla care vine în loc va trebui să ia și măsuri bune... măcar să mai scape de gura lumii. Și așa vede că lucrurile pot fi bune și pentru el și urmașii lui și... le păstrează.

Omul concret, obișnuit n-are timp să se gândeacă prea mult la chestiile complexe. Că de aia există funcționari publici și specialiști. El vrea să trăiescă. Și să-și vadă de activitățile lui!

P.S. L-am văzut azi pe d-nul Viorel Botea - candidat la Primăria Brăila din partea PMP - vorbind la TV Brăila. Și dânsul spune că proiectele cu after school-ul ale celorlalți sunt ridicole, dar el cunoaște sistemul de educație și o rezolvă! Nu prea mi-am dat seama din ce bani se susține acest proiect (de comasare, de construire de cantine, poate chiar de cămine de dormit... etc.)... S-a ajuns și aici, candidații chiar au început să vorbească despre proiecte, care mai de care mai stiințifico-fantastice. Întrebări concrete:

1. cine susține financiar haleala copiilor? că... dacă le dăm pruncilor de om un prânz cu valoare calorică zero... nu rezolvăm situația. tot flămânzi or să fie.

2. cine susține financiar personalul care se ocupă de supravegherea copiilor? că eu nu mi-aș lăsa copilul încă patru ore pe zi pe mâna unor oameni plătiți cu salariul minim.

3. cine susține financiar personalul de la cantină?

Către d-nul Radu Alexandru de la Cațavencii

Mă uit și la comentarii și văd ce de adoratori ai. ok, selecție naturală. cum vrei tu. numai că lașitatea și prostia - ignorarea unor pericole viitoare - fac parte din categoria instinct de conservare. am 25 de ani, o viață ok... vreau să fiu individualist, nu mă fute de grija la nimeni... de ce să-mi risc eu viață și fericirea pentru ca pe viitor o generație nevinovată de copii să nu fie nevoită să riște refugiindu-se?!
 
De asemenea, niciun loc de pe Pământ nu e absolut sigur. Și nu e atât de simplu să te muți unde vrei. Că probleme de limbă, de respingere culturală, că nu-ți permite partidu'... și diverse alte cauza. Așa că-ți faci cuibul unde poți, încercând să te adaptezi individual fără să-ți pese prea tare de lume. Ci de alea 20 de grupuri din care zici tu că facem parte.
 
Problema e că într-o clipă, cineva pe planetă decide că locul în care ți-ai făcut tu cuib... e locul unde vrea el să sape o groapă cu bombardeaua. E și responsabilitatea lui să te ajute să ieși de acolo. Așa cum spui tu. De preferință înainte să dea cu bombardeaua.
 
Nimeni nu-și săpa singur groapă ca să plonjeze în ea. Încearcă să se adapteze cum poate. Cum și tu - în loc să te cari de aici - ai rămas într-o țară de rahat! Te-ai dus în capitală unei țări secondhand fiindcă erau ceva mai multe șanse, dar tot lângă tata Putin ești, mânceacas! Și nu te văd ținându-te de un steag pe care scrie Coldea jos labele de pe țara asta! Ci scrii mult despre pitzipoance și cocalari. Chestii facile, pentru proști. De ce? Fiindcă e mai avantajos pentru tine. Ca și pentru ăia care au ales să nu se luptă cu sistemele din țările lor și să-și ducă viață individual.
 
N-or fi relevanți mulți oameni, dar sunt nevinovați. 100%. Au încercat să-și apare ce aveau cum faci și tu. În zona lor. Că nu ne putem înghesui toți în locuri lipsite de conflicte. Mai ales că nu e niciun loc absolut sigur.
 
Greșelile trecutului? Serios? Tu de ce nu încerci să le îndrepți?! Preferi să cânți în strună unor autosuficienti, care cred că au înțeles cum e viață și consideră că femeile de serviciu mai ieftine or să-i ajute la ceva. O să creeze dezechilibre sociale. Și când sunt dezechilibre sociale și siguranță ta - individualist cum te consideri - va fi pusă în pericol. Dar se pare că instinctul de conservare nu te ajută să raționezi până acolo! De ce să te legi la cap dacă nu te doare?

Da, bă, da' voi ce faceți?!! :|

Mai arunc câteodată câte un ochi pe site-ul gandul.info întrucât îmi place să-l citesc pe Cristian Tudor Popescu. Și dacă tot sunt acolo mai văd și ce scriu colegii dânsului. Sigur că la o adică ar trebui să mi se rupă și de gândul și de Badea, că am și altă treabă pe planetă... Uneori e totuși amuzant să observi cum cei care ridică statuie valorilor deontologiei profesionale - prin texte încărcate de emfază și patos în dragostea lor nemărginită pentru meseria sfântă de scriitor la gazetă - iau pe urmă barosul și îi fut una la soclu de se duce imediat cu mecla în țărână (ea... statuia):

Am înțeles, Mircea Badea este o lichea sau ce naiba vreți voi să dovediți. Dar, domnu' Popescu... parcă la dvs. am auzit faptul că asocierea asta a unor chestii care nu au legătură una cu alta e un procedeu de manipulare de sorginte comunistă. Propagandă ieftină sau așa ceva. Ia spuneți... cum se leagă asta cu atitudinea ziarului la care lucrați față de un ins pe care, e adevărat, nu-l aveți chiar la inimă?

Care este legătura dintre bătaia încasată de Badea de la motociclist și ce mănâncă rahat articolul - care nu e semnat de nimeni?! Halal curaj. Halal profesionalism. Multă deontologie încape în ipocrizie! 

Până la urmă nimeni n-a obligat-o pe marea jurnalistă Eli Roman să se expună public. Pentru femeile însărcinate s-a inventat concediul. Prestația dânsei a fost lamentabilă. Asta este. Lumea râde când o dai în bară! Nasol.

P.S. Pe internet poți să-ți dai seama cât de înapoiată e țara ta. Ăștia l-au ales pe Iohannis președinte! Nu că Ponta ar fi fost alternativa fericită și poate că e mai bine așa, doar că... să te aleagă ăștia președinte?! S-a lăudat o jucătoare de tenis (Edina Gallovits) născută în România că a căpătat cetățenia americană și foarte multă lume a început cu atitudini de genul: oricum n-o știa nimeni (nu ne reprezenta oricum), o unguroaică, o fi nasol la Vaslui... da' în America te împușcă lumea pe stradă când ieși să bei o cafea. Nu știu ce facilități oferă federația de tenis profesionist din state, dar am citit recent un articol de Doru Bușcu în Cațavencii în care ni se arată ce atitudine are Federația Română de Tenis față de juniori. Parcă trăiam într-o lume liberă în care nu prea contează ce opțiuni are altcineva atâta timp cât opțiunele respective nu te afectează direct. Dar lasă, bă, că ați rămas voi cetățeni anonimi români și sunteți mult mai reprezentativi pentru patria asta... ca personaj colectiv: mulțimea de gherțoi.