Am început să merg des prin parc. Și-s în continuare uluit de lipsa de educație rutieră a oamenilor care circulă pe pista de biciclete. Adică, e marcată corespunzător, e marcat sensul de mers al bicicletelor și eu tot sunt nevoit să le explic oamenilor că pietonii circulă pe partea stângă. Mai sunt și deștepții ăia, care mă ocolesc prin dreapta mea, ca să se ducă pe urmă în dreapta lor.
Într-o seară, un ins cu părul alb a ținut morțiș să-mi arate că dânsul este în etate și eu - ca june fără experiență - ar trebui să mă dau la o parte din calea lui. Mișto, tataie! Dar e pistă de biciclete. Deci, nene, du-te-n pula mea pe partea stângă și ai să vezi că nu vreau să stau în fața ta! Că nu-mi ești drag. A mai pus și mâna pe mine ca să-mi confirme „Ai dreptate!” și m-a ocolit, ca un om isteț ce era, prin iarbă. Bine, boss! Dar, câteva seri mai târziu, l-am zărit tot pe banda dreaptă ca să se mute pe stânga fix când m-a zărit pe mine!
Mă, oameni buni, se circulă pe stânga pentru că bicicliștii merg pe partea dreaptă. Așa ăla care vine din spatele tău nu mai e nevoit să te facă atent, ci doar trece pe banda lui, iar pe ăla care vine din față îl vezi, te vede... și te ocolește. Asta e logica!
Câțiva metri după incidentul de mai sus, două mamăi era să fie călcate de niște bicicliști mai vizetejiști. În definitiv, aia chiar e pistă de bicicliști, nu loc de promenadă. Nu mai are băncile din trecut, deci respectați în pula mea asta! Când am văzut-o pe mamaia aia că-și pune mâinile în cap de teamă să n-o ia curentul de la viteza bicicletelor, mi-am dat căștile jos și le-am zis: Pe stânga, ca să poată să vă ocolească bicicletele! La care un biciclist care venea mai din spate: „Corect!” LOL
Ehe, într-o altă seară, o mamă cu puii ei se plimba prin parc tot pe pista de biciclete. Dar familia trebuia să ocupe tot asfaltul! Că de ce să respectăm dungile de pe caldarâm? Sunt „decât” pentru fraieri. Și eu din stânga mea văd că vine o bicicletă din față... Dau căștile jos, zic: Bicicletă... Familia nimic. Doar un ins mai mare înțelege și se mută în stânga lor. Și se și oprește. Ei veneau din fața mea ca și bicicleta. Ceilalți se pun pe dreapta. Mă bag eu în iarbă să aibă loc omul cu bicicleta să treacă și strig iar ca un dobitoc: Pe stânga, ca să poată bicicleta să vă ocolească! Iar mama deșteaptă: „Nu știu reguli”. Pe un ton din ăla superior! Adică, nu știe și e și mândră de treaba asta!
Și eu căpos. Pot merge pe trotuarul de la șoseaua Buzăului, tot pe lângă parc. Nu mă mai intersectez cu atâția idioți. Las să vină frigul și întunericul toamnei și pe urmă nu mă mai deranjează nimeni prin locul ăla! Până prin martie, o să fie liniște prin zonă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu