Mai arunc câteodată câte un ochi pe site-ul gandul.info întrucât îmi place să-l citesc pe Cristian Tudor Popescu. Și dacă tot sunt acolo mai văd și ce scriu colegii dânsului. Sigur că la o adică ar trebui să mi se rupă și de gândul și de Badea, că am și altă treabă pe planetă... Uneori e totuși amuzant să observi cum cei care ridică statuie valorilor deontologiei profesionale - prin texte încărcate de emfază și patos în dragostea lor nemărginită pentru meseria sfântă de scriitor la gazetă - iau pe urmă barosul și îi fut una la soclu de se duce imediat cu mecla în țărână (ea... statuia):
Am înțeles, Mircea Badea este o lichea sau ce naiba vreți voi să dovediți. Dar, domnu' Popescu... parcă la dvs. am auzit faptul că asocierea asta a unor chestii care nu au legătură una cu alta e un procedeu de manipulare de sorginte comunistă. Propagandă ieftină sau așa ceva. Ia spuneți... cum se leagă asta cu atitudinea ziarului la care lucrați față de un ins pe care, e adevărat, nu-l aveți chiar la inimă?
Care este legătura dintre bătaia încasată de Badea de la motociclist și ce mănâncă rahat articolul - care nu e semnat de nimeni?! Halal curaj. Halal profesionalism. Multă deontologie încape în ipocrizie!
Până la urmă nimeni n-a obligat-o pe marea jurnalistă Eli Roman să se expună public. Pentru femeile însărcinate s-a inventat concediul. Prestația dânsei a fost lamentabilă. Asta este. Lumea râde când o dai în bară! Nasol.
P.S. Pe internet poți să-ți dai seama cât de înapoiată e țara ta. Ăștia l-au ales pe Iohannis președinte! Nu că Ponta ar fi fost alternativa fericită și poate că e mai bine așa, doar că... să te aleagă ăștia președinte?! S-a lăudat o jucătoare de tenis (Edina Gallovits) născută în România că a căpătat cetățenia americană și foarte multă lume a început cu atitudini de genul: oricum n-o știa nimeni (nu ne reprezenta oricum), o unguroaică, o fi nasol la Vaslui... da' în America te împușcă lumea pe stradă când ieși să bei o cafea. Nu știu ce facilități oferă federația de tenis profesionist din state, dar am citit recent un articol de Doru Bușcu în Cațavencii în care ni se arată ce atitudine are Federația Română de Tenis față de juniori. Parcă trăiam într-o lume liberă în care nu prea contează ce opțiuni are altcineva atâta timp cât opțiunele respective nu te afectează direct. Dar lasă, bă, că ați rămas voi cetățeni anonimi români și sunteți mult mai reprezentativi pentru patria asta... ca personaj colectiv: mulțimea de gherțoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu