vineri, 14 februarie 2020

Cum să scrii un scenariu de succes pentru Netflix

Am reușit în câțiva ani de democrație originală să dezbrăcăm și inima legii fundamentale și spiritul ei. Netflix - cu pricepere-i propagandistică - ar trebui să aducă aici niște oameni să se documenteze, că mari dezbateri legislative se nasc în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic.

În loc să genereze încredere și consens, incapabilii noștri specialiști în dat din clanță se întrec în discuții avocățești care nu ajută în definitiv pe nimeni cu adevărat. Nici măcar pe ei! Fiindcă în clipa când deschizi o portiță în legislație, ea o să fie speculată și de adversari. Se intră într-un cerc vicios infinit în care toți au dreptate și nimeni n-are!

Legea fundamentală a unei țări n-ar trebui interpretată de oameni cu interese politice clare. Ci de o mașinărie inteligentă, care să fie programată să înțeleagă atât spiritul, cât și litera ei! Una aflată deasupra tuturor intereselor, căci robotul locatar al Cotroceniului e plin de prejudecăți.

Cine o să administreze însă o astfel de mașinărie? Sau cine să o programeze? Greu de decis. Inginerii... Deși mai degrabă tot o mașinărie. Abia apoi să intre în acțiune inginerii. Probabil că un robot programat să programeze de cei mai buni ingineri de pe planetă ar fi cel mai în măsură să ne dea impresia că am putea spera să deținem o unealtă smart numită „Curte Constituțională”. Care s-ar asigura de faptul că toate deciziile Guvernului și Parlamentului sunt în acord cu legea de bază a țării.

Dar dezbaterile legislative și cele privind morala nu se încheie imediat ce s-a mai luat încă o decizie contradictorie la CCR. În trecutul destul de recent, jurnaliștii atrăgeau atenția asupra neregulilor privind „protocoalele secrete” între serviciile de informații și inteligence și diverse instituții din Justiție. Despre care se spune că ar fi pe lângă lege, dar nu neapărat 100% ilegale... Că doar intituțiile trebuie să colaboreze, nu? Mă întreb acum însă dacă o mașinărie ar face față subtilităților pe care umanul i le aruncă în față! După o lună în România ar cere concediu! Ca Iohannis! 👿

Recent, politicienii au dat jurnaliștilor un nou os de ronțăit. Scutirea de taxe. E morală? Jurnaliștii radicali s-au aliniat după reduta șpăgii pe care încearcă să o dea politicienii lor. Așa... să-i facă să tacă. Există un oarecare temei în treaba asta. Însă cei mai subtili au remarcat faptul că o astfel de măsură n-ar avantaja neapărat un jurnalist, ci mai degrabă un patron media, căruia i-ar scădea costurile cu personalul. Cristian Tudor Popescu are - ca orice radical mai radical decât toți ceilalți radicali - o poziție aberantă. Declară că ar fi în stare să dea în judecată statul român la CEDO, fiindcă îi violează integritatea spiritului său de jurnalist de opinie radială. Cum să-i dea bani cu forța? De fapt, poate să ia același salariu... Doar că patronul nu mai plătește taxele aferente la stat. Iar banii ăia să-i țină să mai angajeze pe altcineva. Sau să-i pună în producție.

Dar știm deja că suntem o specie de bârfitori - nu doar noi românii, ci oamenii în general - iar subiectele astea care pot capacita cât mai mulți trebuie că au ceva religios în ele. De ce totuși un jurnalist trebuie să se gândească la faptul că e șpăguit când se ia o măsură ca asta? E doar o lege care se aplică tuturor din breaslă. De ce i-ar ucide cuiva intransigența? Că o să-i bată obrazul politicianul că a aruncat cu bani în el? Sau că patronul având mai mulți bănuți în cont o să-i ceară să se uite și prin alte ogrăzi? De campanii de denigrare o să fie nevoie tot timpul, așa că nu văd cum o să afecteze legea asta desfășurarea ostilităților în presă. Poate mă înșel... Dar am întors ideea pe cam toate fețele!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu