Cum faci ca să continui un serial care are o idee mișto, dar care, din motive tehnice, nu are cum să se ducă prea departe? Construiești o dramă în jurul ideii ăsteia.
Golurile din scenariu rămân acolo. Se cer explicații la tot pasul. Ai o tehnologie atât de avansată care poate să separe amintirile omului de la muncă de cele ale celui de acasă și... nu poți să-i supraveghezi pe angajații care au implantat în cap cipul care face demarcația asta? E mai mult decât absurd! Îmi dau seama că, dacă nu existau problemele astea, povestea în sine nu se putea susține. Era doar o idee futuristică, mișto, dar fără continuitate. Mai mult decât drama din interiorul companiei Lumon, unde angajații sunt supuși la tot soiul de torturi psihologice, nu se putea să existe. Fiindcă ăia de acasă nu aveau cum să știe ce se petrece la muncă și, cumva, nici nu le păsa. Salariul era mai mult decât îmbucurător, deci... despre ce torturi discutăm când nu există niciun semn asupra sinelui exterior?
Mark Scout a ales slujba de la Lumon tocmai ca să scape de eul exterior pentru o perioadă, fiindcă moartea soției l-a afectat foarte tare din punct de vedere emoțional.
A doua serie aduce o altă întrebare care nu a primit niciun răspuns concret: de ce răpește Lumon oameni, le înscenează moartea și încearcă să le schimbe personalitatea sau încearcă să instaleze peste personalitatea lor de bază alte personalități? Să presupunem că terminalele la care lucrează Mark S. și echipa sa sunt conectate cu trăirile lor... Ai o tehnologie ca asta și nu poți să-i supraveghezi pe angajați??!! Serios?!
De aia, complotul celor patru din finalul seriei întâi nu se prea susține! Nu aveau cum să se revolte, fiindcă erau supravegheați! E atât de simplu! Ne plângem că google și apple ne știu toate mișcările fiindcă avem cu noi dispozitive construite de aceste companii și Lumon nu poate să știe cu ce se ocupă angajații care au implantat în creier un cip de-al lor???
De asemenea, dacă vrei să ții secretă toată operațiunea-experiment asupra unui om, nu mai bine au toți angajații implantat un cip în creier? Ca să nu se ducă acasă să înceapă să aibă mustrări de conștiință! Zic și eu!
În prima serie apăreau niște animăluțe simpatice. Niște ieduți. Ce era cu ei? Ce căutau acolo? Care era rolul lor? Răspunsul mi s-a părut de-a dreptul suprarealist! Ca să încheie procesul de transformare a unui om în... altceva - orice ar însemna asta - angajații aveau nevoie de un sacrificiu! Ca în culturile păgâne, ca în iudaismul biblic al lui Avraam, ca în societăți care ofereau ofrande zeilor! Deci avem pe de-o parte o tehnologie rivală cu puterea zeilor, iar pe de alta ritualuri... "drăcești"?! Văzusem explicația asta într-un video de pe youtube care expunea elementele care, probabil, au scăpat multora la vizionarea primei serii. Omul care întocmise clipul discuta despre ofrandele ce se oferă zeilor, dar... când am văzut că producătorii chiar au pus asta în serial, am fost foarte dezamăgit!
Cu toate astea, a doua serie aduce și niște conflicte deosebit de interesante. Situații care nu ar fi putut să aibă loc dacă logica era respectată până la capăt și complotul de la finalul primei serii nu reușea măcar parțial! Suferința lui Irving care știe că Burt are deja o relație în exterior se manifestă pe ambele planuri. Atât în exterior, cât și la muncă. Explicația lui Burt de a-și crea un sine care să aibă acces în rai după ce moare e poetică! Întrucât își înțelege personalitatea din exterior, Burt alege să devină "disociat" la Lumon ca măcar angajatul să se mântuiască. Se deschid aici porțile unor discuții teologice deosebit de impresionante!
Este eul angajat la fel ca omul din societate? Dylan este lăsat să-și întâlnească soția la muncă pentru jumătate de oră în fiecare săptămână. Și femeia își crează o conexiune cu acest bărbat care o vede pentru prima dată, deși, tehnic, o vede în fiecare zi! Ce fel de relație ar trebui să aibă ea cu această nouă versiune de Dylan? Drama de a pierde iubirea vieții sale, îl face pe angajat să vrea să renunțe! Să se sinucidă practic. Așa de vulnerabile sunt ființele umane fără istorie, fără repere, fără experiență emoțională. Asta deși știe că... tot el este cel care e căsătorit cu femeia aceea! Sau cel puțin o parte din el.
Helly R. și Mark S. au, după sărutul din prima serie, o relație dubioasă. Pe de-o parte, Mark simte un impuls dat de eul exterior să o caute pe Gemma - domnișoara Casey. Pe de alta, el se simte atras de roșcata de la muncă și ar prefera să rămână cu ea! În relația asta intervine și Helena Eagan care complică o legătură deja foarte bizară. Parcă Mark S. ar fi implicat într-un cerc vicios cu două gemene! Geamăna malefică îl seduce... iar el nu-și dă seama care e diferența dintre cele două. E orbit de iubire sau de atracția pur fizică.
Dialogurile celor două euri - un fel de discuție între Dr. Jekyll și Mr. Hyde - amplifică drama! Dylan îl mustrează pe cel de la Lumon că vrea să-i fure soția; Irving se blamează pe sine fiindcă s-a legat sentimental de Burt fără să știe că era deja căsătorit cu altcineva; Helly R. nu reușește să o convingă pe Helena E. să renunțe la planul ei, devine geloasă când află că Mark S. nu a reușit să o recunoască... Iar Mark Scout nu știe cum să-l convingă pe Mark S. să îl ajute în legătură cu Gemma.
Eu aș fi scris altfel dialogul dintre cei doi, bazându-mă pe logică. I-aș fi spus eului de la muncă faptul că o parte din cel de acasă se află mereu acolo. Și s-a aflat mereu acolo. Amintirile lui Mark Scout nu au fost șterse complet, fiindcă limbajul a rămas acolo, deprinderile sunt mai mult sau mai puțin acolo, poate chiar preferințele pentru cafea etc. Adică, oricum cei doi nu sunt separați cu totul, iar acțiunile unui se simt asupra celuilalt. Chiar și prin simpla relaxare a umerilor! Numai că, dacă se întâmpla ca Mark S. să fie convins că e în interesul lui să-l ajute pe Mark Scout, nu am mai fi avut tensiunea creată între conștiințele diferite ale aceluiași corp! Și nu ar mai fi fost interesant!
Din punct de vedere emoțional, scenariul e scris bine. Pune niște probleme filosofice importante. Mi-e greu însă să trec peste lipsa de consistență logică. De unde avea Harmony Cobel locul acela unde la cei disociați se activează cipul? Prea multe întrebări fără răspuns, prea multe mistere rămase în aer, prea multă incertitudine. Ce rost are scrierea unei cărți care să fie manipulativă pentru departamentul MDR, dacă oricum sarcina echipei era pe cale să se încheie? Ce rost avea includerea Helenei Eagan în echipa asta? Dacă Mark avea nevoie de o femeie care să-l manipuleze emoțional, nu se putea găsi altcineva? De ce chiar fiica proprietarului companiei e acolo? De ce tortura asupra conștiinței ei de la muncă?
Oricum seria a doua a dat doar parțial răspunsuri la unele întrebări, dar a creat un alt șir de nelămuriri. Ceea ce poate e o strategie bună de marketing.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu