Comentatorii au talent (2)

Djokovic a ieșit învingător în confruntarea cu omul care i-a dat mari bătăi de cap în carieră, dârzul Rafael Nadal. Aflat pe o pantă oarecum descendentă a carierei sale - dar obținând un rezultat bun pentru începutul de an sportiv - Nadal a fost periat de către comentatorii de la Eurosport într-o manieră absolut indecentă.

Colegul Luminiței Paul și-a luat de la început măsuri de precauție și ne-a spus tuturor că Rafael Nadal suferă de o totală lipsă de încredere. Se simțea, practic, din felul cum pășea pe teren, după modul cum ducea bagajele și din felul în care s-a așezat prima dată pe scaunul de odihnă! Și aproape juma' de oră - cât a durat primul set - a fost comfirmat de către colega de comentariu sportiv, care nu se sfia să recunoască și dânsa că lui Nadal îi este frică de Djokovic. Aproape că m-au făcut să cred că Nadal și-ar fi propus de dimineață să nu se prezinte la meci. Că ar fi vrut să se așeze sub păturica lui preferată din copilărie și să plângă precum un prunc în loc să iasă pe teren și să suporte o execuție cu public.

După ce primul set s-a încheiat cu un sec 6-1 (și deja nici al doilea nu dădea semne că ar putea să producă surprize), cei plătiți să ne explice și nouă ce se petrece pe teren au trecut cu toate cuvintele lor de laudă în partea cealaltă a fileului. Și dă-i cu superlative: e drept că Djokovic le merita din plin... Doar că suporterii lui Rafa ne-au făcut să pricepem din capul locului: spaniolul n-a pierdut fiindcă e mai slab și că joacă un tenis previzibil, ci fiindcă n-are încredere în ceea ce joacă! El e un jucător impunător și l-ar bate pe Djokovic la orice oră - doar că sârbul i-a prins tactica (întâlnidu-l de atâtea ori) și știe unde este vulnerabil. Altfel, Nadal n-are niciun rival! Cel puțin așa m-au făcut pe mine să cred comentariile celor de la Eurosport România.

Ce nenorocire pe oamenii ăștia. Să fie puși să comenteze imparțial o partidă în care favoritul lor să fie surclasat la un nivel apropiat de umilință. L-o fi învins Djokovic pe Nadal la Doha 2016, dar sârbul joacă și prea bine! El a produs cel mai bun tenis în finală, iar Nadal pe cel mai prost... Da, da, da! Nadal a jucat bine, dar l-a bătut scârba aia de Djokovic.

Luceafărul - comentariu literar pentru bac

Se apropie Bacul, bă! Nici n-o să aveți voi timp să scoateți ochii din smartphone că el a și ajuns și niște unii or să vă întindă o coală de hârtie îngălbenită (retro) în față pe care voi să scrieți ceva despre integrale și Moromeți... Prin urmare m-am consultat cu mine însumi și am ajuns la concluzia că trebuie să vă vin în ajutor. Comentarii literare gratuite la mine pe site ați mai găsit, am observat că v-a plăcut cel cu basmul. Celelalte, mai subțire. Dar nu-i nimic. Eram la început. Învăț și eu... și am să vă dovedesc că am să vă livrez ceva pe placul sufletului vostru.

Cum în liceu am studiat atâta poezie că am crezut la un moment dat că aș putea și eu să fiu poet, am decis: gata cu proza. Să vă explic cum stă treaba în poezie. Și cu cine altcineva puteam începe (reîncepe) rubrica asta decât cu poetul național nepereche... aplauze: Mihai Eminescu!

După cum se știe... cea mai celebră poezie rămâne Luceafărul. Cum de se știe asta? Păi, prin faptul că are parodii pornografice ajunse virale (deși dacă privești în DEX cică viral are legătură cu virușii nu cu internetul) pe net. Celebritatea se măsoară în parodii pornografice...

Eminescu ăsta e un fel de Ponta (Mang și/sau Kovesi). A copiat poema de la poporul român (via Richard Kunish) și să-mi spună mie cineva că există în vreo carte cu strofe din Luceafărul vreo notă de subsol în care să se specifice faptul ăsta. DNA-ul ar trebui să facă o anchetă în privința asta! Băiatul ăsta a fost mai deștept, i-a lăsat pe alții să specifice pentru el care-i sunt sursele. Și ăștia se simt mândri că fac asta. Își spun eminescologi... și rimează cu ginecologi...

Un mit care circulă din carte de comentarii în carte de comentarii este acela cum că poezia asta de 98 de catrene este o alegorie. Concret vorbind nu e chiar o alegorie, e mai degrabă o chestie cu subînțeles. Plm, duduia Cătălina, virgina, se apucă să cheme stele de pe cer și să aibă fantezii sexuale cu ele. Mă rog, fetele la pubertate! Ce să le faci? Să le ceri rațiune? N-o s-o capete nici mai târziu în viață, acum nu o judecați prea aspru!

Hyperion. Păi bine, mă, dictai gagiu cu pile la Demiurg și tu în loc să învârți o afacere cu parandărăt și să plătești pe urmă o turmă de păsărici să-ți lingă acadeaua, să le pui silicoane și botox în buze, să le dai bani să se ducă la bronzat artificial... tu ce plm faci? Ești așa idiot și vrei doar o oră de sex intens - ca negrii în filmele porno - cu virgina? Și renunți la nemurire pentru atâta lucru?

Mai orientat a fost Cătălin, care a văzut-o pe Cătălina cum îl tot fentează pe Hyperion ca Șeherezada până se face ziuă și i-a băgat rapid mâna sub fustă. Gagica a înțeles atunci importanța situației și s-a comportat precum găinile: dacă șade din prima zice că-i curvă, dacă nu șade... că-i fițoasă... așa că s-a împiedicat! Direct în pulă.

Demiurgu' mare bulangiu a fost. În loc să-l ia la palme pe ăla mic, cu inima mare, și să-i explice că sunt o grămadă de târfe bune care se fut pe puțini bani... sau să-i zică de Atena, Afrodita sau de Frigg... Minerva sau alte dame bine... îl pune pe prost să se ducă înapoi pe pământ să vadă ce panaramă e Cătălina.

Fata a înțeles că prostiile pe care i le îndruga Hyperion erau doar iluzii. Pe când mâna sub fustă era concretă! Înțelegem de aici că fetele aleg să zâmbească nonșalant la rostirea unei poezii la fereastră și să acționeze concret la mâna sub fustă.

Dacă nu v-ați prins până acum că asta e situația atunci ați citit de pomană 98 de strofe. Au trecut pe lângă voi cel puțin 98 de Cătăline cu fuste sub care să fi băgat mâna!

Și ca să-mi mulțumiți pentru înțelepciunea mea: mai dați click și aici și aici! Ca să mănânc și eu biscuiți și să pot să vă scriu în continuare comentarii literare.

Despre trolli şi ce anume îi inspiră pe ei

Vă jur că am vrut să vin în sprijinul unor internauţi şi să le explic textul unei piese care pare venită de la fabrica de hituri a lui Fhineas şi Ferb, dar planeta e defectă! Iar gestul derizoriu...

Dacă unii îşi toarnă găleţi în cap filmând asta, alţii declară că Allah le dă puterea să decapiteze fiinţe care le seamănă dacă sunt de origine americană sau britanică vrând să urmeze gestul fostului rapper descreierat... Dacă nu fac asta oamenii se uită pe youtube: la pisicuţe, copilaşi şi la clipuri cu muzică în care apare o puştoaică de 11 ani (îmbrăcată într-un costum de culoarea pielii care a ofensat pe unii), ce ne dovedeşte că scălămbăiatul şi gimnastica merg mână în mână şi se numesc dans. Piesa la care fac referire vorbeşte despre suicid prin atârnatul de lustră şi alcoolism! Pentru cine are ochi să vadă şi urechi să audă Maddie Ziegler face nişte gesturi pe la final... care duc cu gândul la spânzurătoare, iar textul piesei spune în clar asta...

Nu mă înţelegeţi greşit: Bacovia Rules! Din punctul meu de vedere. Dar plm nu ştiam că treburile astea sunt mainstream! Am înţeles că Sia pare că i-a ciordit vocea iubetei noastre Rihanna, dar nu bănuiam că neamul splălat pe cap cu gheaţă e aşa receptiv la texte deprimante, la depresia descrisă metaforic. Plm o fi criza de vină! Şi cum videoclipul are jdemii de click-uri la activ şi foarte multe mesaje în josul său prostul şi troll-ul îşi dau mâna pentru a demonstra pe vecie că specia umană învaţă degeaba să comunice.

Pentru că spune enormităţi precum aceasta:

Există un principiu: vorbeşte doar dacă îmbunătăţeşti tăcerea. Comunică în scris pe internet doar dacă spui lucruri deştepte. Dacă taci poţi părea prost, dar dacă deschizi gura sau începi să tastezi şi să apeşi send atunci elimini orice dubiu asupra propriei inteligenţe!

Evident că troll-ul nu se poate abţine şi bagă fonfleuri de felul acesta - derivate din cel de mai sus:

Comentariul de mai jos nu ştiu dacă este rodul umorului involuntar sau doar un act al unui troll. Din ce am citit eu în reacţiile cititorilor săi... individul/da pare serios când remarcă faptul că Sia era precum o păpuşă atletică în copilărie, iar pe atunci existau camere HD:

P.S. Bă, proştilor, în plm, nu mai întrebaţi dacă aia chiar e Maddie Ziegler de la Dance Moms că scrie în descrierea filmuleţului!

Lostriţa - comentariu

Bă, din ce am înţeles eu, iar vin apele peste România. Şi pentru că tema inundaţiilor este la modă şi mai ales pentru că ne-am cam lăsat pe tânjeală în prezentarea textelor de liceu - şi bacul bate la uşă numai că nimeni nu-i deschide: dă-l dreacu' să-l ia apa! să-l ducă la gârlă - o să vorbim astăzi despre Lostriţa lui Vasile Voiculescu.

Din câte-mi aduc aminte am zăbovit vreo două săptămâni şi ceva la textul ăsta, comentându-l şi pe diagonală şi de la început la coadă şi de-a-ndoaselea...

Lostriţa din poveste - ca să vă faceţi o idee - seamănă leit cu peştele ăla nenorocit din episodul când Tom (din Tom şi Jerry) se duce la pescuit şi e cât pe ce să captureze un răpitor, care îi fute o coadă peste muie... de-i şterge tot display-ul! Era al dracului peştele ăsta, mulţi au încercat să-l prindă, niciunul n-a reuşit. Ba unii din ei s-au cărat dintre cei vii.

Aliman - ce nume de idiot - n-avea liman. Era nelimitat. Unii ar zice că se potriveşte bine numele ăsta poliţiştilor din zilele noastre, care sunt "cât malu'"... de asta e nume de imbecil! Şi se pune băiatu' să mi ţi-l prinză pe acest peşte mai alunecos decât un porc unsuros la un concurs al cowboy-lor americani. Reuşeşte să puie mâna o dată pe dihanie, dar aia îi fute o coadă peste faţă şi îl întreabă dacă aşa te comporţi cu o mostruozitate?!

Aşa că nebunu' se duce la un vraci - un fel de mama Omida de sex masculin - care-l pune facă o lostriţă de lemn şi să o vâre în lac. Când m-a întrebat pe mine profa de ce căcat a aruncat Aliman lostriţa de lemn în râu... eu am răspuns ca să nu i se simtă lipsa! Bă, şi a râs nebuna de mine. Se aştepta la un răspuns din ăla legat de magie... dar eu am interpretat textul ca un copil pragmatic: după ce a fost pusă lostriţa falsă a apărut o gagică - cu ochi sticloşi şi dinţi zimţaţi ca de peşte - de care s-a îndrăgostit Aliman ăsta. PLM! Ce altceva să înseamne dacă lostriţa reală nu mai era, iar lostriţa de lemn era observată când şi când de sătenii de pe râul Bistriţa!? Aşa că mai puneţi copiii de 16-17 ani să interpreteze texte din astea... că vedeţi voi ce are să iasă!

Mă-sa lu' fata asta ciudată a venit şi a luat-o înapoi acasă, nesuportând ideea s-o lase pe mâna unui golan de pescar ca Aliman.

Aşa că băiatul care a rămas fără iubire şi deci sex... s-a apucat de melancolie şi băutură prin cârciumile satului. De acolo vine şi vorba aia că nu există femei urâte, ci bărbaţi insuficienţi de beţi! Aşa că l-a convins una că îi arată ea pizda de consolare... numai să o ia de nevastă.

Când toate erau pregătite pentru marele eveniment vine nebunul satului şi strigă în gura mare: Lume, lume. Lăsaţi dreacu' nunta. Alimane! Alimane! Lostriţa a apărut din nou pe râu şi te cheamă să vă luaţi. Tâmpitu' n-a mai ţinut cont de nimic şi s-a dus să îmbrăţişeze peştele ca pe o nevastă disperată - din serialul cu acelaşi nume... şi a crăpat neînsurat!

P.S. O să pun pentru final un fragment dintr-o conversaţie dintre dr Wilson şi dr House - din House MD - sezonul 2 - ep. 17 - All in:

Wilson: "Have you read Moby Dick?"
House: "It was a book?"
Wilson: "It was 10 years ago."
House: "12."
Wilson: "Obsession is dangerous."
House: "Only if you're on a wooden ship and your obsession is a whale. I think I'm in the clear."
Wilson: "You do realize it's a metaphor?"
House: "You do realize that the point of metaphors is to scare people from doing things by telling them that something much scarier is going to happen than what will really happen? God I wish I had a metaphor to explain that better. Go back to the game. Don't worry, I'm not going to get even by witches."

Povestea lui Harap-Alb - comentariu

Nu ştiu cum mai e pe vremea voastră, stimaţi elevi de liceu, dar pe vremea mea la examenul de bacalaureat - la limba română - putea să existe un subiect legat de basm. Nu mai cunosc ce basme moderne sau mondene citiţi voi în zilele noastre antebelice... eu m-am oprit la Povestea lui Harap-Alb (un fel de Games of Thrones, numa' că fără efecte speciale). Aşa că revenim la o rubrică foarte apreciată de către noi toţi: cea a comentariilor literare, cea de prezentare a unor opere de liceu.

Bă, uite un titlu cu adevărat cinstit! Toată stima pentru Ion Creangă - dacă el l-a conceput - sau pentru oricine de la revista Convorbiri literare - care se îndeletnicea cu punerea de titluri în cadrul revistei. Titlul vorbeşte de la sine: este vorba despre povestea unui tânăr - care capătă la un moment dat nickname-ul de Harap-Alb - şi trece printr-o serie de întâmplări ca să ajungă împărat şi să fie fericit de-acolo până la adânci bătrâneţi, când, inevitabil, o să crape şi o să i se facă mausoleu ţigănesc.

Şi acum să vorbim despre poveste în sine. La început puştiul nostru este prezentat drept mezinul lui unui crai - frate cu Verde-Împărat. Dacă nu v-aţi dat seama deja împăratului i se trăgea numele de la obiceurile sale sănătoase - mai un zarzavat rulat după colţ, mai un zarzavat la bong... şi din iarbă în iarbă a căpătat şi un ten de extratestru modern. Dar oricât de fericit era împăratul acesta şi lipsit de griji n-a prestat prea bine la soţie şi asta i-a născut doar fete. Deci "din canci moştenitor"! Aşa că şi-a amintit că frac-su' (craiul sau ta-su' lu' Harap-Alb), care era un nene mai vânjos, obţinuse de la nevas-sa trei feciori. Şi i-a cerut să-l trimită pe cel mai vrednic ca să moştenească tronul.

Ca să-i pună la încercare pe micuţi, craiul s-a postat sub un pod... costumat în urs (avea blana de pe vremea când mergea la colindat) şi când fii lui treceau pe acolo le tăia calea şi îi speria. Primii doi prunci s-au speriat de arătarea aia - erau mai normali la cap, cum dreacu' să nu te sperii de un urs hămesit... căruia nu i se văd nici coastele - şi s-au întors acasă. Le-a ieşit satana în cale.

 

Ăla mai micu' şi mai piticu' sfătuit de Sfânta Duminică - un fel de mătuşa Tamara, dar mai de la ţară - s-a dus în grajd şi-a dat jăratec cailor! Când a văzut cu ce gloabă se alege îi venea să se taie cu lama, dar nu s-a pierdut cu firea și şi-a folosit biciul din dotare. Potaia de cal nu s-a lăsat speriată cu una cu două şi a terminat tava cu jar, transformându-se într-un armăsar cu aripi. Unii i-ar spune Pegas, dacă nu le-ar fi frică să nu fie confundat cu o bicicletă foarte populară în anii comunismului şi postcomunismului din România.

 

Vă spun că ăsta era puţin dereglat la cap pentru că era să folosească gheoaga asupra tatălui său la încercarea de pe pod. Ce să mai încolo şi-ncoace: complexul lui Oedip! Îi crăpa capul tatălui său şi o lua de soţie pe mă-sa... dar ta-su' s-a dat de gol în ultima clipă şi a stricat poveste cu incestul. Iniţial Creangă asta a vrut să facă, dar s-a răzgândit ca să nu râdă cei de la Junime de fetish-urile lui.

 

Aşa a ajuns să plece mai departe fiul cel mic al craiului cu o blană de urs în tolbă şi două sfaturi preţioase: să se ferească de spâni şi pieile roşii. Pe drum dă de trei ori de un spân. Prima dată îl evită. A doua oară îl evită. A treia oară cică îi cu noroc şi spânul îl îmbârligă pe motiv că aia e ţara spânilor. Ce să înţelegem noi de aici? Că fiul de crai era nătâng rău! Nu şi-a dat el seama că PLM era acelaşi ins?! De unde PLM ţara spânilor?! Dacă nu mă credeţi pe mine să faceţi o şedinţă de spiritism ca pentru Iulia Haşdeu şi să-l întrebaţi pe "Nică" însuşi cum şi-ar caracteriza personajul - nebun de legat şi nătâng!

 

Şi cum era foarte prost, fiul de crai a fost păcălit să intre în fântână şi şi-a pierdut identitatea, căpătând nickname-ul Harap-Alb. Că altfel acolo i-ar fi găsit arheologii oasele. Spânul era om serios.

Ajung ei la Împăratul Verde, care era atât de high încât nici nepotul nu şi l-a mai recunoscut! Şi l-a pus pe spân la ospăţ şi la încercări. Ba că să-i aducă salată din grădina ursului păcălit de vulpe. L-a rezolvat Harap-Alb, care s-a dus la Sfânta Duminică - specialistă în ierburi (azi ar fi fost închisă pentru activităţi ilegale de către brigada narcotice) - care i-a dat nişte licori pe care să le toarne în apa ursului ca să-l adoarmă. Ursul - fiind la dietă - ţinea la salata aia ca la ochii din cap! Voia să fie fotomodelă aşa că dorea pe cât posibil să elimine cât mai multe glucide din alimentaţie. Dar a rămas fără salată şi a trebuit să-şi reia vechile obiceiuri culinare nesănătoase şi a ajuns la circ.

Apoi, Harap-Alb a trebuit să taie capu' la cerbul de diamante... cerb cu privire otrăvită. Cei de la protecţia animalelor ar fi avut multe de spus în priviţa protejării unui astfel de specimen rar, dar erau ocupaţi cu protejarea maidanezilor de pe străzile patriei!

Ca să o aducă însă pe fata Împăratului Roşu - i se spunea aşa pentru că era pe stop! - a trebuit să se înhăiteze cu o gaşcă de mutanţi. X-Men, frate: Omul de gheaţă - Gerilă; beţivul - Setilă; bestia nehalită - Flămânzilă; sniper-ul Ochilă; şi o namilă de ipochimen Păsări-Lăți-Lungilă. Lu' ăsta ultimul îi cam plăceau păsările - era foarte activ din punct de vedere sexul. Milos din fire, nătângul ajută furnicile - care-l răsplătesc cu o aripă şi albinele - care-i dau la rândul lor o aripă. Dar, bagabontul, n-a făcut asta aşa de florile mărului. Ştia că alde' X-Men şi insectele astea o să-l ajute: ba să şadă în camera încinsă; ba să scape de putina încărcată cu vinuri oţeţite; ba să crape în el cât o armată germană din Al Doilea Război Mondial; ba să separe grâul de neghină sau nisipul de mac (cu ajutorul furnicilor); ba să o prindă pe prinţesa care se transforma în pasăre... ba să o banghească (cu ajutorul crăiesei albinelor) şi să vină cu fata de împărat teafăr la palatul lui Verde-Împărat - care nici acum nu se trezise.

Nu face nimic, căci prinţesa ştia că Harap-Alb e eroul în basmul ăsta şi dă în vileag totul. Aşa că Harap-Alb îşi pierde capul şi la propriu şi la figurat intersectându-şi gâtlejul cu lama ascuţită a spadei spânului. Dar calul (pegasul) lui Harap-Alb îl împuşcă pe spân; iar prinţesa ia nişte apă vie şi apă moartă şi îl învie pe fiul de crai!

Aşa s-a căsătorit cu el şi au trăit fericiţi până când moartea i-a despărţit de data asta for ever. Amin!

Romanul miopului adolescent - comentariu

Aşa pentru ăia care se pregătesc îm clipa de faţă - da tu! despre tine vorbesc! - să mă corecteze/sancţioneze în legătură cu titlul procedeul se numeşte discurs repetat - versiunea permutatio. Bă, ce le ştiu!

Şi acum să trecem la opera cu pricina. Uite un titlu pe jumătate cinstit, fără bliz-blizuri. Din ăla clasic, rezumativ. Ca să nu se aştepte cititorul la cine ştie ce mare brânză şi să primească doar caşcaval. Spun pe jumătate fiindcă nu e chiar un roman. E mai degrabă un jurnal.

Cartea scrisă de către Mircea - NU! nu e Cărtărescu! căci ăla a scris De ce cordim femeile/muierile: pentru că ne sintem bine! sau (răspuns de esenţă) ca să perpetuăm specia de cocalari şi piţipoance - Eliade se referă la adolescenţa tumultoasă a unui om care s-a hotărât să scrie un roman de tânăr. Numai că i-o luase înainte Giovanni - iarăşi sunteţi în eroare... nu e vorba de priponitul Becali, ci Papini - care scrisese fix ceea ce voia el... numai că mult mai devreme. Mircea nu voia să fie derizoriu, să fie banal... Până la urmă și tu - da, tu! cititorule - ai vrut să scrii niște cărți bune și le aveai în cap, dar ele erau scrise de către organizația ocultă a scriitorilor celebri! Se întâmplă oricui. Nu trebuie să faci o dramă din asta!

Doar se opusese - ca eroul din filmele americane - tatălui său, care nu-l lăsa să citească... luând cărţi din bibliotecă şi citind pe ascuns. Aşa că nu faceţi ca el! Mergeţi până la capăt pe firul clişeului din filmul american şi opuneţi-vă făţiş părinţilor care vă interzic cititul! Citiţi de faţă cu ei... la lumină! Ca să nu ajungeţi să vă nenorociţi pe viaţă, purtând ochelari care chiar vă corectează văzul, ci doar din ăştia de hipster. Că moda trece, ochelarii rămân!

Jurnalul - ca orice jurnal - nu prea are nicio logică. Intră acolo distracţiile la curve (da, da... e cu sex!), lecturile, problemele lui cu Papini ăla - pe care-l iubeşte ca pe un părinte spiritual, deci fără prezervativ şi de asemenea îl urăşte că, nemernicul, i-o luase înainte, prietenul cu un caracter complementar lui şi clipele în care se biciuia pe spate până se jupuia pielea - exact cum fac călugării cu o cruce în loc de inimă.

Ceea ce mi-a rămas mie în minte este faptul că pe final e o pagină în care e descrisă atmosfera de stinghereală care zace peste o întrunire între foştii colegi de liceu. Mircea nici măcar pe acel prieten al său nu-l mai înţelege... Iar mansarda cu magie nu mai are farmecul clipelor de odinioară. Aşa o să vi se întâmple şi vouă când o să vă reîntâlniţi cu diverşi colegi după o lungă absenţă. Îi mai ştiţi... şi totuşi nu mai ştiţi nimic despre ei...

În rest, toate probleme specifice vârstei de scriitor în devenire: profi nasoi la ştiinţe exacte, chiul de la ore pentru citit pe îndelete Cei trei muschetari şi curve... Nimic ieşit din comun.

Comentariu: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Pentru că ne află în preajma sfintelor sărbători educaţionale ale examenelor naţionale de maturitate ne permitem să inaugurăm o nouă rubrică: aceea a comentariilor după cărţile care te ajută să iei bacul... şi nu numai. Un fel de meditaţii online - dar fără să vă jupuim de banii dumneavoastră.

Oameni buni, elevi de liceu, părinţi şi bunici nu vă lăsaţi păcăliţi de titlul dat la harneală de Camil Petrescu. Ăsta era chior când a scris titlul, mai chior decât Băsescu! Dar nu şi suficient de beat că măcar vedea dublu... Păi, frate, în carte nu e doar o noapte de amor! Sunt o grămadă. Şi nopţi de război cât cuprinde!

Cum să-ţi permiţi să induci în eroare elevii de liceu în acest mod parşiv? Cum?!

Cartea e o totală telenovelă. El (Fane aka Ştefan)... sărac lipit... o găseşte pe ea (Ela)... săracă lipită, dar 90-60-90 (sau măcar pe aproape) şi să cuplează. El primeşte moştenire şi începe s-o plimbe pe nevastă prin lumea mondenă... unde ea dă de d-nul G., care o atinge la punctul G. Şi ei îi place. Sau aşa crede soţu'. Fane adică.

Dacă aţi văzut filmul Dublu impact (cu Jean Claude Van Damme) vă daţi seama ce scene îşi imaginează Fane că face Ela cu G...

Vine şi nenorocitul ăla de război (Primul la nivel Mondial) şi ăsta se duce acolo ca să scape de amintirea adulterului. Războiul, dacă nu v-aţi prins, e nasol... numai Porta (personaj simpatic din cărţile lui Sven Hassel) îl poate găsi amuzant. Nici măcar Sven nu-l considera aşa de plin de haz.

Aşa că Fane, după ce este acoperit de "pământul lui Dumnezeu", îşi reconsideră valorile şi, fraierul, îi lasă lu' aia casă, masă şi tablouri. Şi autorul rămâne dator publicului cititor întrucât nu specifică la cât timp se duce individa la televizor - la Acces Direct - ca să se plângă că a avut o căsnicie nefericită cu gelosul ăla de Fane, că nu i-a lăsat decât tablouri ieftine şi... probabil că o are mică; sau când el îi răspunde, ca să-şi facă reclamă la dame, că ea e curvă penală şi el e un sensibil...

Specie de cretinaut (6)

Cretinautul rasist e în capul lui un om curat, capabil, inteligent şi mai ales integru.

Îmi este ruşine să împart specia cu inşi ca ăştia! Uite un om care s-ar înregimenta imediat pentru o „cauză” nobilă! Dar să ştiţi că s-ar putea (am zis s-ar putea!) să-i pese de potaia râioasă din faţa blocului!

P.S. Şi da bre... ţiganii - mulţi dintre ei - sunt şi murdari şi hoţi şi inculţi şi... toate bubele. Dar tu nu eşti mai om dacă imaginezi astfel de scenarii.

Specie de cretinaut (5)

De data asta este vorba despre cretinautul rapper, care-şi ia muie de la tot internetul! Şi să nu credeţi că el este specific meleagurilor carpato-danubiano-pontice (pontice, pentru cei care nu ştiu, nu se referă la Ponta!), ci este mai răspândit în arealurile unde numele Catrina e mai cunoscut nu pentru că l-ar purta o gagică mişto, ci pentru deranjul pe care-l provoacă natura (Mama Natură). Ne bucurăm că nu suntem văduviţi de astfel de "comment-uri" (ce are cuvântul comentariu/text/mesaj?) în limba maternă!

Şi eu cred că-i fac un bine omului. Îl ajut la promovare. El înţelege că face spam, dar... trebuie să arate celorlalți cât de tare e chinuit de talent şi nu are destul sânge în pişătoare (la el organul e folosit exclusiv pentru urinat de aceea poartă denumirea asta) să bată la uşa unor producători de muzică şi ne atacă pe noi... oamenii de bună credinţă. Plus că, poate nici nu are suficieţi prieteni pe FB (aşa am înţeles că se scrie) care să fie suficient de proşti să dea mai departe piesa... aşa că vrea să devină celebru la fel ca americanii, care azi nu aveau un dolar, iar mâine se plimbau cu merţanu' în clipuri...

Specie de cretinaut (3)

Credeam că doar la noi există comentatori pe internet mai deştepţi decât ei înşişi (exprimarea nu-mi aparţine, ci am manglit-o de pe blogul diacriticii!), dar se pare că nu e chiar aşa. De astă dată am dat peste un cretinaut religios.

Şi voi traduce - pentru cei care nu ştiu engleză - ultima parte a mesajului marcat în chenar roşu: "Ce anume ar putea dovedi că sataniştii sunt pedofili? Spune cumva biblia că sataniştii sunt pedofili? Spune pe naiba (sau spune o pulă - mai aproape de ceea ce scrie acolo!). De fapt nu găseşti nicio interdicţie a pedofiliei în biblie, deci  din punct de vedere tehnic poţi fi un bun creştit şi unul care fute copii în acelaşi timp."

Dacă pot fi de acord cu prima întrebare retorică (adică Alexandru Macedonski a scris un "Imn la Satan" (să-i spunem satanism deştept, intelectual))... totuşi când citest restul delirului mă binedispun: adicătelea, dacă nu există nicio slovă împotriva a ceva atunci am putea declara că acel ceva e chiar încurajat mergând un pas în faţa filosofiei insului!

P.S. o chestie la fel de confuză am găsit şi în filmul Ha-Sodot, unde două fete evreice, atrase din punct de vedere sexual una de cealaltă, ajung la o concluzie interesantă: una din ele - care era foarte interesată de studiul Talmudului (în unele părţi scrie că Bibliei) - susţine că nu există nicio interdicţie cu privire la ceea ce fac ele, nepermis fiind doar sodomia pentru că împrăştie "sămânţa" de pomană... Uite o explicaţie (fantezistă!) a urii crâncene a oamenilor faţă de ăia care "se ard la căcău" (cum mă miram acum vreo două postări) şi a acceptării (sau măcar a trecerii sub tăcere a) "lesbianismului", ca să mă exprim aşa.

Zeitgeist

Eram ieri pe internet şi din greşeală am văzut undeva numele Mircea Badea... şi am dat click acolo să văd cum îl înjură lumea. Când colo era un articol al unui blogger în care se spunea că cel ce realizeză emisiunea "În gura presei" are nu ştiu ce părere despre filmul "Zeitgeist". Şi în josul textului respectiv era următorul comentariu:

Şi-mi zic - eu mie: "Bă! ia să văd şi eu filmul! Pare interesant... mai ales că am citit cândva - nu mai ţin minte când, oricum prin 2008 sau 2009 - despre o idee oarecum asemănătoare". E vorba de "Maladia leopardului verde" - Walter Jon Williams. Problema e că ieri nu am găsit imediar filmul "Zeitgeist. The Movie": despre care am găsit următoarea părere:

ci "Zeitgeist Addendum"... care este un fel de continuare, un fel de trece la alt nivel a ideii pe care mişcarea respectivă o propune. Eu când aud de cuvântul "ever" prezent în contexte de genul acesta îmi cam vine să vomit. Adică, omule... chiar nu crezi că ai să evoluezi... şi că nu o să afli mai multe? Iar despre documentarul - care cică e cel mai vizionat din istoria internetului - am citit undeva că-ţi cam "fute creierii" în sensul bun. Şi-mi zic din nou, încântat de ideea că am să am un orgasm intelectual: "nu fă sex cu muzica" - aşa cum băga George Hora la microfon. Dar azi am căutat şi prima parte, ca să nu spună lumea că vorbesc în necunoştinţă de cauză.
"Zeitgeist" - începe cu un prolog în care ni se spune de ce avem tendinţa să credem în D-zeu, să ieşim în stradă manifestând, să mergem să votăm... Apoi urmează trei părţi în care privitorul este informat - în mare parte corect - de faptul că suntem minţiţi sistematic de diverse instituţii. Scenariul este făcut în mod special pentru societatea americană, dar generalizând am putea spune că se referă la lumea globalizată - aproape complet - mai ales că face referire în final chiar la UE, la Uniunea Mexic, SUA, Canada şi la Uniunea statelor din Asia. Dar să nu anticipăm:

1. prima parte face nişte paralele interesante între povestea biblică a lui Iisus Hristos şi modelul de religie solar - al venerării Soarelui - luând în considerare nişte concepte astrologice: constelaţiile Vărsătorului, Fecioarei, Peştilor, Berbecului şi Taurului coroborate cu anumite simboluri care apar în biblie... vrând să dovedească că în sine povestea biblică nu e decât ceva ce şi alte religii au spus: "Zeul", "Alesul" sau cine o mai fi: s-a născut din fecioară, a avut 12 apostoli/12 fraţi, la 12 ani era deja sclipitor, la 30 a fost botezat şi de atunci şi-a început opera - minunile: mersul pe apă, salvarea bolnavilor, învierea unor oameni morţi, trasnformarea apei în vin etc., urmate inevitabil de vinderea de către un ucenic, crucuificare/moarte şi reînviere. Neavând totuşi cunoştinţele necesare să pot să verific singur informaţiile din această primă parte nu am nimic de zis! Totuşi de la asta şi până la faptul că unii pe net au început să spună că: fără doar şi poate, filmul demonstrează clar că D-zeu nu există e cam o cale lungă. Numai un imbecil cu mintea scurtă poate să susţină aşa ceva. Ce prezintă filmul în prima sa parte e o teză impresionantă, documentată... care pare veridică. Eu nu sunt un fel de Mircea Eliade care să ştie cum stă treaba în istoria religiilor, deci nu am cum să contrazic, dar nu-mi place să o înghit nemestecată. De la o anumită vârstă şi din motive mai mult subiective am început să privesc religia cu neîncredere şi să caut tot timpul să contrazic punctul de vedere al celor care susţin într-un mod fanatic că anumite chestii chiar există. Am citit prin 2007 "Fundaţia" - Isaac Asimov (prima carte din ciclul cu acelaşi nume) şi acolo e prezentat destul de concret modul în care prin intermediul religiei a fost manipulată lumea, dar apoi s-a trecut la stategia economică şi militară şi chiar influenţarea minţii (prin intermediul unor oameni cu capacităţi speciale) pentru recâştigarea controlului asupra lumii. Cartea e genială... şi spune la fel ca şi filmul că în spatele religiei nu e decât o poveste care nu se susţine prin nimic, doar prin credinţa oarbă a unora educaţi să gândească într-un anume mod! Deci să ne eliberăm de canoane şi să gândim liber! Foarte bine! Sunt de acord cu asta. Să nu mai finanţăm preoţii. Să le spunem cum i-a zis tâlharul necredincios de pe cruce: "dacă eşti cu adevărat fiul lui D-zeu... atunci dă-te jos de pe cruce şi demonstrează-ne!"; dacă ei cred că D-zeu şi nu banii îi ţin în viaţă... atunci să-i hrănească D-zeu nu banii noştrii! Filmul spune că singura instituţie care nu a fost atinsă de-a lungul timpului e biserica. Şi că are influenţe politice chiar. Deşi dacă e să mă gândesc bine mai mult Biserica Catolică... şi cea Musulmană mai degrabă decât cea Ortodoxă. Dar bine... ne eliberăm de ele. Şi ne bazăm pe ce spune ştiinţa. Am citit totuşi recent "Atom - Journey across the subatomic cosmos" - acelaşi Asimov (tradusă la noi de Mihai-Dan Pavelescu: "Atomul - un univers"). E aproape un curs complex - dar spus pe înţelesul tuturor celor care au răbdare şi vor să înţeleagă cum stă treaba în interiorul atomului... cum s-a ajuns la el, care sunt forţele care acţionează la nivelul lui (electroslabă - combinarea forţelor electromagnetică cu cea slabă, forţa tare, pe lângă cea gravitaţională despre care până la momentul publicării cărţii se ştia că e generată de gravitoni - particule care nu fuseseră izolate încă... eu nu am cunoştiţă despre vreo descoperire ştiinţifică în acest sens... dacă ştie cineva ceva să mă anunţe!)... şi particulele care interacţionează. Şi să vedeţi că dincolo de celebrii protoni, neutroni şi electroni despre care aţi învăţat la chimie mai sunt multe lucruri care încă nu se ştiu. Că cineva la un moment dat a elaborat un model atomic cu antiparticule, iar acestea au fost izolate! Apoi au bănuit că există particula neutrino pentru că o anume reacţie nu dădea rezultatele scontate de calcule... iar respectivei particule i s-a dovedit existenţa prin intermediul unor experimente. Şi că mai sunt o grămadă de alte particule dacă divizăm mai mult un proton şi un neutron şi că există şi antimateria... şi ajungem şi la Big-Bang. Atunci când s-au format "elementele esenţiale"... cele care unindu-se au dat naştere prin reaţii repetate lumii pe care o ştim - cu planete, galaxii... păsări, animale, oameni, plante etc. Şi atunci mi-am pus întrebarea... ştiinţa nu ne poate explica întotdeauna tot. Mai ales că aşa cum scria autorul citat la început exista neantul, dar nu unul oarecare, ci unul încărcat de energie! Dar energia asta... care e sursa ei? Şi mai ales dacă să zicem era stabilă... de ce a trebuit să se declanşeze explozia, de ce a trebuit să se producă un val în acel ocean energetic primordial? Nu vreau să devin mistic şi să spun că poveştile bibliei sunt altceva decât poveşti, ci doar că putem accepta că e cineva deasupra... şi cum spune chiar filmul şi am mai auzit asta şi altă dată (am scris despre conferinţa d-nului Mihai Dinu cândva): Nu putem spune ce este D-zeu, ci doar ceea ce nu este. Şi nu este cu siguranţă "după chipul şi asemănarea" noastră sau un bătrân ce se uită din cer spre noi pedepsindu-ne (cum ironiza filmul postura asta), ci o inteligenţă superioară... pe care nu o putem înţelege pe deplin. "Ce vrei să demonstrezi creştinule?" - cum bine spune Cedry2k - un artist mult mai bun decât prea promovatul Guess Who, care nu e slab, dar nu e nici pe departe cum sunt nişte tipi din hip-hop-ul românesc pe care i-am ascultat recent; el pune o întrebare tare interesantă în cadrul cântecului: cu ce a greşit cel care a fost educat de mic să fure şi să cerşească ca să supravieţuiească şi chiar să Trăiască?! Dar iar am cam luat-o pe arătură şi hai să revedim la film.

2. în a doua parte ni se prezintă de acum celebrul caz: "11 septembrie 2001", care conform versiunii oficiale nu e altceva decât un atac terorist al unor oameni înarmaţi cu cutter-e ce au deturnat nişte avioane în "turnurile gemene" (plus clădirea 7 şi Pentagon). Versiunea oamenilor care nu au vrut să creadă în ce spun oficialităţile americane o ştiam deja... din cartea lui Giulietto Chiese - "Zece": unde se explică faptul că modul cum au căzut clădirile seamănă mai degrabă cu o demolare controlată... decât cu intrarea unui avion în ele, că presa însăşi a participat la întreţinerea unui mit... care să ducă până la urmă la ideea că talibanii sunt de vină şi că Osama trebuie ucis. Eu am zis de atunci că mi se pare că-mi pute treaba cu Osama ăsta... încă din 2001 după atacuri. Fără să ştiu ce ştiu azi.

3. e partea care se referă la "omul din spatele cortinei". Începe cu sistemul monetar şi bancar care crează profit prin îndatorarea populaţiei şi inflaţie şi termină cu războiul... o modalitate foarte bună pentru profit. E un exemplu cinic acolo: dacă vrei să cucereşti o naţie fă-i să se măcelărească între ei! Aceste două idei (a sistemului monetar) sunt reluate şi amplificate şi explicate mai pe larg şi în "Zeitgeist Addendum". Ce doreşte până la urmă să ne demonstreze filmul e că guvernul american a creat deja o strategie care să ne înrobească pe toţi, să controleze tot şi să ştie totul despre toţi... prin implantarea unor cipuri... să avem un singur guvern mondial şi să nu ne mai temem de terorişti pentru că ne apără "Big Brother": în întruchiparea unui preşedinte american după tipar. M-am uitat aşa la toţi preşdinţii SUA care au apărut la TV... şi mi se pare că au o anume figură, o anume atitudine. Deşi diferiţi în ceea ce priveşte chipul... par la fel în exprimare. Bine, Bush Jr... s-a cam enervat de vreo câteva ori pe reporterii agasanţi, dar când era la tribună... acelaşi mod de a fi. De la frizură la machiaj... se vede că nu-s decât nişte actori.

Şi pentru că tot aminteam de "Zeitgeist Addendum"... e un film bun până la un moment dat. Adică: e corect ce spun că sistemul bancar crează bani... hârtii din nimic... şi că se bazează pe îndatorare şi inflaţie şi că la un moment dat toate astea trebuie să se plătească... şi atunci ar apărea criza. Când se spune stop! Sigur că americanii au trimis prin diverse ţări asasini economici ca să corupă puterea de acolo şi atunci când nu au reuşit au recurs la asasinarea propriu-zisă... sau la denigrarea personajului susţinut de mase prin intermediul PR-ului. Şi ce e la TV pare amplificat se crează un val şi un alt lider - de data asta supus american - se urcă pe el şi câştigă. Astfel imperiul american - condus nu preşedintele vremelnic ales la câţiva ani - ci de corporaţii care au interese să aibă cât mai multe pieţe de desfacere în cât mai multe ţări - se dezvoltă din ce în ce mai tare. Prin îndatorarea unui popor... cum suntem noi acum... şi vom fi forţaţi pe viitor să vindem aurul ţării şi orice alte bogăţii... în dauna mediului sau a orice. Noi trebuie să plătim datoria către FMI!
Dar mi se pare că o cam dă în bară atunci când spune că eliminarea sistemului monetar va înlătura tot răul. Că hârtia asta numită ban... dispărând nu vom mai avea nevoie nici de sistem de justiţie, nici de închisori căci nu avem infractori. Iar teoria asta (a eliminării ssitemului monetar - diavolul)... care porneşte de la exprimarea unui adevăr (cel în care statele sunt controlate prin intermediul datoriilor) este înghiţită pe nemestecate de către lume pe net. Aşa văd la comentarii! Că lor li se pare "evident" că eliminând banii, eliminăm răul. Iar filmul spune că ar trebui să construim o societate absolut liberă în care resursele sunt ale tuturor, bazată pe tehnologia care să înlocuiască munca omului. În "Maladia leopardului verde" - cartea pe care am amintit-o la începutul articolului - se propune o idee asemănătoare. Dar se întreabă: cine va întreţine aceaste maşinării într-o lume absolut liberă în care totul e pentru toţi şi pentru nimeni în definitiv. Bine... de mâine facem ca tehnologia foarte avansată să elimine munca, iar oamenii să fie liberi. Cum îi mai motivăm să lucreze la ceva? Cică dar ei pot fi motivaţi de înclinaţii: spre exemplu un artist nu face artă din ca să ia bani (sigur!), ci ca să fie admirat. Dar oare oamenii sunt aşa de buni admiratori. Nu vor exista şi în această libertate absolută... invidia legitimă pentru că un anume cutare reuşeşte să se facă mai remarcat decât altul. Ei cică (cei ce au realizat filmul) preiau ideea că toate sunt legate în natură, că fiecare are rolul său. Şi ne dau nişte imagini cu frunze şi flori colorate... şi probabil parfumate... şi nişte stele şi galaxii. Dar ei nu au privit în natură cu adevărat! Că acolo există prădători şi victime! Că există masculi alfa şi paraziţi! Şi că nu există anarhie... că nu toate resursele ajung la toţi! Că mai sunt unele specii care se devorează după actul de împerechere... că multe alte lucruri nasoale. Dacă aplicăm legea naturii... atunci cel puternic trăieşte, cel slab moare. Ceea ce propun distinşii oameni e o utopie. Suntem la fel... dar suntem şi foarte diferiţi! Nu am găsit deloc o idee coerentă pentru un sistem bazat foarte bine pe tehnologie... pe utilizarea resurselor planetei pentru crearea energiei: maree, soare, energie eoliană, geotermală şi ce o să mai descoperim. Ştiu că există un blocaj în ceea ce priveşte crearea unei maşini care să nu utilizeze carburanţi fosili, pentru că există magnaţi ai petrolului, dar oare pentru crearea unei baterii care să susţină efortul unei maşini timp de mulţi kilometri... nu se vor utiliza tehnologii care să poluieze? Întreb. Eu nu ştiu procesul exact, dar aşa mi-a explicat cineva sau am citit undeva. Se poate să nu existe nici interes, dar nici o tehnologie cu adevărat nepoluantă! Apoi, accept ideea că tehnologia ar putea la o adică să dirijeze unele lucruri mult mai bine decât oamenii, dar există o mare problemă! Tehnologia aia e creată de către oameni!!!!!!!!!!!!!! Şi trebuie întreţinută, curăţată, verificată! Nu ne putem lăsa pe mâinile unor maşinării care la un moment dat se vor uza... şi să stăm tot timpul. Or... de ce am lucra într-o lume în care totul e făcut de tehnologie? Dacă putem să bem, să ne drogăm... iar şoseaua şi maşina conlucrează şi nu se mai accidentăm... de ce să nu ne "sintem bine". Ce câştigăm dacă stăm în faţa unor monitoare să verificăm care e starea unor utilaje? Nimic. Deci... de ce să stăm? Şi oare cei care aleg să controleze tehlogia... oare nu vor controla lumea? Şi unde ajungem? La aceleaşi consecinţe! Eu nu pot să am încredere în ideile astea care... nu propun ceva coetrent, ci doar nişte idei. Să fim liberi... dar oare se poate? oare se poate să fim egali? Răspunsul meu e: NU! Anarhia nu e un sistem viabil, ci doar o utopie. Eu sincer nu am înţeles altfel ceea ce vor creatorii mişcării Zeitgeist. Aştept următorul film... "Zeitgeist. Moving Forward" - care pare să promită că face lumină în concepţia lor. Căci ultimul lor film sincer m-a cam dezamăgit complet. Iar primul... mare partea ştiam deja! Deci nu mi s-a părut că mi-a "futut" creierul.

Şi ca să fac şi legătura între ce spune povestirea lui Walter Jon Williams şi filmul prezentat mai sus: acolo (unde chiar un anume Adrian Cristea - cetăţean ucrainean are un rol important) se crează un virus care fac ca pielea oamenilor să conţnă clorofilă şi să se poată hrăni precum plantele. Se aplică populaţiei din Africa unde se ştie că foametea e la cote destul apreciabile... şi hrana devine ieftină... aproape că se dă pe nimic. Satisfacerea nevoii primordiale a omului aşa de simplu ar duce la devalorizarea hranei şi deci la o lume în indivizii stau la soare şi fac fotosinteză. Ca nişte legume. Cum îi mai îndemni pe ăştia să lucreze? Că cei care sunt obişnuiţi cu luxul or să vrea să li se cureţe canalele, să li se prepare hrană, măturat... munci înjositoare. Cine le va mai face... dacă cei care le făceau în mod curent... sunt liberi! Ce faci ca să-i detemini să te asculte totuşi? Îi faci sclavi... sau îi ameninţi cu biciul. Or lumea asta e iar nedreaptă. Nu ne putem întoarce în trecut. Şi personajul îi spune iubitei lui că iată cât de greu poate să atârne decizia asta de a da drumul virusului în lume. Dacă dărâmi o ordine trebuie să ai şi o viziune clară. Altfel rişti să ajungi în acelaşi punct. De fapt... multe revoluţii nu au făcut decât să înlocuiască un sistem nedrept, cu un altul la fel de nedrept. Iată cum rezolvă autorul povestirii amintite problema noii lumi - mă aşteptam să găsesc ceva asemăntor şi în film... care susţine eliminarea monetară... dar din păcate nu pute în loc decât o anarhie: "Plăteşti totul în calorii! Guvernul promite să-ţi plătească un dolar pentru valoarea caloriilor în schimbul monedei lor! Pentru a menţine drumurile şi canalele în funcţiune, un cetăţean datorează Gevernului un anumit număr de calorii - el poate fie să plătească în persoană sau să angajeze pe cineva să facă munca în locul lui. Şi slujbele pot fi plătite în calorii pe oră, aşa că, dacă faci muncă fizică grea, datorezi mai puţine ore decât cineva care face... o muncă de birou - care ar trebui să-i menţină pe cei tineri în formă şi nerăbdători să realizeze muncile neplăcute, în aşa fel încât să aibă mai mult timp liber pentru alte ocupaţii." - Nu ştiu cât de corect e raţionamentul, dar e cel puţin ceva. Ce faci când ai ajuns la o vârstă în care nu mai poţi să plăteşti orele repective pentru că te dor şalele? Te duci la birou? Cine te primeşte? Dar acolo e o operă SF... aici însă oamenii chiar vorbesc de realitate şi iată cum se încheie filmul... cu nişte sfaturi:

"Aici sunt câteva sugestii:

Demascaţi fraudă bancară. Citibank, JP Morgan Chase, şi Bank of America sunt cele mai puternice bănci din interiorul sistemului corupt al Rezervei Federale. Este timpul să boicotăm aceste instituţii. Dacă ai un cont bancar sau carte de credit la una din ele, mută-ţi banii la altă bancă. Dacă ai credit ipotecar, refinanţează-l la altă bancă. Dacă deţii acţiunile lor, vinde-le. Dacă lucrezi pentru ei, demisionează. Acest gest va exprima dispreţ faţă de adevăratele puteri din spatele cartelului privat bancar cunoscut sub denumirea de Rezervă Federală şi duce la conştientizarea fraudei sistemului bancar.

Doi. Închide ştirile de la televizor. Vizitaţi agenţiile de ştiri independente de pe internet pentru a vă informă. CNN, NBC, ABC, FOX şi toate celelalte prezintă ştirile prefiltrate pentru a menţine starea normală. Cu patru corporaţii care deţin toate sursele importante de mass-media, informaţia obiectivă este imposibilă. Această este adevărata frumuseţe a internetului şi establishment-ul (scuze că folosesc termenul din engleză deşi pe subtitrare era „stabilimentul” o traducere mot-a-mot a termenului... lucrur care mi se pare că-i diminua sensul) a pierdut controlul din cauza acestui flux de informaţie. Trebuie să protejăm internetul pentru că este cu adevărat salvatorul nostru acum.

Trei. Nu vă înrolaţi în armată şi nu vă lăsaţi familia sau pe oricine cunoscut să se înroleze în armată. Aceasta este o instituţie depăşită folosită acum exclusiv pentru menţinerea establishment-ui care nu mai este relevant. Soldaţii americani din Irak lucrează pentru corporaţii americane, nu pentru oameni. Propaganda ne forţează să credem că războiul este natural şi că armata este o instituţie onorabilă. Dacă războiul este natural, de ce sunt 18 sinucideri zilnic ale veteranilor americani care suferă de tulburări de stres post-traumatice? Dacă militarii noştri sunt atât de onoraţi, de ce 25% din oamenii fără adăpost din SUA sunt veterani?

Patru. Încetaţi să mai susţineţi companiile de energie. Dacă locuiţi la casă, debranşaţi-vă de la reţeaua electrică. Investigaţi fiecare mijloc de a vă alimenta casele cu energie nepoluantă. Energia solară, eoliană şi alte surse regenerabile pot fi folosite la un preţ rezonabil şi considerând creşterile fără sfârşit a energiei tradiţionale, e foarte probabil să fie o investiţie mai convenabilă de-a lungul timpului. Dacă conduci... cumpără o maşină cât mai mică şi ia în considerare folosirea uneia din numeroasele tehnologii de convertire care pot permite maşinii tale să fie un hibrid sau electrică sau să meargă pe orice altceva în afară de combustibilii stabiliţi.

Cinci. Respinge sistemul politic. Iluzia de democraţie este o insultă la adresă inteligenţei noastre. Într-un sistem monetar, nu există un astfel de lucru ca democraţia adevărată şi nu a fost vreodată. Avem două partide politice cumpărate şi influenţate de aceeaşi corporatocraţie. Parlamentarii sunt puşi în poziţiile lor de corporaţii, cu popularitatea proiectată artificial de către mass-media lor. Într-un sistem de corupţie inerentă schimbarea personalului la fiecare câţiva ani nu are relevanţă prea mare. În loc să pretinzi că jocul politic are cu adevărat un sens, concentrează-ţi energia pe cum să îmbunătăţim acest sistem nereuşit.

Şi şase. Alătură-te mişcării. Intră pe thezeitgeistmovement.com şi ajută-ne să creăm cea mai mare mişcare în masă pentru schimbare socială pe care a văzut-o lumea vreodată. Trebuie să mobilizăm şi să educăm toată lumea cu privire la corupţia inerentă a sistemului nostru global curent împreună cu singura soluţie cu adevărat durabilă, declarând toate resursele naturale ale planetei moştenire comună pentru toţi oamenii, în timp ce informăm toată lumea de starea adevărată a tehnologiei şi cum putem să fim cu toţii liberi dacă toată lumea lucrează împreună în loc să se lupte.

Alegerea este a ta."

a. chiar ne vom elibera de sistemele bancare dacă ne vom duce la alte bănci? păi, nu întreţinem sistemele bancare concurente... care vor avea mai mulţi clienţi şi să zicem le falimentăm pe cele amintite? întreb doar! mă aşteptam să ne sfătuiască să nu mai facem tranzacţii DELOC! să nu le mai facem. ştiu că nu e posibil, dar acum ce vrei să fac?
E doar pentru că aşa e lumea acum. Păi, vrei să o schimbi sau ce vrei de fapt? "Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele"... ţineţi minte asta! M-am săturat de alde guru ăştia care propun o idee, dar de fapt... spun că "Eu vreau să se schimbe, dar să rămână totul la fel; sau să nu se schimbe nimic, dar să facem unele modificări prin părţile esenţiale". Deja suntem... ridicoli.
b. sunt de acord că ştirile sunt bine filtrate şi că suntem manipulaţi de trusturi care fac jocurile unor societăţi pe care le reprezintă. dar netul nu e deloc o instituţie liberă: e deţinut de nişte giganţi precum Google, Yahoo, Apple, Microsoft, Facebook şi alţii ca ei... ăştia sunt cam cei mai mari. Şi tehnologia informaţiei este deţinută de cineva şi manevrată de publicitate. Iar agenţii de presă libere... pe net... nu există! Şi netul... e o grădină zoologică încărcată de cretini cum e şi lumea! Deci nu te aştepta ca să vezi aici mai multă inteligenţă. Îi vezi numai după modul în care le înghit nemestecate! La fel ca bloggerul acela despre care scria Mircea Badea la el pe blog. Netul mi se pare intrumentul cel mai bun pentru spălarea pe creier! "Prea multă informaţie fără subiect".
c. nu am nicio părere despre asta. Adică, cred că instituţia războiului există. Şi cine are înclinaţii spre aşa ceva... de ce nu? Ştiu că e o situaţie ciudată că trebuie să te supui. Dar ce te faci dacă vin alţii - nu talibanii - să te cucerească. Eu nu m-am înrolat, nu am făcut armata... că nu mi se pare că asta te face bărbat. Dar cred că armata... e o instituţie care va exista tot timpul. Să o limităm... da! Dar nu cred că trebuie să o eliminăm. Să nu cumva să fie mai periculos!!!!
d. eu vreau să am un panou solar la casă, dar îmi trebuiesc bani pentru asta. nu-mi dă nimeni doar pentru că fac parte dintr-o organizaţie dreptul să-l cer pe degeaba. Omul ăla care-l are a muncit pentru el... e ceva mai complicat aici. eu sincer vreau! dar nu cred că e suficient!
e. le resping pe toate! care e sistemul tău? că anarhia... nu cred că funcţionează! o să ajungem o junglă în care cel care poate să ia tot va lua tot... iar ceilalţi vor suferi la fel. vreau să cred că putem fi egali, dar eu ştiu că nu se poate!
f. nu! până nu oferi un sistem în care să pot crede şi eu... după... mai discutăm! :) e alegerea mea să nu pun botul la orice şi să apăr un sistem care oricât de nedrept este oferă totuşi un echilibru în ceea ce priveşte separarea puterilor - măcar la nivel formal... ştiu că nu sunt liber pe deplin şi niciodată nu am să fiu. Mişcarea asta militează şi pentru opinia critică! eu cred că are lucruri frumoase, bune... sunt de acord să ne dezvoltăm tehnologia, dar vreau o idee... că şi în sistemul actual putem face la fel! Ştiu că e nedrept, represiv... dar nu s-a inventat până acum ceva mai viabil. La nivel formal totul pare frumos... dar eu vreu să văd mai întâi că funcţionează... creaţi-vă voi comunitatea voastră şi să o văd că merge... şi apoi... vin şi eu cu inima deschisă. Nu sunt încuiat, ci doar pesimist cu privirela succesul unui astfel de proiect!