e fierbinde, frige, frige

Există pe site-urile porno o categorie de filme care încep mereu cu un avertisment: fetele astea au ajuns aici fiindcă ele caută o slujbă, mi-aș dori din tot sufletul să le ajut fiindcă și-au dat total interesul pentru asta, dar, din păcate, nu sunt un agent real, doar că ele nu știu asta! Cam asta e premisa filmelor acelea.

După care domnișoarele se lasă penetrate peste tot pe unde se poate să intre un penis.

 

Despre filmele cu pricina se știe că sunt regizate.

 

Ce fel de agent e acela care recrutează viitoarele staturi porno pe un site de anunțuri gratuite? S-a împământenit ideea că un anunț fără o poveste nu spune nimic. Aici nu avem de-a face decât cu cerințe: să arate bine, să aibă pieptul mare și să accepte penisul peste tot.

 

Pe vremea când a fost urcat anunțul încă nu ajunsese AI-ul generativ de filme și imagini atât de tare ca în zilele noastre. Astăzi, dacă n-ai buget, și chiar vreii să fii regizor și actor în filme porno îți pui poza sau concepția într-un prompt și aștepți rezultatele. Unele dintre ele s-ar putea să te nemulțumească, dar, gândește-te că nu mai primești telefoane de la oameni care cheamă pompierii fiindcă păsărica nevestei a luat foc, arede ca țigara, n-o șterge nici apa, nici Niii Agara.

nu încercați asta acasă, la școală sau în lumea reală!

Există des în filme niște situații standard:

 

1. avem un personaj cu moralul la pământ;

 

2. familia sau prietenii încearcă să îl încurajeze;

 

3. nu există o cale ușoară de a-l ajuta;

 

4. ca să nu îi rănească sentimentele și să prindă un pic de curaj familia/prietenii aleg să îl mintă cu privire la situația lui reală;

 

5. ba chiar fac un sacrificiu personal secret ca să pară că, de fapt, lucrurile nu sunt atât de tragice pe cum le vede personajul demoralizat;

 

6. acesta din urmă află secretul și situația se complică și mai mult.

 

În loc să iasă din impas, când ajunge să contantate că a fost mințit, victima "complotului cu bune intenții" începe să ia viața și mai în tragic.

 

E un clișeu clasic pentru situațiile comice din filme, dar... Oameni buni! Dacă aveți de gând vreodată să faceți asta în lumea reală - cu cele mai bune intenții - nu insultați inteligența nimănui. Chiar dacă nu se află tot e un gest complet greșit. Fiindcă doar creați niște speranțe false!

 

Da, e mai bine decât să lași pe cineva să se scalde în mizerie, dar tot nu îl scoți acolo. Doar îl crești pentru o clipă speranțele. Chestie care nu are un combustibil mare. O să se stingă repede când rezultatele întârzie să reapară!

Subtitrare - She Monkeys

Arată-ţi tot timpul carisma! Nu da niciodată semne de slăbiciune!

Să fii puternică! Să nu-ţi araţi niciodată sentimentele. Dacă o faci o să sfârşeşti prin a fi rănită!

Tu ai potenţial. Eşti talentată. Dar nu totul se rezumă la rezistenţă şi control. Ăsta e un spectacol. Trebuie să exprimi ceva. Lucrează mai mult la partea artistică...

Subtitrarea în limba română este creată pentru varianta: She Monkeys (2011)  BRRip XviD-ZeuS Chris-Movieplace.blogspot.com.

Subtitrarea după titlul original al filmului: Apflickorna.

P.S. Nu poţi să te cuplezi cu vărul tău. O să dai naştere la ciudaţi! :)))

Subtitrare - Mosquita y Mari

Eu chiar am probleme complicate cu care să-mi bat capul, nu rahaturi de puşti retardaţi!

Bunica spunea că dacă îţi doreşti cu adevărat poţi să auzi vântul care mângâie penele aripilor păsărilor în timp ce acestea le fâlfâie în văzduh. Şi îţi juc că, pentru o clipă, chiar am putut să simt asta!

Îmi amintesc de o zi, cu mult timp în urmă, când tata a pus un CD nou. Apoi şi-a luat pălăria de cowboy. Nu-l mai văzusem purtând-o niciodată. S-a apropiat de mama şi au dansat. Nu mai conta cotidianul, nu mai aveau grija zilei de mâine... Pentru un moment erau complet alte persoane!

Dacă doriţi să ştiţi diferenţa dintre a te urca în maşină - care nu e un lucru chiar aşa grav... şi a te sui în maşină... atunci urmăriţi filmul: Mosquita y Mari. V-am pregătit şi nişte subtitrări:

Am creat subtitrare pentru versiunea Mosquita.y.Mari.2012.BRRip.XviD.HORiZON-ArtSubs.

Sau la modul general: Subtitrare Mosquita y Mari.

Dicţionar de platitudini - lecţia I

Oamenilor le plac clişeele. Sunt pe înţelesul lor; sunt chestii standard pe care le rostesc toţi; acele formule magice gen abracadabra - care nu înseamnă nimic - dar care îi fac pe oameni să pară că ştiu despre ce vorbesc; tipare care se pot aplica la cât mai multe situaţii, simplu şi fără bătăi de cap.

Iată un exemplu: Cei care nu-şi urmează visele, nu vor realiza nimic în viitor. Ca şi cum toţi ăia care au alegat după plăsmuirea din capul lor au reuşit. Sigur că dacă urmăreşti să devii ceva convins că vei reuşi şi nu te laşi doborât de barierele care ţi se pun în faţă... există mai multe şanse să ajungi acolo decât dacă te lamentezi. Normal! E logic! Orice prost se poate gândi la asta. Dar asta nu garantează niciodată reuşita.

E ca şi cum ai spune că scenele din filmele americane în care un personaj având doar un pistol - destul de performant şi ăla, dar mic în comparaţie cu un automat - iar ceilalţi AK 47 sunt pe bune. Omul şi-a urmat visul şi a câştigat deşi situaţia îi era potrivnică.

Obiectivul urmărit trebuie să fie şi realist şi oportun. Şi clişeele nu se pot aplica la toţi pentru că nu toţi sunt la fel... unii au mai multă putere de convingere, alţii mai puţină... unii ştiu să prevadă apariţia unui moment favorabil şi să-l speculeze, alţii nu... etc.

P.S. Trei ani... şi încă aştept lecţia a doua!

Bă, iar vine Apocalipsa

Am văzut cu o seară în urmă la România TV. Unde în studio se discuta - la fel de relevant ca la claca satului - despre profeţii, comunism, Papa Ioan Paul al II-lea, contraspionaj, iluminati... şi aşa mai departe. Lipseau din platou Cedry2k şi Dragonu' AK 47  ca să ne spună că "Al treilea ochi al lui Big Brother nu doarme niciodată/ Te filmează satelitu', moadăfacă..." şi dramatismul era complet ridicol.

Şi de ce vine sfârşitul? Unde se arată?! Habar nu am! Ce am înţeles e că s-a arătat Sfânta Fecioară de vreo trei ori (cui? nu pot să vă spun: femeia asta n-are ce face în cer de-a dreapta sau stânga Tatălui şi se mai arată prin lume)... sau că o cruce de la mormântul fostului suveran pontif a căzut cu patru zile înainte (înainte de ce eveniment nu am priceput) peste un puşti de 14 ani şi l-a strivit trimiţându-l în împărăţia lui D-zeu sau Satan! Ce pot să spun? Nu se mai nasc în ziua de azi copii precum Micuţul din romanele lui Sven Hassel, crescuţi la orfelinat şi obişnuiţi cu greutăţile vieţii. Azi cum cade o piatră mai mare peste ei... cum se îmbolnăvesc de deces!

Acum vreo câteva luni am avut o insomnie apocaliptică şi eu. În sensul că am văzut un documentar cu un scenariu pus la cale de către cei de la o televiziune ce se ocupă cu astfel de programe (cred că era National Geographic) în care o gaură neagră care circula prin univers besmetică se ciocnea de Pământ. Fusese reperată şi omenirea mai avea în jur de 50 de ani ca să găsească un plan de supravieţuire. Trebuia să se care de pe Pământ cât mai repede. Şi tot pânzele erau luate în calcul să ducă lumea pe altă planetă locuibilă... cu vântul cosmic înainte, flăcăi! Toată chestia se termina exact cum se termină orice film american. Cu happy end. Şi cu un copil supravieţuitor care priveşte pe fereastră când nava se îndepărtează, iar acolo vede cum planeta natală explodează... un sentiment nostalgic şi trist îl cuprinde pentru că acolo se găseşte cel mai bun prieten al său, care n-a avut pile sau noroc de gene bune ca să plece. Întrebarea mea era... dacă gaura neagră a distrus Pământul ce naiba o împiedică să înghită şi nava de supravieţuire a speciei?!!!

Aşa că... în spiritul românesc... eu zic să avem măcar o dată pe an o zi în care să sărbătorim o apocalipsă ratată. Că vine din ce în ce mai des şi noi nu facem nimic în privinţa asta! Măcar să bem zdravăn după ce am văzut că ne-a ocolit năpasta!

Viaţa lu' Adela

Am vizionat şi eu acum câteva zile filmul La vie d'Adèle. Ştiu, ştiu... filmul e vechi, voi deja l-aţi văzut de acum un veac; îl aveam de ceva vreme descărcat pe computer, dar nu m-am încumetat să mă uit. Nu asta e important.

Aţi observat că au început să se producă filme de câte trei ore?! Şi The Wolf of Wall Street tot de trei ore este! Şi cu toate astea în film n-au încăput decât primele două capitole ale vieţii Adelei... Tabloul a avut rama cam strimtă. N-avem nicio clipă din copilăria fericită a fetei. Ăla era capitolul 0, ai? Şi ce au zis producătorii? Ne pierdem vremea cu un zero?!.... sau băgăm nişte scene lesby semi-porn pe parcurs?! Răspunsul la întrebare a fost în unanimitate favorabil ultimei opţiuni! Nu că eu aş fi votat altfel!

Prin urmare naşterea, copilăria... şi anii declinului au fost excluşi. Şi totuşi titlul a rămas La vie d'Adèle... cu sau fără extensia legată de primele două capitole... De ce, de ce, de ce? Şi mi-a picat fisa: în liceu ţiu minte că am citit Enigma Otiliei a lui George Călinescu. Finalul cărţii ni-l prezintă pe Felix (nu e motanul din desene animate - deşi la şcoală mereu auzind de el adăugam cu voce tare... la Felix... motanul şi nu e nici măcar Voiculescu!) dezamăgit cumva de iubirea lui din tinereţe, Otilia. Cică femeiele trăiesc cu adevărat doar în anii lor de frumuseţe... aşa era de părere inculpata Otilia! Nu săriţi pe mine acum pentru această opinie!

Or, am văzut că în cazul bărbaţilor treaba stă cu totul altfel: Iri şi Ilie Năstase sunt indivizi care dovedesc că masculii speciei homo sapiens sapiens trăiesc până la adânci bătrâneţi... până când vine somnul dulce al unui infarct sau măcar al unui atac cerebral. Doamne fereşte! N-am spus-o cu răutate... doar ca o constatare. Că şi Iliescu a zis că iese din politică tot cu picioarele înainte! Nu că Băsescu ar avea alte planuri!

Cum să descarci videoclipuri de pe net

Acest tutorial se referă la acele filmuleţe tip .flv, care apar pe site-uri precum youtube şi nu numai! Ştiţi... poate vreţi să păstraţi un anumit fişier video pentru că s-ar putea ca el să dispară pentru că diverse chestii (încalcă dreptul de autor, încalcă politica site-ului etc. etc.). Iar voi vreţi să-l aveţi... din diverse motive. Apar şi dispat pe net tot soiul de clipuri... Nu vă prefaceţi acum că nu ştiţi la ce mă refer!

1. Mai întâi descărcaţi şi instalaţi programul Freemake Video Downloader!

2. Ce facem mai departe? Rulaţi filmul pe site-ul respectiv. Copiaţi link-ul din browser.

3. Deschideţi aplicaţia instalată la primul pas (în timp ce filmul rulează sau este încărcat în browser!) şi alegeţi opţiunea Paste:

4. La pasul următor se poate opta între două variante: fie doar se downloadează filmul într-un anume format - mai mult sau mai puţin prietenos - sau se descarcă şi se converteşte fişierul în unul .avi. Fiecare alege ceea ce-i convine mai mult.

5. Când utilizatorul este mulţumit de alegerile făcute se alege comanda Download & Convert, iar programul îşi va face datoria.

Asta a fost tot! Succes!

Avem o imagine, cum o împărţim?

Aţi văzut filmul Jin-bip? Nu!? Să vă fie ruşine atunci! Lăsaţi porcăriile cu efecte speciale în cascadă şi uitaţi-vă la domnul efracţie de treabă, care spală rufele şi repară lucrurile din casă (CD-player, ceas de perete, cântar, pistol...) în schimbul unor amintiri contrafăcute şi a unei cazări.

Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte! Ei bine, femeia fugară din Bin-jip vâzând o imagine cu o femeie pe un perete, o ia şi o împarte în dreptunghiuri mai mici (prin îndoirea foii pe care se găseşte imaginea). Şi aşază aleatoriu aceste dreptunghiuri... Rezultă un tablou nou, avangardist... care poate avea nenumărate interpretări.

Întrebarea mea este: ce s-ar întâmpla dacă am împărţi textul cu cele o mie de cuvinte despre o anumită imagine în anumite subsegmente de text şi le-am aşeza aleator? Ar avea acelaşi efect? Ar duce la poezie sau mai degrabă spre absurd...

8 Mile de clişee

Dacă te-ai săturat de căcaturi de poveşti în care protagonistul ratează prima şansă... după care se ridică precum Van Damme din ţărână şi demostrează că şi-a învăţat lecţia de viaţă reuşind să dea lovitura... păi, atunci or să-ţi dea un castron cu un rahat de două ori mai mare, care o dă în bară de două ori mai mult şi revine... pentru că el are timp şi susţinere şi mai ales spirit de învingător. N-a arătat asta din prima când era necesar să o facă, dar el e un învingător, târfelor! Nu pentru că a treia oară e cu noroc!

Şi când o să te saturi şi de chestia asta... o să înghiţi cu lacrimi altă gogomănie! O să se găsească o istorie cu un ratat, care încearcă de trei ori la rând acelaşi lucru... şi nu-i iese. Începe să aibă îndoieli. Se apucă de băutură şi alte alea... dar cineva îi întinde o mână şi îl ajută să se ridice. Şi îi iese ceea ce până mai ieri greşea. Ca şi cum reţeta succesului stătea tocmai în ratare.

Şi când o să te saturi şi de asta, o să o luăm de la capăt. Cu rataţi simpli şi poveşti de succes. Şi tot aşa la infinit. Pentru că se schimbă generaţiile şi nu mai contează.

Cum să extragi subtitrarea dintr-un fişier .ifo

Salutare! Sunt iar în întârziere întrucât m-am trezit târziu... Am avut o noapte mai albă decât cocaina. O corcitură de Florin Salam s-a văitat lângă un acordeon până pe la cinci dimineaţa, iar eu n-am putut aţipi nici măcar o clipă. Când credeam că are să încheie... el doar făcea pauză şi-şi începea apoi mai vârtos tânguirea. Aşa că am jucat poker pe telefonul mobil, întrucât nu mă puteam concentra nici măcar să citesc... din vina jelanie.

Dar... v-am promis ceva ieri aşa că mai bine ne-am ocupa de ceea ce e cu adevărat important. Să presupunem că aţi extrat fişierele .VOB de pe DVD, le-aţi lipit unele de altele, după care aţi transformat fişierul .VOB rezultat în unul mai mic de tip .mkv sau .avi. Numai că pentru filmul acesta vă mai trebuie şi subtitrare... pe care n-o găsiţi pe net. Ce-i de făcut?

Căutaţi pe internet programul VobSub. E gratuit şi face o treabă excelentă. Descărcaţi-l, instalaţi-l şi porniţi utilitarul VobSub Configure:

O să apară o fereastră asemănătoare cu cea de mai jos:

 Alegeţi Open şi navigaţi către fişierul .ifo!

 

Câmpul Files of type trebuie setat astfel încât programul să poată deschide fişierele tip .ifo! Ca în imaginea de mai sus. După ce aţi ales fişierul dorit faceţi click pe Open.

În fereastra de mai sus vi se cere să specificaţi locul unde doriţi să salvaţi fişierele .SUB şi .IDX. Eu am ales desktop-ul pentru că mi-e mie mai uşor în felul ăsta... dar dvs. puteţi să faceţi salvarea oriunde pe HDD. Şi OK.

Selectaţi limba în care doriţi să vă fie tradus filmul, pe celelalte le treceţi în în stânga cu ajutorul săgeţii de rigoare! Eu am rămas doar cu româna, dar dvs. puteţi să lăsaţi chineza. După ce aţi dat OK... nu trebuie decât să aşteptaţi vreo 5 minute maximum... şi asta a fost. Aveţi două fişiere: unul .SUB, altul .IDX pe care le puteţi folosi pentru a vedea filmul proaspăt convertit cu subtitrare.

Ca să puteţi vedea subtitrarea cu programul BS Player click dreapta pe imagine: Options -> Preferences -> alegeţi opţiunea Subtitles -> şi bifaţi acolo unde scrie: Enable drawing of subtitles under image..... Ah, să nu uit! Cele două fişiere trebuie să se afle neapărat în acelaşi folder cu filmul! Şi de asemenea, trebuie să aibă acelaşi nume. Doar extensii diferite. (de exemplu dacă pe film îl cheamă mămăligă.avi, pe celelalte două trebuie să le cheme mămăligă.sub, respectiv mămăligă.idx. Iar BS Player-ul va încărca subtitrarea! Bine merge şi VLC Player-ul sau KMPlayer-ul.

Numai bine! Şi succes! :)

Cum să uneşti mai multe fişiere .VOB într-unul singur

Bună, din nou! Aşa cum v-am promis ieri, astăzi o să vă arat cum să uniţi mai multe fişiere .VOB în unul singur pe care mai târziu îl vom converti în formate care să nu ocupe pe HDD foarte mult loc. M-am gândit să vă prezint două programe care fac aproape acelaşi lucru:

1. VOBMerge - e gratuit şi portabil. Deci descărcaţi-l cu încredere şi să trecem la treabă că nu avem aşa multă vreme la dispoziţie:

Ca să adăugaţi fişierele pe care doriţi să le uniţi alegeţi comanda Add file(s). Navigaţi către folderul unde se află ascunse fişierele cu pricina, le selectaţi pe toate folosind tasta CTRL apăsată - de la primul la ultimul (şi asiguraţi-vă că sunt în ordine: să nu se întâmple ca nişte copii să mănânce tortul înainte să fie adus!). Ca să vă faceţi o idee:

Dacă nu apar din prima fişierele căutate nu vă îngrijoraţi: vedeţi ca acel câmp Files of Type să fie setat pe VOB files (săgeata pentru meniul derulant). Open şi o să ajungeţi la:

Alegeţi comanda Merge:

şi acum locul unde doriţi să salvaţi (Save in). Botezaţi adecvat fişierul (File name). Puteţi alegeţi chiar tipul de fişier: fie .VOB, fie .MPEG! Dvs. decideţi! Click pe butonul Save când totul vi se pare că e gata şi... aşteptaţi în jur de 5 minute.

2. mkvmerge GUI - e gratuit şi creează un fişier .mkv fără să existe pierderi în ceea ce priveşte calitate imaginii filmului. Face aproape ce face primul program prezentat... pentru că rezultă tot un fişier de dimensiuni mari pe HDD. Mie mi-a trebuit pentru că am avut nişte dificultăţi în a trasforma un .VOB în .MKV, iar VOBMerge-ul dădea rateuri (fişierul al treilea conţinea mici erori). A trebuit să creez două fişiere, dar asta e altă poveste! Căutaţi pe net programul MKVToolnix, descărcaţi-l, instalaţi-l şi deschideţi unealta mkvmerge GUI:

Acum daţi click pe butonul Add (puneţi în acest moment să alegeţi locul în care să salvaţi fişierul nou creat, dar nu e musai să se întâmple aşa!):

Aici nu trebuie să alegeţi decât primul fişier! Celelalte vin la pachet. Programul ştie că sunt legate între ele...

Acum ar fi de dorit să alegeţi locul unde doriţi să salvaţi şi numele fişierului creat... şi Start muxing! Aşteptaţi din nou în jur de 5-10 minute şi aţi reuşit.

Succes! :)

P.S. Mâine urmează să vă spun cum să convertiţi fişierele astea mamut în unele mai mici şi mai sexy. Pe mâine! Zi faină!

Apocalipsa de inspirație - 2012: Ice Age

Există printre noi semeni (altminteri respectabili) care, având înclinația către cele casnice, în speță bucătăria după rețete deja celebre, simt la un moment dat nevoia să schimbe boneta și șorțul cu papionul lui Scorsese. Anvergura specifică lui Patapievici pe care ți-o procură distinsul sugrumător (care sufocă grav orice urmă de imaginație) e de inspirație divină și deja te simți chemat către îmbogățirea artei cinematografice de la nivel mondial.

Este prin urmare de la sine înțeles că nu te poți ocupa de drama unui tinichigiu care are parte de o viață mult prea interesantă față de aspirațiile lui sau de un tractorist singuratic cu un fiu autist, locuitor la marginea deșertului... care ascultă noaptea cu bucurie cântecul fiarelor sălbatice. Nu! Tu ești mai presus de acestă mojicie, această banalitate, acest lucru comun, acest tragic de duzină... Omul de rând nu te poate înțelege. Tu tinzi către eternitate, către un subiect etern. Nu contează că orizontul nu se zărește din cauza faptului că e acoperit de cei care înaintea ta s-au ocupat de același lucru. Tu te bagi ca bizonul cu capul înainte dorind să abordezi cu propriile forțe (era să scriu coarne) APOCALIPSA.

De fapt, probabil că nu te-ai prins că mayașii au făcut o glumă atunci în trecut și că 2012 e un sfârșit fals, dar privind precum Băsescu în paharul cu whisky observi gheața și înainte să vomiți apuci să notezi pe hârtie: 2012, epoca de gheață.

Apoi, iei o familie de intelectuali - el, american care pare că se ocupă de cercetare - ea - o ființă urâtă și acră care lucrează la Casa Albă pentru președintele Statelor Unite... și doi copii. O ea... și un el. Părintele e mai mult preocupat de slujbă decât de fiică - cum se putea altfel? De câte ori nu ați văzut asta?

Bineînțeles, nelipsita catastrofă își face apariția când cei patru sunt despărțiți sau sunt pe cale să-și ia rămas bun unii de la alții. Pentru că adolescenții trebuie să plece, iar tatăl... e așa de imprudent că nu are vreme nici măcar pentru un rămas bun. Trist și plictisitor până la lacrimi.

Și urmează goana printre ghețuri după recuperarea membrilor familiei. Nu-i pasă nimănui că trei dintre membrii ei trec prin câteva accidente cu diverse vehicule - fie ele de teren sau aeriene - asta creează suspansul! Tatăl are la un moment dat probleme de moralitate: sunt unii pe drumuri care tremură de frig... dar totul se rezolvă cu o banchiză în cap! Soarta! Același tată... salvează un alt individ în casa căruia intra să fure (ca să fim sinceri împrumuta! o făcea de nevoie, nu cu răutate, mă înțelegi?) și duce la pieire un ins care vrea să-l prade pe el. Căci cine sapă groapa altuia... cade singur în ea! Pricepi? Tot timpul egoiștii trebuiesc trași la răspundere în filmele americane, că așa este moral!

Ca să fii propagandist până la capăt pentru valorile glorioase ale americanilor o bagi și pe aia cu: „Tare aș fi vrut să am acum un sistem prin care să-mi pot urmări membrii familiei... De ce nu m-am îndeletnicit cu crearea unui astfel de dispozitiv?!” Chiar... oare de ce? Pentru că după cum vezi... nu e nici pe departe o formă de sugrumare a intimității individului, ci e doar pentru momentele neprevăzute, pentru vremurile unei catastrofe... când ai nevoie să fii salvat de către familia ta! Normal că așa ceva nu se va întâmpla niciodată (hai totuși să spunem că poate doar extrem de rar)... dar prinde pentru creierul standard, al indivizilor care reacționează emoțional! Personajul primește o replică de la fiul cu căciulă: există deja! Putem să următim telefonul mobil! „E legal?” „Nu întreba!” - în asta ne promptirăm noi, când e vorba de siguranța fiicei noastre... pe care nu suntem siguri că o putem salva?

Și tot timpul trebuie să închei apoteotic, chiar și un film în care subiectul este Apocalipsa (cu majusculă): gheața dărâmă tot, numai Statuia Libertății rămâne în picioare. Nu știm dacă familia reunită a supraviețuit în nămeți, dacă avioanele de la final nu erau ale lui bin Laden trimise special să-i extermine sau doar semnificau speranța salvării... atâta vreme cât Statuia Libertății supraviețuiește (chiar și sub nămeți până la gât) nimic nu e pierdut!

P.S. Efectele speciale au fost foarte făcute pesemne de vreun ageamiu. De vreme ce un miop ca mine putea să-și dea seama că în spatele personajelor era un ecran cu gheață... și nu ceva care să semene măcar a autentic!

P.P.S. Se spune că o tragedie unește familia. Și ca această reuniune să fie completă și profundă... tragedia trebuie să fie de nivel mondial, planetar, dacă nu chiar... universal! Altminteri... ce fel de reuniure a familie să avem? Una superficială... bineînțeles.

Despre piraterie, fără să ne dăm ochii peste cap!

Internetul a devenit o juglă. Şi ca orice juglă include şi domnia sa foarte multe şi foarte variate entităţi sălbatice: începând cu specii de o calitate artistică fantastică, continuând cu buruieni informaţionale agăţate peste tot (unele utile, altele pornografice), arbori uriaşi la umbra cărora se adăpostesc fiare, ierburi, arbuşti... şi până la paraziţi, otrăvuri şi simbioţi mai mult sau mai puţin periculoşi. Au venit unii şi au zis: "Bă, în pădurea asta informaţională se cam întâmplă abuzuri! Prea mulţi boscheţi dubioşi, în care se pot întâmpla violuri... crime împotriva drepturilor de autor. Şi jaf la drumul mare. Aşa ceva nu este posibil!". Cum au decis ei să facă ordine? Cu barda tată! Cu drujba, ca să pară că treaba e serioasă... hai să tăiem tot şi apoi vedem noi cum aşezăm în linie dreaptă restul, poate ca într-o grădină de roşii... unde există control peste tot. Iar dacă vreun morcov se încăpăţânează să crească strâmb, să-l facem imediat nas pentru omul de zăpadă.
Ce vreau să spun? Păi, ăştia, în loc să combată pirateria, ne iau practic în mod clar şi vizibil dreptul la viaţă intimă pe net. Sigur că mulţi proşti deja s-au dus să-şi facă un cont pe facebook sau alte reţele de socializare... ca să pună şi ei acolo pozele din vacanţa din casă de la ei, unde stau cu ochelari de soare, ca să nu orbească din cauza becului sau neonului... Sigur... că treaba asta e adevărată! Dar totuşi să ai acces la ce deţine computerul meu mi se pare un abuz. Să mă monitorizezi pe mine ca să nu cumva să caut conţinut ilegal... mi se pare o aberaţie. Nu mai are de mult asta vreo treabă cu pirateria.
Dacă voiau cu adevărat să combată pirateria, o făceau într-un mod inteligent. Eu sunt de acord că pentru multe produse să se plătească un preţ. Nu vin cu texte de genul: "Cine nu a downloadat de pe torenţi?" spus cu mândrie... ca şi cum ce-i mă aşa grav asta? Păi, este! Numai că nu ACTA e răspunsul. Trăim într-o societate în care avem nevoie să avem acces la orice! Dar preţul ăsta se poate plăti şi altfel... nu numai în mod direct.
În fond, ce au făcut mulţi dintre cei care au sprijinit pirateria? S-au îmbogăţit! Au încasat extrem de mulţi bani prin intermediul reclamei, iar cei de la megaupload... chiar au pus o anumită taxă lunară pentru download nelimitat pe site-ul lor. Asta e însă cam nesimţire. Să cumperi nişte servere şi să pui pe ele filme... care nu sunt ale tale... şi să încasezi mulţi bani din asta... nu mi se pare chiar cel mai corect.
Eu nu am totuşi bani pe care să-i dau pentru multă muzică şi multe filme. Şi în unele cazuri nici nu am acces la astfel de materiale decât dacă le cumpăr de pe net. Până or să apară şi în România la vreo televiziune... am şansa chiar să nu mai fiinţez pe planetă. Vreau şi trebuie să am acces la acele materiele mult mai simplu! Şi mai eficient.
Soluţia ar fi liberalizarea accesului la astfel de conţinuri, care până mai ieri erau ilegale. Le răspundem piraţilor, cu propriile lor arme: cumpărăm servere ca lumea şi încărcăm noi muzica şi filmele, la o calitate decentă... şi încasăm bani de pe publicitate! Nu vreau ca imediat după lansare un film să fie disponibil şi online! Dar... după ce deja nu mai rulează în cinematografe... să zicem şase luni... să fie încărcat pe site-ul respectiv (unde am şi posibilitatea să-mi încarc o subtitrare!) ca să-l vadă şi mai mulţi oameni. Cei care-l vor direct de la lansare să meargă la cinema, să-l vadă 3D. Eu nu vreau neapărat asta. Dar filmul apoi... nu ar trebui să fie un bun ascuns undeva acolo, ca ceva sacru. El trebuie să fie văzut. Cu cât este văzut de mai mulţi... cu atât există şansa ca unii dintre aceştia - dorindu-şi foarte tare să-l aibă - vor face pe dracul în patru şi poate chiar îl vor cumpăra. La fel şi cu muzica. Am văzut chiar că... unii artişti şi-au creat pe youtube câte un canal, iar acolo încarcă muzica lor. Eu am acces oricând la respectivul conţinut, youtube face bani din accesări - ar putea să-i împartă cu artistul, dar nu neapărat - artistul e promovat... şi va încerca să-şi scoată pârleala din concerte. Dar muzica trebuie ascultată! Şi filmele văzute.
Soluţia e aşa de simplă... încât nu înţeleg de ce nimeni nu vede asta: un site de streaming, la o calitate decentă... şi am rezolvat cazul! Şi ca să nu fie totuşi aşa simplu: pot să facă abonamente pentru cei care vor să vadă fără să fie deranjaţi de reclamă! Lunar... sau anual... sau găsesc ei o soluţie! Cum şi ce fel. Astea sunt doar detalii... Nu pot să aştept până când se hotărăşte o televiziune să achiziţioneze o operă. Mai ales că nu prea pot să am încredere în alegerile lor... când se ocupă cu precădere de chiloţi!
Click-ul meu costă bani. Vreau să-l dau pe filme care merită! Pe muzică ce merită! În astfel de condiţii aş fi practic cam nesimţit să aleg un torrent, unui stream online, gratuit, original... şi la o calitate ireproşabilă. Şi atunci... să fie sancţionaţi dur cei care încarcă astfel de materiale pe net.
Torrenţii nu sunt în totalitate răi... pentru că pe torrenţi sunt încărcate şi soft-uri opensource! Sau alte chestii deştepte. Nu ştiu exact care e soluţia legată de licenţele pentru software. Dar eu mi-aş dori să devină totul freeware şi opensource... să nu mai existe problema pirateriei, iar respectivul program să fie downloadat chiar de la sursă! :)
Treaba în acest caz... e ceva mai delicată, dar totuşi... sunt unele programe care costă enorm! Nu spun că cei care au lucrat pentru asta nu şi-ar merita banii. Dar totuşi!!!! Nu pot exista şi variante freeware... cum se întâmplă la unele programe. Şi dacă vrei un conţinut complet... plăteşti. Ah, nu după o anume perioadă de probă... cumpără! E cam greu să-ţi faci treaba în 20-30 de zile. Liberalizează frate accesul la informaţie... şi-i omori pe toţi cei care piratează! :) Ei n-or să mai facă aşa mulţi bani din asta pentru că tu te vei duce mereu la fişierul de pe site-ul original! :)