Campania trece, consecinţele rămân

A mai trecut o vânătoare de electori peste ţara asta. Ca o inundaţie, ca o perioadă de arşiţă... ca o tornadă... a trecut. A lăsat în urmă o opoziţie vraişte - împărţită în segmente insignifiante...

Modul în care s-a dus bătălia a fost de-a dreptul neeuropean. S-a mizat pe liderii de partid ca "locomotive", asta fiind o precampanie pentru prezidenţiale. Singura pe care am auzit-o la TVR 1 vorbind despre proiecte europene, accesarea banilor de la UE etc. a fost doamna Renate Weber - care, după nume, nici nu pare a avea sânge 100% românesc (şi nu scriu asta cu răutate prostească - gen "ne conduc străinii", ci mai degrabă cu admiraţie). În rest, Elena Udrea e naşpa, comuna Nana - sigur e foarte important să se clarifice şi situaţia legală de acolo!, ce faci, fă/mă/bă, Doina, Băsescu e malefic nu se mai poate cu el, controlează justiţia, Ponta e corupt, Iohannis preşedinte, Antonescu îşi sapă mormântul politic, pula-n cur nu e sănătoasă şi doar dacă o sugi mai poţi spera că eşti băiat valid - pardon! asta era din altă parte. Era vorba despre reprezentarea României în Parlamentul European. Aş fi vrut să aud ce-şi propun indivizii ăia pe care trebuia să-i votez să facă în acest sens. Nu era vorba despre cine trebuie sau nu să fie Preşedinte în România!

Din păcate România a rămas repetentă ca de fiecare dată la capitolul europenizare. La noi nu poate să fie decât ca la noi. Iar cei care se duc acolo vor fi nişte slugi ale partidului european din care fac parte. Fără prestanţă, fără pricepere... iar pe europenii importanţi din PE care aparţin tagmei câştigătoare nu-i prea interesează cum s-a câştigat aici bătălia. Vor avea o sumă de slugi care să le susţină ideile.

Rămân totuşi uimit cum de un partid precum PMP - apărut ieri cu ideea înnoirii şi ajuns să includă slugile lui Băsescu din PDL... a primit destul de multe voturi. Dacă avea 0,1%... aş fi înţeles, dar aşa...

Ca să nu mai vorbim despre Mircea Diaconu - "singurul candidat cu adevărat independent din România" (V. Ponta) - care a fost susţinut masiv de Antena 3, independenţa lui politică e măcar îndoielnică din acest punct de vedere. El n-a spus cum o să ne reprezinte la Bruxelles, ci doar că Băsescu şi slugile lui din justiţie îi pun beţe în roate în treba candidaturii. Lucru inadmisibil într-o ţară liberă, pretins democratică!

Iar discuţia de după exit poll-uri a fost aceeaşi! PSD îl are pe Victor Ponta candidat solid la prezidenţiale. Antonescu e la 15%, iar restul nu prea contează. PDL-ul ar mai putea emite pretenţii... dar atât. Nimic despre Europa, nimic despre reprezentarea României acolo...

Şi să vezi cum adunau ei procentele la telvizor ca şi cum acest lucru se poate din punct de vedere matematic. Şi fiecare aduca în felul său, ca să ajungă la rezultatul scotat în interesul "dreptei" sau "stângii"... În statistică, dragi jurnalişti şi politicieni distinşi nu e, bre, ca la aritmetica de clasa a treia! Te cruceşti când auzi enormităţile pe care le debitează oamenii ăştia. Adevărul este că aşa s-a dus campania. Pe ideea de Victor Ponta, Crin Antonescu şi Elena Udrea. Dar totuşi!

Totuşi - până la urmă nu are niciun sens! Nu? La noi procentele se aducă precum o fac analfabeţii care nu pricep cerinţele unei probleme, dar cunosc numerele, le pot înţelege cât de cât şi ştiu operaţiile de adunare şi scădere. Facem după cum ni se pare nouă corect şi sună bine pentru patidul pe care-l reprezentăm. Altfel, nu se poate explica modul absolut ilogic în care se făceau calcule la televizor noaptea trecută.

Telefonul fără filtru

Era duminică - Florii - ziua mea zice-se! Vă rog eu mult să nu vă obosiţi să mă căutaţi în zile din astea sfinte ca să-mi uraţi de bine că sunt ursuz şi nu ştiu cum să reacţionez. Mă face să mă simt pe deasupra şi puţin jenat de... momentul respectiv. Altfel, eu vă mulţumesc frumos pentru gest. Totuşi, evitaţi-l! Dacă simţiţi că vreţi să faceţi ceva neapărat pentru mine... un cadou remorcat n-o să fie niciodată refuzat. Vorba dulce mult aduce, dar e şi sărăcia omului!

Deschiz, ca orice cetăţean civilizat, televizorul şi schimb posturile ca să dau de ceva... când colo Claudiu Lucaci şi Cornel Nistorescu îl aveau în studio pe Seby Ghiţă la Ultima Ediţie. Omul, proprietar de televiziune, te-ai fi aşteptat să vizeze interesul public şi drepturile elementare ale omului civilizat. (Ştiu, am folosit deja de două ori un anumit cuvânt într-un singur paragraf...) Şi drepturile lui!

Dar nu! Nu! Cum să facă Seby asemenea prostii (greşeli de începător)? Doar s-a ocupat toată viaţa cu tehnica de calcul şi a furnizat statului român aparatură. Pe bani mulţi... că de aia e proprietar de televiziune!

Ca să-şi susţină proietul de lege privind identificarea cu nume şi prenume şi CNP a oricărei cartele preplătite el spunea aşa: dacă ar fi să aleagă între a se teme faţă de eventualele abuzurile ale unor angajaţi în structurile de securitate şi ameninţarea teroristă, el s-ar teme mai mult faţă de ultima. La noi în ţară au şi avut loc multe atacuri teroriste. Nu ştim să identificăm locul în care se află un om care apelează la 112, dar în rest ne preocupă terorismul. Auzi, mă, că teroristul poate să cumpere o cartelă de la noi şi să o folosească pentru a comite crime peste graniţe!

Se vede treaba că atunci când simte gust de afacere cu serviciile secrete ale României, Ghiţă uită de instinctul de conservare. Sau poate pentru că le face jocul şi îi aduce în legalitate... pe securişti... şi le mai dă şi echipament de ascultare... omul primeşte linie securizată... că doar e de-al lor!

Nu vrea totuşi statul ăsta să-şi facă treaba de stat şi să nu lase armele să circule ilegal pe teritoriul ţării... că doar ele nu intră în ţară prin teleportare pe liniile telefonice! Şi să lase cetăţenii obişnuiţi în pace să-şi vadă de intimitate?! Zic şi eu aşa...

Rătăcire 2

Am încercat să înțeleg zilele astea ce se întâmplă de fapt la televiozor de vreo patru-cinci nopți încoace. Nu cunosc motivul pentru care Piața Universității este locul unde să se strige Jos Băsescu! Că de acolo s-a strigat Jos Ceaușescu?! Că de acolo s-a început „o revoluție”?! Și vrem ca și de data asta să se întâmple la fel? Nu știu. Ce am văzut ieri însă m-a pus oarecum pe gânduri. La toate televiziunile, căci am dat așa pe la toate ca să văd modul de abordare a temei. Se vedea clar că unii sunt de-o parte, alții de cealaltă, fiecare avea versiunea lui!

În stradă, printre protestatarii așa zis pașnici, se flutura un steag (sau chiar mai multe) ce simboliza clar Revoluția din 1989. Era cârpa aia roșu-galben-albastru de pe care taman ce căzuse stema. Mai încolo, un grup de oameni care aveau un banner pe care-l țineau jos (nu știu exact ce scria pe el), iar printre domniile lor se afla un bătrân cu stema căzută, probabil adunată de pe jos... și ținută acolo, la vedere. Nu am nimic cu credințele oamenilor! Remarc doar... La fel cum nu am nimic cu opținunea unui ins, care spunea duminică la Antena 3 (în direct) că dânsul a scris o petiție prin care cerea (printre altele) nici mai mult, nici mai puțin decât „desființarea Curții Constituționale”! Sigur că cei de la Antena 3 când și-au dat seama ce prostie au făcut... s-au depărtat de dânsul.

Pe de altă parte, nu pot să vin și să spun că în fapt cei ieșiți în stradă nu știu pentru ce au comis acest act. Sau să merg și mai departe și să fac - cum am văzut că se făcea într-un ziar prezentat de Radu Banciu - portrete robot ale celor care protestează, să-i închid pe toți în niște etichete din astea defăimătoare... și să fiu mulțumit cu atât. Sau să merg chiar mai departe și să arunc cu invective asupra protestarilor, care să fie „scursurile societății”, cei care nu s-au descurcat în viață, incapabilii, ratații! Că până la urmă, amintea Radu Banciu, democrația dă libertatea oricui să facă ce vrea. Și că depinde doar de individ dacă frunctifică sau nu șansa pe care o are. Nu ne mai putem întoarce la comunism. E bine, dar nu pot să înghit asta pe nemestecate. Nu pot să cred că egalitatea asta se aplică pentru fiecare în parte. Că ăia care lucreză în multinaționale nu mai sunt nemulțumiți și nu-s solidari cu inșii ăștia care suportă cu greu măsurile de austeritate. Nicio țară cică nu are atâția cetățeni câți îi trebuie. Tot timpul sunt unii ținuți pe tușă, ca la fotbal... Ceea ce e, așa luat în abstract, corect, numai că tot domnul Banciu amintea de faptul că în unele țări acești marginalizați sunt ținuți pe tușă, dar nu lăsați să moară, abandonați. Ca unii jucători din afară. Că nu se știe niciodată când ai nevoie de ei. Și sigur că, așa în abstract, și aia cu egalitatea de șanse e o idee corectă, cu toate că sunt o grămadă de alte obstacole. În teorie, fiecare face ce vrea, dar de exemplu ce se întâmplă cu cel care de mic nu a fost învățat decât să fure, iar anturajul în care s-a învârtit făcea bani doar încălcând legea? Sau a avut niște părinți... neoameni și două-trei eșecuri... plus renunțarea! Că la un moment dat te saturi să eșuezi. (ca să nu mai vorbesc acum de modelele de reușită din țara asta capitalistă... care te fac cumva să te pui pe gânduri!).

Și de aceea, nedorind nici să hiperbolizez, dar nici să minimizez evenimentul, mi s-a părut foarte interesant un comentariu al unui cititor de pe ziarul Gândul.info, un anume Dan... care spunea despre violențele din Piața Unirii și protestele de la Universitate că reprezintă ruptura între două generații. Că ăia care s-au confruntat cu jandarmii nu sunt decât oamenii pentru care țara asta nu a făcut nimic. Ei nu au nici trecut, nici prezent și poate că nici viitor. De la periferie de unde or fi... ei sunt cei care nu au avut șansa unei educații mai bune, nu au idei și încearcă și ei prin mijloacele lor să se exprime. Sigur că nu trebuie să le acceptăm derapajele, dar nici să-i condamnăm doar pe ei pentru ceea ce fac... spunea cititorul Dan. Mi s-a părut echilibrat comentariul și l-am reținut.

Nu știu de ce la Antena 3 s-a tot bătut monedă pe ideea „vin studenții”. Ca să întărească paralele cu decembrie 1989... Probabil! Dar asta nu e numai ridicol, e și cumva nedrept față de cei ce au murit atunci! Pentru că studenții de atunci erau mult mai bine pregătiți, cu mai multe idei ideologice față de anemica „vrem ca Ministrul Funeriu să plece”. Sau paturi în cămine mai calde... Sau că nu mai are bani să mă țină mama la facultate. Cel puțin asta am văzut eu la televizor. Nu cred că a citit vreunul legea educației și a înțeles ceva din ea.

Am fost de acord cu domnul Mircea Badea până la un punct. Protestele sunt un semn de normalitate în societate și nu ar trebui să ne fie rușine de asta! Dar nu sunt de acord cu haosul făcut fără niciun scop concret. Bun, ai ceva de spus... vino să spui. Ți s-a creat un moment propice. Și s-a trecut de la pensii și salarii tăiate, la șomaj și locuri de muncă, de la Jos Funeriu și Băsescu, Boc, Udrea până la Salvați Roșia-Montană. Cu toate astea haosul acesta nu face neapărat bine. Și sunt cumva convins că dacă se va merge pe aceeași idee, cei care sunt la putere și în acest moment ar trebui să plece... vor ieși în față și vor spune: cei de pe stradă nu știu ce anume cer!!!! Deci sunt aduși acolo cu un interes politic clar: Crin și Victor, „gemenii toxici”, vă manipulează oameni buni! Și să rezolve cumva - lucrul despre care vorbea Gabriel Liiceanu la TVR1 - problema lipsei de comunicare cu poporul. Căci mulțimii nu i s-a explicat clar de ce anume au fost bune măsurile de austeritate. Aș zice că lumii nu i s-a explicat cum de ieri nu era criză la noi, dar azi este criză... cum de ieri nu ne împrumutăm la FMI, azi, de fapt, trebuie să o facem ca o „centură de siguranță”! Sau chestii din astea. Cum de Elena Udrea pozează în divă și apoi vorbește de austeritate? Și cum de se fură pe rupte, iar statul e complice la asta! Cum plastic amintea mai de mult Mircea Badea... o soluție economică ar fi să nu se mai fure. Și să nu mai fie toate tipele de revistă... în funcții care necesită competență, pricepere altfel plămădită față de priceperea celor care numără azi în Parlamentul Românie voturile...

Mircea Badea a mai spus că nu contează ce va zice Băsescu. Să protestăm! Dacă avem ceva de zis. Or, dacă protestăm totuși fără să ne audă nimeni... ce-am făcut? Oamenii vor să-l vadă pe cel asaltat că răspunde nemulțumirilor. Dar, de fapt, dânsul stă ascuns... Și cumva lumea e dezamăgită. Dacă nu se va schimba nimic... vor pleca scârbiți acasă și fie se vor gândi că a fost inutil, că puteau să privească foarte bine protestele de la televizor... și că data viitoare vor încerca să se adapteze la situație! Adică se va îngropa și ultima urmă de speranță în țara asta. Vom vota fără să credem ceva, fără să sperăm că schimbând pe unul cu altul... va fi la fel de rău.

P.S. ce mi-a rămas după seara precedentă este o pancardă pe care era desenat un pirat (semăna cu Băsescu) și pe care scria interesant: „Ex-Piratu'”! Mi-a smuls un zâmbet de mulțumire! Atât... Asta și rătăcirea mea...