Se afișează postările cu eticheta chelner. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta chelner. Afișați toate postările

sâmbătă, 27 iunie 2026

mic îndrumar despre un dram de civilizație!

Nu cu mult timp în urmă, la un podcast al lui Teo (Claudiu Teohari), a fost invitat un IT-ist de prin Cluj care susținea că le implementează sisteme de inteligență artificială unor japonezi. Greu de crezut - adică japonezii să aibă nevoie de niște români în IT - dar se părea că așa e. Nu asta e important, ci ce anume spunea despre "atențiile" oferite chelnerilor acolo. Adică, dacă te apuci să oferi ceva în plus unui om care își face slujba e cam jignitor. Consideri că omul respectiv este plătit prost. Deci că el se pune singur într-o situație în care este subapreciat, fix ca un sclav!

Și mi s-a părut interesantă perspectiva asta, fiindcă, la noi, în România adică, există cultura atenției bine înrădăcinată. S-a împământenit aici să "omenești" (cum s-ar fi exprimat tot mai sus amintitul Teo) pe cei care prestează un serviciu pentru tine. Nu e de ajuns să îi dai omului exact suma pe care o cere, ci să-l pui și la masă și, de ce nu, să-l cinstești în pula mea!

Parcă ar fi de la sine înțeles ca insul care-ți pune parchet să ceară mai puțin decât face lucrarea respectivă doar ca să primească și o masă și - fiindcă e vară - o bere rece de la frigider. Nu înțeleg de ce se consideră că - dacă insul respectiv vrea - nu poate să își comande singur ceva de la glovo - pe cheluila lui (dacă tot îi este foame) - și să bea o bere la terasă după ce termină treaba! Ce rahat de societate e aia în care consideră toți că, săracul, uite ce frumos a pus parchetul... Merită să primească o chestie în plus față de ceea ce SINGUR a cerut. Nu e ca și cum i-ai zis tu: Băiatu', tu ai cerut 2000 de lei, dar, stai să-țin spun o poveste, eu își dau doar 1500, dar, în schimb, fiindcă ai fost un gagiu de treabă și ai lucrat consistent o să-ți dau în schimbul datoriei o masă și o bere. Nu! I-ai dat cât a cerut, ai cumpărat materialele pe care le-a cerut, ai făcut fix cum a zis el!

La naiba! Nu e nimic lipsit de respect dacă nu vrei să stai de vorbă cu taximetristul! Tu ai nevoie să te duci din punctul A în punctul B, nu să îți explice un om ce podcasturi extraordinare - din afara bulei tale - urmărește el. Se poate ca asta să te ajute, să afli chestii noi, să... plm, să-ți faci un prieten. Dar e pe riscul tău să nu ți se întâmple lucrurile astea bune, fiindcă, de regulă, șansele sunt minime! Iar insul care prestează un serviciu trebuie să înțeleagă că el prestează un serviciu, nu caută o oportunitate să-și expună altora gusturile sale muzicale execrabile sau opțiunile politice "suveraniste"! Iar apropourile ar trebui să se oprească! Dacă nu ești mulțumit de un client, nu spui povești despre un alt client imaginar care a făcut și a dres!

Dacă lumea și-ar face doar treaba pentru care este plătită și ar cere fix cât trebuie să ceară pentru prestarea unui serviciu, atunci am fi și noi o țară în care responsabilitatea ar fi ceva care contează. Și conducătorii ei ar fi mai atenți să nu primească atenții sau să abuzeze de lege fiindcă pot fi trași la răspundere. De către cei care își fac treaba conștiincios și cer fix cât merită să ceară!

sâmbătă, 23 decembrie 2017

ca și cum ar fi corect

Întrucât dna Bianca Drăgușanu și-a corectat cu foarte mare promptitudine astăzi un invitat, care și-a permis să comită o cacofonie la dânsa în emisiune - cum, bă, te uiți la mizerii din astea?!!!! și mai pretinzi că tu ceri valoare!!!! LOL (nu, bre, sunt nevoit să halesc - atunci când sunt acasă - acolo unde privesc ai mei la televizor... și, prin urmare, mă intersectez involuntar cu emisiunea) - spunându-i că nu e frumos să spui „ca copil”, ci „ca și copil”... mi-am zis să mai pun și eu umărul la deșteptarea neamului!

Folosirea lui „ca și” este permisă în cazul în care după „și” urmează un cuvânt articulat: „eu ca și contabilul/primarul/vechiculul/mărul ăla am clacat”.

Nu sunt permise exprimările de genul: „eu ca și copil/contabil/preot/cărămidă/pisică/cămilă”. Oamenii - de teama de a nu comite o cacofonie - au început să folosească oriunde „și”... după orice „ca” utilizat. Au înfrățit aceste două părți de vorbire de parcă s-au născut siameze.

Iată că până și preferații lui Traian Băsescu - mai știți că am avut la un moment dat un președinte cu numele ăsta, care a spus că ar fi mai bine să avem chelneri și ospătari compentenți, ce atâția filosofi, bă?!!! - au dat în patima asta:

Nu-i mai urăm succes lui Gabriel în a-și găsi de muncă punând anunțuri pe site-ul OLX, căci nu credem că o să aibă noroc, dar măcar putem să-l sfătuim ca pe viitor să se exprime mai elevat. Poate dă de un angajator pretențios, care nu vrea să aibă în subordine un subaltern ce nu cunoaște bine limba pe care o vorbește de mic. Dânsul ar fi putut să uziteze o construcție lingvistică un pic mai adecvată: „Aș dori să mă angajez pe un post de ajutor de ospătar bla-bla-bla” sau „Aș dori să aplic pentru un post de ajutor de ospătar bla-bla-bla”...

Dar când ai un vocabular de servitor la masă, mai bine dai mai des pe la școală... decât să lucrezi de la 16 ani. Și mai înveți și tu că șansele să te angajezi urcând pe net un anunț precum ăsta de mai sus sunt nule...