Se afișează postările cu eticheta pnl. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pnl. Afișați toate postările

vineri, 26 iunie 2026

cum să guvernare

O mai țineți minte pe Elena Lasconi? Nu? A fost pentru câteva zile speranța la președinție a oamenilor care erau mai speriați de aberațiile lui Călin Georgescu decât de homosexualii care ar fi urmat să invadeze - ca turcii - Grădina Maicii Domnului!

După care, în clipa când s-a crezut mai puternică decât era de fapt, același grup de iubitori ai "civilizației", "pro-europenismului", "pro-occcidentalism" (ăia cu blugii și bananele) a schimbat foaia și a început s-o disprețuiască cum au disprețuit-o pe Viorica Dăncilă. Pentru că părea că îi pune bețe în roate lui Nicu Șordan! Deși era clar că nu îi pune, fiindcă toți ăia care aveau tricouri cu Lasconi președinte, le scimbaseră cu Nicu Șordan președinte. După care, la fel de repede, le-au schimbat cu alea cu Bolojan, fiindcă matematicianul preferat al celor care l-au votat din convingere și-a dat măsura propriei competențe... și le era cam jenă cu el.

În fine, scos capul de la cutie din nou dna Lasconi și a cuvântat. Păi, ce? Când apare o criză politică trebuie să facem un fel de brainstorming colectiv și toate mințile luminate să vorbescă - nu contează cât de aberant ar fi - ca să ieșim din marasm. 

Și ce uriașe vorbe a spus dna Lasconi. Păi, dânsa dacă ar fi fost președinte și se confrunta cu o situație similară, rezolva! Nu tărăgăna. Băga AUR la guvernare cu USR și PNL... Ca să izoleze PSD. Ce-o însemna și asta?! Deci miza pe faptul că oamenii cu tricouri cu Bolojan n-ar avea nicio greață să îi susțină pe ăia despre care au cele mai proaste păreri exprimate vreodată online.

Din ce am înțeles, în gândirea dnei Lasconi teoria era cam asta: le dau niște ministere celor de la AUR, dar îi obstrucționez pe miniștrii ăia ca să vadă lumea cât de incompetenți sunt... Izolez PSD ca să... crească în sondaje dând la geale guvernului care se autosabotează singur? Dar rezolva o criză politică uriașă creând una și mai mare.

Am citit o chestie în cartea care se numea "Legile lui Murphy": când ai de-a face cu o problemă, crează una mai mare! Atunci apar specialiștii și nu mai este treaba ta. Nu te descurci cu guvernarea țării? Dă-i foc! Și nu mai este treaba ta!

luni, 4 mai 2026

vă invidiez, bă!

Trăim din nou niște vremuri tensionate politic. Mai ceva ca după 2008, peste țară planează cuvântul austeritate. Asta după ce au constant oameni mai deștepți, ca să ieși din criză economică nu trebuie să ajuți economia să se contraste, ci să încurajezi credința că totul va merge. O economie bazată pe consum, cu un consum încurajat... ar trebui să meargă din inerție.

De asemenea, oricât se bat economiștii în piept că avem de-a face cu o știință... ramura asta umană e mai mult aproximație si speranță. Banii sunt o ficțiune pe care au inventat-o oamenii. Bucata aia de hârtie pe care scrie "Twenty Pula" nu înseamnă nimic dacă nu ar fi investită de către oameni cu valoare! Dacă nimeni nu ar mai crede că 20 de Pula valorează ceva, atunci ar valora fix pula! Ca atare, nu înțeleg de ce, ca să echilibrăm balanța, nu facem o resetare valorică. E clar că undeva s-au dus prea mulți bani și s-a creat dezechilibrul. Deci din locurile unde s-a acumulat de-a-n pulea valoare să se pompeze înapoi în ecosistem! Obligativitate fiscală! Ca să nu dezechilibrăm balanța!

În "America fără etaje", Ilf și Petrov (nu, nu acel Petrov la care o să ne întoarcem mai târziu) prezintă o situație în care este întrebat un tânăr dacă nu ar fi în regulă să se ia banii celor care au câștigat foarte mult și să se facă o împărțire mai echitabilă social. Insul spune că da, asta ar fi o soluție ca să se repare multe nedreptăți sociele, dar că trebuie să existe și o limită până la ce sumă să aibă loc acest proces. Iar șoferul, care îi ducea pe cei doi autori ruși, le explică: flăcăul a propus acea graniță monetară fiindcă speră că într-o zi are să ajungă și el bogat. Deși era clar că asta ar fi fost foarte puțin probabil.

O să fiu acuzat de blasfemie. Normal. Cei care "s-au ajuns" o să se simtă trădați fiindcă au percepția că acumularea de capital li se datorează doar lor și ei au muncit pentru tot ce au obținut. Or, nu le contestă nimeni munca și dorința sau foamea... Dar depozitarea pe care au realizat-o în timp a fost tot pe cârca celor mulți - care au dat ceea ce aveau ca să procure ce ofereau bogații zilei de astăzi. Fără ei nu s-ar fi produs fenomenul ăsta! De aceea, să-i lași să moară pe cei mulți și să ții de bani fiindcă ai avut un pic mai mult noroc decât ei... e incorect.

O catastrofă politică ar putea să șteargă pur și simplu toate conturile! Să reseteze instant tot! De aia, ar fi mai bine să aveam un mecanism de reset pus la punct deja. Ca să nu ne trezim în anarhie.

De ce vă scriu toate astea? Fiindcă mâine, se pare că guvernul Bolojan ar putea să cadă. A fost un guvern similar cu cele ale anilor '90 când inflația a urcat la cer. Și a semănat izbitor cu guvernul Băsescu-Petrov. Mă uimește felul în care oamenii pe social media au niște credințe așa de ferme că nu pot să le înțeleg. Sunt invidios pe astfel de reprezentați ai speciei! Și-au ales liderul și-l venerează fără nicio crâgnire. Chiar dacă vătămările sociale pe care le produce sunt îngrozitoare. Dar ei au convingerea că totul e necesar. Degeaba li s-ar explica în mod cât se poate de concret că sunt adepții unei religii moderne. Și că - la fel ca orice religie - are și aceasta nevoie de o schimbare, de o reformă!

Citeam când eram mai tineri despre întrunirile din cafenele ale tinerilor din perioada interbelică... Acolo se discuta politică, iar lumea avea credințe. La fel de ferme precum sunt cele de astăzi. Și în sinea mea resimțeam nevoia asta pe care nu știam cum să o satisfac. Nu cred că sunt mai inteligent decât media! Și viața mi-a dat peste bot mult prea des. Mă gândesc că ăsta ar putea să fie motivul pentru care nu reușesc să mă înrolez complet în nicio mișcare politică. Nu pot să mă uit la politicieni decât ca la niște inși cu interese personale. Care e forțat să se preocupe și de soarta societății dacă vrea să prospere și el. Doar că - la fel cum nu există homo economicus - nu există nici politicianul perfect. Ăla care să fie rațional. Acționează și el - ca noi toți - sub impulsul momentului.

Îi invidiez sincer pe cei care au viețile așa ordonate că se pot pune la dispoziția unei viziuni economico-politice, care poartă chipul chel și monosprâncenat ale unui politician! Credința lor atât de jovială, fanatică... e de admirat! În clipa de față sunt precum călugării dintr-o mănăstire de-a lui Umberto Eco unde autoflagelarea este practicată în fiecare seară.

vineri, 4 decembrie 2020

O campanie tristă, lipsită de umor

Remarc o jale funerară în ceea ce privește votul de duminică pentru alegerile parlamentare. Nu mai e avântul ăla mobilizator: hai, fraților, să le dăm în cap la corupți; dacă n-ai buletin de București, dar muncești în București, ești trădător de neam; hai să nu-i lăsăm pe ăia fără dinți în gură să ne decidă soarta noastră de tineri frumoși și liberi și informați etc., etc., etc.

Acum, nu mai e așa important dacă te duci la vot sau... dacă e să te duci la vot - ca să nu se săvârșească biata democrație - lasă speranțele de mai bine la ușa secției de votare. În cabina de vot intri numai cu dorința de a ține democrația pe aparate, ca pe muribunzii de covid-19. Nu votezi ca să fie mai bine, fiindcă se votează de mai bine de 30 de ani pentru ideea de mai bine, dar binele a ratat trenul către Grădina Maicii Domnului. Aici trebuie să ne luptăm să păstrăm DEMOCRAȚIA. De parcă până acum noi la asta am rânit. Nu am asistat impasibili la felul în care este încălcată constituția de către președinte. Și, ca să fie clar, e greu să ai idealuri și așteptări înalte când tu vii atât de terminat acasă încât numai de discursuri politice nu-ți arde. Democrația pe stomacul gol e doar o vorbă în vânt. Marginalii (majoritari, de altfel) vor rămâne tot neauziți, iar jocul de putere o să fie tranșat tot de guralivii cu sinecuri și șmenuri cu statul. Or, asta numai democrație nu e.

Doar că așa grăit-a președintele. Ne trebuie alegeri că altfel ni se veștejește democrația. Să nu care cumva să ne ducem la biserică sau la vreo peșteră considerată sfântă, căci sfântă nu e decât cabina de vot! Discursurile schizofrenice ale mass-media se revarsă asupra lumii fără niciun efect. Fiindcă lumea e deja împărțită și nu mai are timp să discearnă. Și nici chef. Și nu e vina ei... E contextul ăsta nenorocit în care puțini se mai ridică să emită pretenții. Se merge dintr-o inerție a instinctului de turmă către o lume care are ca principal scop sanctificarea individualizării responsabilității... și consolidarea prăpastiei dintre săraci și bogați. Ăia care-s bogați sunt bogați fiindcă sunt speciali, iar ăia care-s săraci sunt săraci fiindcă au niște defecte din fabricare. Dar, hei, e mai bine să greșim cu turma, decât să avem dreptate în singurătate, nu? Căci ăia care s-au plasat în fruntea bucatelor nu pot să accepte ideea că n-au avut decât noroc! Iar dacă au avut, trebuie că au avut fiindcă s-au născut măcar speciali.

Revoltele sunt pe teme minore, dar au ca sloganuri cuvinte uriașe. Omul însetat după libertate nu vede că nu-i decât victima propriei ignoranțe. Și e certat pentru asta! Mustrat. Pus la colț. Dar lăsat în propria ignoranță. Cei cu influență rămân uniți și perpetuează controlul. Dar nu-i decât un control efemer și trist, în care nu mai există nicio speranță! Lumea asta intuiește că s-a cam epuizat rezervorul de speranță pentru specia asta. Toate ideologiile sunt în criză și refugiul în utopii nu mai pare o opțiune. E clar că trecutul nu a fost niciodată idilic, iar viitorul nu e promis nimănui pe de-a-ntregul. Fără un control adecvat, societatea se destramă, iar tribalismul o să exacerbeze conflictele. Iar știința nu aduce nici măcar o alinare! Nu vine cu vreo nouă soluție. Tehnologia îți poate prelungi nefericirea cu 20% (zic unii), sau te poate ține captiv pe o insulă magică unde te identifici cu eroii. Dar realitatea e tot aia.

Mă uitam la un clip dat de USR-PLUS ca reclamă pe youtube. Bă, venea cu o tristețe din asta apăsătoare. Ai sperat, dar ai sperat de pomană, zicea o voce din asta tristă. Aș vota cu ăștia „noi”, dar au niște proiecte legislative care riscă să ducă lumea asta în și mai mare rahat. Măcar să se înhame la combătut P(D)NL! Și să-i mai dea peste bot arogantului de la Cotroceni.

Aș mai vota cu PSD - nu fiindcă ar fi niște minunați (deși pe cifre a fost cel mai performant proiect politic al țării, pe cifre și nu doar la furt, ci și la realizat chestii!) - în ideea că trebuie să le mai dea cineva peste zgaraibe fomiștilor de la P(D)NL. Măcar să mai apară prin presă mișmașuri, să se simtă și ăia... să nu fure cu lipsă de bun simț.

Că alte opțiuni nu văd. Pro România nu-i decât strânsura rataților politic. Micul uneltitor Ponta nu mai are cum să-și construiască anvergura politică avută în trecut, iar Tăriceanu nu vrea decât să iasă la pensie liniștit. Știe că nu mai contează. Mai rău e de ăla mic, care avea șanse să ajungă președinte.

Cu PMP n-o să votez niciodată fiindcă nu pot să susțin în funcții importante un turnător la fosta Securitate - și încă unul lipsit de o minimă remușcare. Un om eminamente rău. Cum e Iohannis un om politic eminamente prost și inadecvat, la fel e Băsescu un om politic eminamente rău.

Cel mai probabil - pe discursurile astea tânguitoare și cu perspectiva unui dezastru la orizont (vine-vine primăvara, este criză-n toată țara) - o să rămân acasă, iar dacă ies... o să-mi anulez votul. Cum am făcut de atâtea ori.

duminică, 7 iunie 2015

La revedere, domnule Ponta!

Nu, nu e un bilet de adio adresat de către subsemnatul lui Victor Ponta. Nu am fost vreun prieten al dânsului, nu am luat masa cu dânsul niciodată, nu ne cunoaștem, nici măcar nu l-am susținut în recenta încercare de a ajunge la Cotroceni fiindcă nu m-am prezentat la vot (Cum? Nu ai votat cu Iohannis?! Nu... nu am votat cu președintele cititor; nu am votat cu România lucrului bine citit de pe foile pe care structurile le înmânează când este cazul unui om de paie; nu am votat cu un președintele scriitor de cărți pentru copii; nu, nu am votat! și mă felicit pentru asta... dar nu despre Iohannis se vrea acest text!).

Aici încerc să transmit ce anume îi șoptește istoria la ureche în clipa de față politicianului Victor Ponta. Dânsa nu l-a iubit niciodată știindu-l incapabil și fără caracter. Dar el a încercat s-o îmbie promițând că se schimbă de mâine, că nu mai copiază, că dă diploma îndărăt dacă asta îl spală de păcat, că mărește pensiile și alocațiile dacă găsește bani în buget, că scade TVA-ul la alimente... că nu mai minte... că n-o mai înșală!

Politicianul Ponta e gata. Înțeleg de ce se agață de scaunul de Prim Ministru. Căci după funcția asta n-o să mai auzim de el. Se va face mic, din ce în ce mai mic... până când va dispărea definitiv ca o cicatrice asupra căreia dai cu o cremă potrivită.

Toate proiectele lui au fost sortite eșecului. De la înființarea USL... până la candidatura la funcția de Președinte. El - ca și fratele lui de cruce, Crin Antonescu - păreau un tandem care pot să conducă cel puțin doi-trei ani ostilitățile în România. Lipsiți de răbdare și experiență s-au lăsat înconjurați de oameni diabolici, care fie le-au propus să joace la risc fiecare carte, fie le-au săpat mormântul politic din cauza lăcomiei cu care au furat. Acum se pot lua de mână cu Geoană și la o bere în Centrul Vechi și pot să facă glume variate după sintagma „Mihaela, dragostea mea”. Sau pur și simple pot să râdă de fiecare dată când spun aceste trei cuvinte magice... ca niște șomeri simpatici care nu au nimic mai bun de făcut. Și pe care darul umorului i-a părăsit odată cu funcția. Victor Ponta a fost și a rămas un ins ratat din punct de vedere politic. Micul Titulescu a devenit cârlanul care are în spate un partid prea mare de tras. Iar oamenii care ar fi trebuit să-l ajute îl încurcă. Îi dau la geoale; iar el se driblează singur făcând glume arogante la TV în legătură cu doleanțele DNA. Istoria nu iartă aroganța susținută numai de tupeu. Mai ai nevoie și de altceva ca să răzbați în clipele de cumpănă!

Căci Victor Ponta va fi împins să demisioneze. Nu mă tem foarte tare de refrenul: instabilitate, instabilitate, instabilitate. Orice fel de predoiu va apărea să ocupe scaunul de la Palatul Victoria va primi vizita unui purtător de cuvânt al structurilor internaționale, care-i va împinge în față o listă cu titlul: „Trebuie să...” urmat de puncte clare. Iar viitorul predoiu va realiza - ca orice elev silitor - toate sarcinile date!

Așa că... La revedere, domnule Ponta!

P.S. Poate că la reuniunea în trei se mai poate alătura și Traina Băsescu. Lui tandemul Ponta-Antonescu i-a făcut zile fripte împingându-l până într-acolo încât a decis la un moment dat să se sacrifice pe sine... numai să scape de ei! Și a dat drumul la dosare... iar ele cad năvală peste toți. Supraviețuitorii potopului vor fi spălați de aici.

marți, 4 martie 2014

Aţi distrat poporul cu televizorul

Ieri noapte s-au disputat la televizor meciuri foarte interesante. O să vă gândiţi la World Tennis Day... Na Li cu Sam Stosur? Berdych vs Hewitt? Lendl vs Cash? Agassi vs Sampras? Ei aş!

Alea au fost doar meciuri demostrative, adică la harneală. La B1 TV a fost invitat Valentin Stan. Nu mai poţi să-i spui "omul cu laptop-ul" că acum toată lumea are laptop... Nu a fost adus şi Vadim acolo în studio ca să nu se încaiere. Dar a trebuit să intre în direct şi cel mai reprezentativ comunist cu defectul stricat. După ce l-a complimentat dulce pe Stan - că adică el nu e la fel de scriitor precum profesorul universitar, că există în studio specialişti în politică externă, etc. - şi şi-a expus teoriile despre situaţia secuilor din România... a venit rândul lui Stan să răspundă. Omul are puncte de vedere bine conturate şi le argumentează frumos, e o plăcere să-i asculţi expunerile! Inteligent şi cu bun simţ a încercat să-i atragă atenţia lui Vadim că în fapt Constituţia Americii a mai suferit unele modificări... Moment în care Vadim a uitat că l-a apreciat pe Stan cu doar câteva minute în urmă şi a început să-l numească "handicapat", "oligofren", "Stan ai fost, Stan ai rămas (de la Stan şi Bran - n.m.)" şi cum i-a mai venit la gură acestui "gunoi al istoriei" - pentru că nici d-nul Stan nu a rămas dator. Dar a încercat doar să sugereze că "adversarul" nu avea dreptate. Vadim a luat foc când cineva a avut curajul să-i spună că de fapt nu are dreptate, că are "o cultură îndoielnică".

A fost un moment grotesc! Termeni precum "handicapat" sau "oligofren" cu sens ofensator ar trebui să se pedepsească în conformitate cu legislaţia ţării. "Dă-mă în judecată" e apărarea proştilor. Am mai văzut-o şi la alţii, a folosit-o şi Vadim... pentru că nu-l prea duce capul. Şi nu poate să accepte civilizat şi părerea altora. Foloseşte argumentul ad hominem şi a încheit... bâlciul.

Însă cel mai frumos meci de la TV din seara precedentă a fost cel dintre Mihai Gâdea şi Crin Antonescu! Cât am putut să râd de încercările disperate ale lui Gâdea de a-l face pe Antonescu să pară că se contrazice. Montajul acela cu discursuri diferite pe care a încercat să-l pună Gâdea a fost anulat chiar de argumentarea de dinainte a preşedintelui PNL. Şi a explicat apoi că a zis că nu se va întâlni cu Băsescu pentru că după suspendarea din 2012 preşedintele era ilegitim la Cotroceni. Numai că Băsescu a rămas în funcţie şi fiind în funcţie deţine anumite informaţii! Informaţii de care a avut nevoie Antonescu. De asta l-a căutat.

L-a învins pe Gâdea pe propriul teren! Îmi plăcea enorm când îi tăia avântul moderatorului. Ca un jucător de tenis care îţi returnează imparabil cel mai bun serviciu pe care îl ai!

Şi a venit Badea şi a pus cireaşa de pe torn. Dacă Antonescu va dori în viaţa asta să-şi facă seppuku, atunci el se oferă să-i taie capul ca să-i curme suferinţa.

miercuri, 17 octombrie 2012

unii intră, alţii ies... degeaba!

Citeam în dimineaţa asta faptul că eleva care a umilit-o pe cealaltă liceană mai mică decât ea (am înţeles că n-ar fi colege nici măcar colege de liceu) a fost exmatriculată. Mi se pare că e o decizie luată doar de dragul de a părea intransigenţi: pentru că fapta nu s-a petrecut în interiorul şcolii... şi prin urmare era de compentenţa poliţiei să o pedepsească pe agresoare şi... şcoala ar fi trebuie să sugă pula cu toată imaginea ei cu tot... pentru că nu e nici Harvard, nici Oxford... şi să ofere educaţie tinerei cu pricina. Că dacă o trimite pe stradă nu îi face un bine, ci o încurajează să devină panaramă.

După cum toată lumea spune: Crin Antonescu primindu-l pe Gigi din Ghencea în PNL ne-a demonstrat definitiv că România bunului simţ... nu era decât o vorbă în vânt. O glumă. El a mai dat acum ceva timp în urmă cu bâta în baltă... când în loc să şadă blând doar în funcţia de preşedinte PNL... a acceptat să ajungă în condiţii dubioase la Cotroceni... ca să se comporte taman pe dos de cum a promis... când a ajuns acolo. Bunul simţ n-are loc pe scaunul de la putere, ci doar pe cel de opoziţie... Putea de acolo foarte bine să fie foarte vocal la referendum! Păcat domnule Antonescu. Va trebui să-mi anulez votul. Asta deşi am crezut în 2009 că... dvs. eraţi soluţia.

luni, 7 februarie 2011

„Nimic nu e ca în visul tău, puștiule!”

Mă uitam la finala Mastersului de la Berlin 2011 când... din camera alăturată o voce cunoscută de la televizor cuvânta cam în felul următor: „Toate alianțele de până acum (inclusiv CDR, alianța DA, PSD-PDL) au fost compromise de caracterul duplicitar al unui singur om: Traian Băsescu.” - Micul Titulescu era cel care filosofa în felul acesta. Colegul său Crin... a marșat și el în același sens. Și mi-am zis: „Bă, ăștia chiar ne cred proști?”. Sigur că Traian Băsescu este un personaj absolut odios, dar știți ceva, nici demagogia ăstora nu merită ascultată deloc. Așa îl facem răspunzător pe Băsescu și de păcatul originar... că nu a avut grijă ca Securitatea să-l înştiinţeze pe Adam din timp să nu se lase vrăjit de Eva şi să nu mănânce din fructul oprit. Pe vremea CDR... sigur era şi Băsescu pe acolo, însă nu cred că el avea cel mai greu cuvânt atunci. Mai degrabă incompetenţa guvernanţilor de atunci a fost cea care a dus cu mare tam-tam s-a numit CDR. Ăştia dacă or să vină la guvernare - de alinaţa asta "social-liberală" (sanchi) vorbesc - şi n-or să facă nicio fiartă (pentru că ei nu sunt în stare să facă) or să aducă argumentul recursiv al... grelei moşteri. Adică, Băsescu a fost atât de odios încât a dus ţara la sapă de lemn, iar noi acum trebuie să menţinem pensiile tăiate, salariile bugetarilor idem. şi aşa mai departe. Trebuie să îndurăm această situaţie pentru că Băsescu a fost rău. Ceea ce sigur că a fost... şi este în continuare. Dar, sincer, nu mi se pare în regulă nici argumentul oricine în afară de Băsescu... că după cum vedeţi şi ăştia ne cred la fel de proşti. Cum să spui o asemenea enormitate că Băsescu a fost devină pentru că CDR a dar cu oiştea-n gard? Uite că poţi...
Pentru că aşa vor toţi să fim. Proşti. Nu or să încurajeze sistemul de învăţământ performant, ci se vor bucura că doar 1% din elevi au rezultate bune, datorită unor abilităţi cu care s-au născut şi puţină muncă individuală. În rest, asasinăm visele tuturor... iar sărăcia cruntă face restul... duce la resemnare şi la acceptare. La dezinteres total. La o luptă oarbă pentru o zi de mâine, care pare că nu vine niciodată! E aceeaşi zi plină de griji şi de speranţe uitate. „Nimic nu e ca în visul tău, puștiule!” mi-a zis cineva azi cu un zâmbet ciudat pe faţă. Şi sincer m-am speriat!
Din camera alăturată se mai am mai auzit - tot în seara precedentă - faptul că FMI ne obligă practic să facem proiecte pentru fonduri europene. Voi ştiţi pe ce se duc banii europeni? Pe proiecte? Dacă mie îmi zice cineva că ăsta e un proiect atunci... bine pa! Cum mă să faci cursuri ca să îngrijeşti bătrâni? Cu tot respectul pentru persoanele în vârstă... nu mi se pare că asta înseamnă un ceva de viitor. Aş zice că îţi trebuie inimă ca să ai grijă de cineva, nu cursuri. Adică, dacă nu-ţi pasă poţi să faci 10 mii de cursuri... nu va merge.
Mă dusesem şi eu să mă înscriu cu încredere la aceste cursuri. Zic... cine ştie... Dar am constatat chiar atunci când am întrebat-o pe d-na Alina Dragu cum vor fi selecţionaţi cei care vor beneficia de cursuri... Iar dânsa mi-a spus că se vor face cercetări pe piaţa muncii. Cum adică?... Mie mi s-a întins acolo o listă întreagă de "meserii" şi mi s-a spus să aleg cam ce mi-aş dori să fac... şi eu am ales după capul meu. Şi mi s-a dar un răspuns absolut năucitor la întrebarea: "Dar nu s-a făcut o cercetare în prealabil pe piaţa muncii (ca să restrângeţi lista aia de "meserii" doar la cela care se cer într-adevăr...)." Răspunsul a fost sigur nu... cu o siguranţă care m-a dezarmat total. Am ştiut de la bun început că opţiunile mele nu or să fie niciodată luate în calcul: administrator de reţea... să mori tu? Pun-te şi-nvaţă singur... ce ne spui nouă. Noi te învăţăm cum să treci o bătrână strada. Că de asta avem nevoie pe piaţa muncii. Şi de ce nu aţi spus de la bun început? eh, aşa... ca să vedem câţi proşti sunt în oraş. Facem şi noi recensământ. Şi aşa te resemnezi. Ăştia ne vor proşti ca să fim uşor de manevrat. Toţi sunt la fel. Şi Crin şi Ponta şi Băsescu şi Voiculescu şi toţi ăştia de-i vedeţi la televizor ca nişte trompete cu plămini puternici. Toţi parcă sunt clonaţi... scriam acum ceva vreme o proză cam stupidă... dar în care vorbeam la fel despre asta. Toţi, dar absolut toţi sunt la fel. Şi vor să mai doresc să mă duc la vot? Pentru?... mi-e şi silă să mai scriu despre asta.
Le dedic melodia favorită a unui prieten al meu... Mulţumesc Cip!



P.S. "Dacă exişti, te rog, dă-i Doamne iartă-mă, în pula mea!"

miercuri, 4 noiembrie 2009

campania asta e cel puţin dubioasă

Cum mergem eu azi pe stradă, aşa cu nepăsare - deşi vine gripa de tip nou - observ, aproape din întâmplare, afişele de campanie electorală... Ce credeţi? Mi se pare că iar au ajuns duşmanii să se completeze reciproc. Avem în prim plan pe vedeta acestei campanii, preşedintele în exerciţiu, domnul Traian Băsescu. Şi iată cu ce vrea el să ne convingă să-i dăm voturile:

Adică iar acel "la bine şi la greu"... ceea ce e în regulă, dar iată că vine următorul şi se bate se jură, de parcă noi nu ştium asta, că o să:

adică o să câştigăm împreună. Când? La bine şi la greu - mai ales la greu!!! Că se spune unde-s mulţi puterea creşte şi butoiul se goleşte!!
Dar tot la bine şi la greu, pe stadioane ar trebui să se aude evident acest îndemn:


La bine şi la greu: câştigăm împreună sau hai românia!!!... totul tip strigăt de luptă într-o ţară în care lumea tace, neprezentându-se la vot... pt că nu cred că va fi mai bine dacă e altul sau dacă e tot acesta. Situaţia pare că stagnează şi stagnarea e sursa cea mai profundă a decăderii...
Singurul care pare că se detaşează cumva de cei trei este Crin Antonescu. Nu spun acum că reprezintă soluţia, dar măcar spune că avem nevoie de bun simţ. Şi nu cred că un astfel de mesaj va avea vreun efect (în România acest bun simţ pare ceva extirpat, extras din mentalitatea noastră a tuturor), totuşi nu pot să nu-i dau dreptate:
Avem nevoie de o Românie a bunului simţ, a responsabilităţii şi a respectului faţă de valori adevărate. Nu ştiu dacă s-ar schimba imediat ceva, dar ar fi un început excelent!

În legătură cu acestă campanie şi legat de bunul simţ trebuie să remarc că domnul preşedinte încalcă grosolan legea de competiţie loială prin faptul că alături de afişul cu candidatul Băsescu e lipit şi afişul cu referendumul! Din ce am înţeles măsura de reducere a parlamentarilor e bine primită de populaţie şi chiar crearea unui parlament unicameral... Dar, din ce am priceput eu, măsura ar fi inutilă pt că făcând parte din UE va trebui să avem o structură bicamerală a parlamentului pt că aşa e mai eficient, aşa e şi parlamentul european şi aşa argumenta şi d. Boc într-o lucrare a dânsului, deşi acum nu e constrâns să vorbească pe limba lui Băsesecu... Şi că se va reveni la parlamentul bicameral chiar dacă după referendum va trebui să-l micşorăm şi să-l comasăm. Înţeleg că lumea e nemulţumită de parlamentari, dar nici să-i facem jocul d.nului Băsescu nu ar trebui să meargă!!!