ceasul electronic

V-am spus despre tânărul "suveranist" (nu pot să știu sigur ce fel de credințe politice avea!), care făcea o cruce regulamentară ca un soldat întru Cristos. Un cruciat pacifist sau ceva...

Astăzi, în schimb, s-a poziționat mai aproape de mine un altfel de puștan de liceu. Tot ochelărică, dar ochelati cu picioare colorate, fără acnee pe pe mufarină, cu airpods, regulamentar, în urechi, iPhone... Tricou alb fără mesaje imprimate, pantaloni largi - din ăștia unisex astăzi (că le văd și pe puștoaice și pe puști cu ei) - și bașcheți în picioare.

Ce mi-a atras însă atenția a fost un ceas electronic ținut pe brațul stâng. Ceas electronic!!!! Nu smartwatch! Ceas electronic în genul anilor '90. Din ală care avea "muzicuțe" "pe vremea mea". Ceas electronic, cu acea curea metalică și afișajul ăla "pătrățos".

Și atunci îți dai seama că ai îmbătrânit! Când puștimea începe să porte chestii "retro", care pentru tine amintesc de copilărie!

Pantalonii semănau - dar nu erau, nici pe departe, identici - cu ăia din anii gangsta rap (2000-2008): largi, dar nu aveau turul lăsat, nu aveau buzunare pe lateral la genunchi...

Vreme trece, vreme vine... toate-s vechi și nouă toată. 

 

haștag experiențe

Diagnosticul dat de observatorii societății consumerismului este cancer. Se automultiplică la infinit și, în același timp, păgubește organismul social: consumă resursele până la epuizare, intoxică aerul respirat de oameni și ruinează psihicul acestora.

Doctorii recomandă pacienților atinși de flagel: "Nu mai consumați atât de multe produse, îmbogățiți-vă viața cu experiențe". Propovăduitorii noului slogan al religiei mondiale uită (sau ignoră) faptul că însăși achiziționarea și utilizarea unui obiect reprezintă, în sine, o experiență. Dar, să trecem sub tăcere observația asta, și să privim termenul "experiență" cu semnificația pe care acești guru o atribuie cuvântului. Experiența este, prin urmare, un atribut al sufletului, având menirea să încarce bagajul cu amintiri al acestuia.

Vom pluti cu toții împinși spre cer de propulsoare cu uleiuri CBD și ne vom iubi în floating tanks în orgii culitare picante și dulci. Vom vizita paradisul din iad în restaurante all inclusive pe nisipuri fierbinți și ghețari. Ne vom da mâna și vom uita pentru câteva secunde tot în experiențe sexuale psihedelice. Săruturile noastre cu natura vor păstra amprente electrice pe buzele creierului nostru. Retina se va alimenta cu tușe suprarealiste trase de însuși Dumnezeu. În vinul adevărului se vor bălăci nimfe și ondine cu sâni mari și goi...

Nu vreau să fiu răutăcios, dar utopiile au avut mereu darul să arate frumos în cuvinte. Fiindcă vorbele - în anumite configurații și cu interpretarea adecvată - pot construi lumi de vis.

În realitatea pe care o trăim, însă, industrializarea "experinețelor" s-a produs deja. Unii dintre rabinii ce îndeamnă din convingere sinceră pe muritori către calea cea nouă nu văd asta. Alții doar ignoră neplăcerea și-și încasează banii.

Experiențele se consumă astăzi la fel ca produsele: vacanțe scurte și obositoare - unde te simți obligat să te bucuri, altfel de ce naiba ai plătit atât? - restaurante cu mâncare bună, spectacole de tot soiul, întâlniri de coalizare a grupului etc. Ca să-l facă pe omul zilelor noastre să coopereze, capitalismul îi promite că se ocupă de nevoile sale spirituale. Care se pot realiza doar prin consum mare de resurse, intoxicând aerul de respirat și ostracizând o parte din servitori. Căci evenimentele minore - să zicem, cina cu toată familia, jocurile cu nepoții etc. - deși utile pentru confortul psihic al omului devin banale în comparație cu noile "experiențe", care-ți promit sigur că vor fi de neuitat. Rutina banalizează cele mai frumoase aspecte ale vieții de familie, în sânul comunității și oriunde. Trăind în fiecare zi la fel, duci, de fapt, o existență care nu mai este interesantă. De câtă diversitate e capabil un individ mediu?

Și mai e și presiunea de afară, care îți spune că trebuie să schimbi aerul, să mai vezi lumea, să încerci și tu ceva recent... Ca apoi să te întorci vesel în rotița ta din cușca de șobolan domestic, ducând o eternă zi/săptămână (fix cum te învață societatea) și visând la clipa când vei putea să îți permiți câteva zile "de relaxare". Dar ai mai bifat o amintire. Nimic intim, doar încă un prefabricat bine promovat.

Nu plângeți. Iluzia asta va mai ține măcar o decadă. Până când i se va arăta cu degetul găunoșenia produsă prin autocolapsare. Creativitatea va trebui pe urmă pusă la lucru ca să născocească o iluzie și mai frumoasă. Poate că, în cele din urmă, tot așezând în fața lumii fațade din ce în ce mai somntuoase nici n-o să mai știm de fapt ce ne ține în viață.

Dictatorul se răzbună

Nu am mai văzut de mult o ediție a emisiunii „În gura presei”, dar ieri, duminică, 4 septembrie 2022, am zis să mai arunc un ochi în direcția aia. Nu-i vorbă, Mircea Badea deja repetă la infinit aceleași prostii ale sale.

Când se întrevede apocalipsa economică, dânsul recită mandra „o să fie foarte rău”. Ca orice ins care joacă la cacealma, nu explică vreun mecanism clar care va duce la dezastru. Ci doar spune că el anticipează năpasta economică. Iar aia o să vină, probabil. Dar cât de greu trebuie să fie astăzi să prevezi faptul că „va fi foarte rău”? Dacă nu va fi, nici nu are importanță! Dar dacă va fi, o să ne spună că el a știut! Citise în ratatul pe care-l deșertase în latrină după ce-l mâncase cu o noapte în urmă. I se arătase într-o reflexie de la ochelarii lui Mihai Gâdea. Habar nu are!

Are câteva clișee care-i plac: bitcoin o să se ducă în cap. E și foarte complicat să anticipezi că o schemă piramidală o să consume toate dozele de credulitate ale inșilor care investesc în ea și o să se spargă precum un balon de săpun. Chiar nu e nevoie să ne spună în fiecare zi asta!

Incompetența maximă îi iese la suprafață când își dă cu părerea cu privire la „climate”. Îi place să folosească termenii englezești cu sens peiorativ. El e ironic. Și nu la adresa unor simpli românași. El ia în derâdere întreaga planetă. Iar singurul său argument este: „păi, ce? planeta asta nu a mai avut parte de încălzire accentuată? a fost mereu echilibrul ăsta? nu! deci, plm, ce pot să facă oamenii? nu e arogant din partea noastră? ce proști sunteți că voi credeți că puteți să inversați fenomenul încălzirii globale! e ireversibil, bă, orice ați face! și Greta... să se mai ducă la școală, că nu înțelege despre ce vorbește”. Ăsta e discursul lui! Doar că uită să ne spună faptul că oamenii de știință au descifrat în mare parte cam de ce s-a încălzit planeta în trecut. Că la baza acestei încălziri au stat fenomene asemănătoare cu cele din ziua de astăzi. Că da... au existat dezechilibre ecologice, dar fiindcă anumite viețuitoare au devenit prea numeroase și au consumat irațional resurse din mediu! Fix cum face omul astăzi! Unele probleme au fost cauzate de dezastre pe care nici omul nu le putea prevedea, dar astăzi sigur-sigur nu e vorba de așa ceva! Dar e mai bine să oferi și să-ți oferi nutreț pentru cretini...

Cu toate astea, noaptea trecută a spus și ceva cu sens. Mă rog, nu a așezat totul în cuvinte așa cum o să o fac eu. Dar a amintit de fapt. Nu din inteligență. Ci din răutate! Și-a ales ca boală, boala pe „haștagiști”. Ieri noapte, i-a numit „soroșiști”. Ca un manipulator de joasă speță, etichetează oameni pe care îi urăște (la propriu! fiindcă să nu uităm că Oana Dimofte - fostă Dobre - era invitată în vremea lui Băsescu la Sinteza zilei să combată; și era chiar lăudată de Badea fiindcă - în calitatea ei de scrib la ziarul „oficios” Evenimentul Zilei - avea opinii anti-Băsescu). Ăsta e un procedeu de manipulare specific sistemelor totalitare: îl categorisești pe om într-un anume fel și prin asta spui că este, de fapt, mai puțin om decât tine. Haștagiști, soroșiști, neomarxiști, comuniști, naziști, leniniști, burgezo-moșieri, imperialiști, staliniști etc. E un procedeu atât de banal și totuși atât de eficient! Nu are importanță ce spune insul, l-ai categorisit subom și de aici orice idee emite - de bun simț sau nu - e greșită din start! Fiindcă e subom. Cum să aibă un subom o opinie de om??

Și acum trecem totuși la prostiile scrise pe facebook de către „soroșiști”. Carevasăzică iarna asta o să trebuiască să ședem în frig pentru democrație! Ca să îl înfrângem pe Putin. Dacă asta depinde de noi, hai să punem o haină în plus pe corpurile noastre încărcate de spirit democratic și să îi arătăm ce gigantice valori morale deținem. Doar am trecut prin aceleași cazne și în comunism!

Aici mi s-a întrerupt o sinapsă fiindcă am sesizat umorul din textele prezentate de Mircea Badea. El o dădea cu mândria proletară, dar eu mi-am amintit de trecutul trăit de mine. Ani de zile mi s-a spus pe diverse căi ale mass-media faptul că în comunism se suferea de foame și de frig. Și că a venit capitalismul de mână cu democrația și a adus abundența. Și deci libertatea înseamnă prosperitate și... democrația ține de cald. Aceleași voci trimfătoare în trecut ziceau că a picat Ceaușescu fiindcă ținea lumea în frig și foame. Azi ce facem? Stăm în frig și foame ca să ținem democrația în viață? Trebuie că în mormânt acolo unde se odihnește dictatorul să i se fi întipărit un rânjet pe meclă și de la cimitirul Ghencea să se fi auzit un hohot rârâit...

Sunteți niște insensibili

A luat foc lumea mediatică din România fiindcă Simona Creţu - o consilieră de la Primăria București - și-a expus public credința ei. Sigur că miștouri se pot face pe tema asta gârlă, dar azi am să fiu îngăduitor.

De ce s-o numim cu termeni medicali pe biata femeie? În definitiv, care-i diferența între ea și cei care îl venerează pe Arsenie Boca?!

Normal că expunerea ideii unei credințe este incoerentă! Nu există dovezi clare că scrijelitul cu pixul pe o foaie de hârtie aduce beneficii decât dacă ești scriitor celebru sau vedetă... sau, eventual, turnător la DNA. Că te scoate de la șobolan.

Inconsistența explicației ei este dată de faptul că la mijloc nu avem de-a face decât cu o credință modernă. Ecologistă. Plantezi pomi și universul te ajută. Eiiiii! Uraaaaaaaaaaaaaaaaa!

Până la urmă nu văd de ce se pierde vremea în încercarea de a o stigmatiza pe doamna/domnișoara Simona Crețu! Lipsă de subiecte, am înțeles. Dar... tot așa ați putea să-i condamnați pe ăia care se duc la biserică în fiecare duminică. Doar „naivii” (ca să nu folosesc termenii medicali cu care este etichetată Simona Crețu) pot să creadă că Biblia e o carte care expune adevăruri de netăgăduit!

În definitiv, ce face femeia greșit? Scrie pe hârtie. E total inofensivă! Că se face singură public de rahat... e altă poveste! Când o să avem alt subiect o să uităm că Simona Crețu a existat.

Multă lume - care a văzut filmul The Secret - are impresia că dorințele fără acțiune se pot îndeplini. Fiindcă universul conspiră. Că el n-are nimic mai bun de făcut. E un fel de religie. Sau suntem la ora de condamnare a religiilor? Că eu aștept pauza...

Bă, ejnebun din nou?

Iar am avut insomnie... de regulă se lasă cu citit, dar, întrucât nu mai aveam nimic pe noptieră, s-a lăsat cu telecomandă.

Ştiţi că Băsescu se lăuda acum ceva vreme că el a ieşit "pe Etno"? Ce credeţi că a făcut cel supranumit "Prostănacul"? Era alături de două mutre bisericeşti la Trinitas TV, unde pe burtieră stătea scris "ROLUL DETERMINISMULUI ÎN CREŞTINISM". Postul este creat în sprijinul leneşilor care nu vor să meargă la biserică pentru a asculta. După principiul: "Dacă nu vii tu la Isus, vine Isus la tine... prin intermediul tehnologie! Tu nu trebuie decât să-l primeşti în inima ta!". Ştiu că voi sunteţi obişnuiţi mai mult să vă uitaţi la călugăriţele/maicile de pe Hustler Tv decât la mutrele bisericeşti, dar vă rog să vă concentraţi oleacă! Nu cunosc care este competenţa domnului Geoană în domeniul dezbătut la Trinitas TV şi nu am rămas acolo mai mult de cinci minute. Ştiu doar că l-am auzit pe domnul politician spunând că oamenii simpli au un barometru prin intermediul cărora ştiu care politician este capabil şi care doar flecăreşte! Ştiu ei mai bine decât orice sociolog cu şcoală pe cine să voteze... Probabil se referea la dărnicie. Adică, îţi dai şi tu seama dacă unul pune la bătaie doar o găleată goală, iar altul mai adaugă în ea şi o mână de făină; ştii şi tu ce să votezi pe urmă! Nu e clar?!

Vorba unei eleve care a câştigat bani mulţi de la arabi pentru panouri solare şi becuri ecologice care să fie instalate la şcoala în numele căreia participase: "Dacă nu închidem acum becul s-ar putea ca în viitor să nu mai avem ce bec să închidem... pentru că nu mai este energie." Dacă aş fi fost răutăcios, aş fi tăiat ultima parte pentru că se încadra atât de bine în context!

Care context mă veţi întreba? Păi, ăla în care codul etic al comportamentului profesorului include doar "ceea ce vrea să audă presa". Pentru că - nu-i aşa? - nu poţi să interzici unui profesor să facă meditaţie acasă cu elevii pe care ar trebui să-i pregătească la clasă! Pregătirea la clasă e doar un prilej de cunoaştere a unor potenţiali tineri dispuşi să dea bani reali pentru a învăţa materia pe care se sinchiseşte să o predea profesorul. De ce nu-şi fac profii şcoli particulare dacă tot există interes real pentru o astfel de pregătire?!!!!

Şi am mai auzit una tare... cică la o firmă/întreprindere pentru o anganjată întârziată s-a luat măsura "sarcastică" de a-l pune pe unul care să o sune dimineaţa devreme ca să-i amintească faptul că trebuie să ajungă la muncă! În economia reală angajata respectivă şi-ar fi pierdut slujba, aşa se alege doar cu obrazul pătat! Doamne ajută!

Suburbii (3)

Motto: „Decât să ne certăm, mai bine-un cântec vesel să cântăm.”
 

Această poveste este una imaginară; orice asemănare cu situaţii reale este întâmplătoare.

Candid – aşa îl vom numi pe cel care va fi protagonistul istorisirii de faţă – a dat de belea. A fost închis pentru calomnie. Ghinion de neşansă; el, de fapt, încerca să tragă un foc de avertizare în aer când a nimerit o cioară, care, înainte să-şi dea obştescul sfârşit, s-a găinăţat în fruntea unui demnitar de prin preajmă. Şi apoi s-a prăbuşit prin părul acestui om respectabil. Proces, martori... tot. Şi Candid a fost încarcerat.

 

Temniţa sa era una sperială. Veche de vreo mie de ani, clădirea era, de fapt, rămăşiţa unui turn de cetate nereabilitată. Nu avea mai mult de doi metri înălţime, iar peretele părea destul de fragil. O fereastră joasă şi foarte îngustă era acoperită de trei gratii ruginite. Dacă s-ar fi străduit puţin, Candid le-ar fi putut rupe, deşi nu era cel mai puternic om de pe planetă. Nu ar fi trebuit decât să dea la o parte câteva cărămizi şi ar fi ieşit. Poarta era reprezentată de un sistem de lemne putrede bătute cam şui. Părea că se va dărma la primul şut îndreptat în acea direcţie. Paznicul nu venea decât o dată pe zi pentru a le aduce masa: tocană de fasole cu gust de tinichea şi morcovi cu gust de mină de creion. Candid era totuşi mulţumit că cerul era liber şi-l putea privi. Poate că ploile nu vor fi aşa de blânde, dar măcar stelele îi vor alina durerea.

 

Colegul său de celulă era un individ bătrân, orb, chinuit de dureri de oase în tot corpul din cauza şederii sale în captivitate. Când a observat că singurătatea i-a fost tulburată de venirea unui nou infractor, întrebă: „De ce ai ajuns aici?” Răspuns: „Pentru că am nimerit o cioară”; „Ah, te-au încadrat la discriminare”; „Nu chiar, era o cioară reală”; „Înţeleg, afectarea ecosistemului”; „Nu, am fost învinuit de calomnie”. Şi aşa a ajuns Candid să-şi spună povestea.

 

Animat mai mult de patimă decât de raţiune, orbul îi propuse colegului său de suferinţă să-l ajute să evadeze. Ba mai mult... chiar să se realizeze în viaţă. Cică îl ştia el pe un anume El Comandante, care va face şi va drege. Că l-a văzut odată la televizor şi că vorbeşte mai bine chiar decât secundul său! Şi că acest personaj îl va scoate din rahatul în care se află. Îi va da o cale. Bătea chiar violent din picior. Şi-l ameninţa pe Candid că el nu va tolera niciodată să-şi vadă prietenul batjocorit! Eroul nostru ar fi vrut să-i spună că deja i se întâmplă asta... şi că nu are sens să se vitrioleze în felul acela. Nu imaginile contează! Va trebui întâi să-şi ispăşească pedeapsa... apoi o să vadă el...

 

Despre toate aceste evenimente îşi amintea John (personajul din Suburbii (2)) că-i fuseseră povestite de către unchiul său, acum în lumea celor drepţi. Odihnească-se-n pace.

A apărut şi Revista Ideea Nr. 9

Revista Ideea nr 9 by on Scribd