infantilizarea discursului public

Scandalul cu Pahonțu, care ar trebui să mai lase puterea și să se care, a adus pentru văzul și auzul publicului o caracteristică a presei pe care toți o intuiam, dar pe care nu o puteam cuprinde atât de bine în mănunchiuri de dovezi irefutabile.

L-am auzit și pe Badea încă de la începutul scandalului, iar joi pe Cristache. Ambii se plângeau că Recorder este tardiv în dezvăluirile despre Pahonțu, fiindcă ei au știut cine e personajul de mulți ani. Și deci nu pot să înjure în continuare fiindcă astfel fac un joc politic. Deci ar fi împotriva președintelui. Or, asta înseamnă că ei sunt pro?

Ciudată modalitate de a pleda pentru neutralitate atunci când vechii inamici politici sunt la ananghie. Un discurs de grădiniță: doamna, doamna, dar eu am zis mai de mult că Pahonțu era rău, v-am zis, v-am zis și nu m-ați crezut!

În primul rând, ei nu au documentat un caz specific în care individul comitea ilegalități sau fapte imorale... Doar au speculat pe marginea puterii de care dispune. Cu temei, dar fără ceva concret. Speculația educată (educated guess) nu reprezintă neapărat o dovadă. Ei nu spun că Recorder greșește, nu aduc dovezi contrare. Citarea unor experți care descriu într-o altă manieră contextul este în regulă, dar e nevoie de mai mult de atât.

Iar argumentul cum că dacă dau în Pahonțu. dau în președintele Nicu Șordan e stupid. Discursul răzbunător e de gâgă! Mai bine taci! Decât să te plângi că un material de presă are o țintă politică foarte clară. Fiindcă și discursul tău e la fel de lipsit de obiectivitate ca al adversarilor!

Degeaba încerca Doru Bușcu să îi explice bărbosului Cristache cum iau naștere materialele de presă și că e stupid să excluzi din start o informație doar fiindcă a fost publicată de concurență. Omul o ținea langa că nu se bagă în troaca asta murdară numită politică. Păi, ce? El e moral și nu poate să dea în președinte cu armele concurenței. Ceilalți sunt răi per se. Ceilalți nu au cum să aibă dreptate fiindcă sunt ceilalți! Și chiar dacă au dreptate să îi ia dracu! Tot nu au dreptate fiindcă joacă politic. Cum ar zice Ion Creangă: curat meșteșug de prostie discursul ăsta de copil răzgâiat al celor educați la academia de propagandă a profesorului Dan Voiculescu, nume de cod Felix.

Să ne înțelegem: clar materialul Recorder are o țintă politică evidentă. Dar de ce aș vrea eu ca președintele să păstreze în funcție un pol de putere pe care să se bizuie la nevoie? Mi s-ar părea salubru să cadă Pahonțu - chiar și pe nedrept - fiindcă deja a căpătat o putere mult prea mare. De asemenea, dacă președintele cade asta e iar bine pentru însănătoșirea democrației.

Să cadă Bolojan! Cu toții ne dorim asta. Ăia care nu au interese să rămână. Dar, dacă tot sunteți anti Bolojan, căutații bubele. Sigur are boli politice grave. Sigur are în preajmă oameni compromiși. Cum naiba s-a ajuns la un discurs atât de stupid încât să se susțină că adversarul greșește fiindcă joacă într-o tabără ostilă? Adu, bre, dovezi că greșește sau dă tu mai tare în adversar! Produ un documentar care să rupă mintea publicului în legătură cu cât e de corupt un politician din preajma lui Bolojan.

Viaţa lu' Adela

Am vizionat şi eu acum câteva zile filmul La vie d'Adèle. Ştiu, ştiu... filmul e vechi, voi deja l-aţi văzut de acum un veac; îl aveam de ceva vreme descărcat pe computer, dar nu m-am încumetat să mă uit. Nu asta e important.

Aţi observat că au început să se producă filme de câte trei ore?! Şi The Wolf of Wall Street tot de trei ore este! Şi cu toate astea în film n-au încăput decât primele două capitole ale vieţii Adelei... Tabloul a avut rama cam strimtă. N-avem nicio clipă din copilăria fericită a fetei. Ăla era capitolul 0, ai? Şi ce au zis producătorii? Ne pierdem vremea cu un zero?!.... sau băgăm nişte scene lesby semi-porn pe parcurs?! Răspunsul la întrebare a fost în unanimitate favorabil ultimei opţiuni! Nu că eu aş fi votat altfel!

Prin urmare naşterea, copilăria... şi anii declinului au fost excluşi. Şi totuşi titlul a rămas La vie d'Adèle... cu sau fără extensia legată de primele două capitole... De ce, de ce, de ce? Şi mi-a picat fisa: în liceu ţiu minte că am citit Enigma Otiliei a lui George Călinescu. Finalul cărţii ni-l prezintă pe Felix (nu e motanul din desene animate - deşi la şcoală mereu auzind de el adăugam cu voce tare... la Felix... motanul şi nu e nici măcar Voiculescu!) dezamăgit cumva de iubirea lui din tinereţe, Otilia. Cică femeiele trăiesc cu adevărat doar în anii lor de frumuseţe... aşa era de părere inculpata Otilia! Nu săriţi pe mine acum pentru această opinie!

Or, am văzut că în cazul bărbaţilor treaba stă cu totul altfel: Iri şi Ilie Năstase sunt indivizi care dovedesc că masculii speciei homo sapiens sapiens trăiesc până la adânci bătrâneţi... până când vine somnul dulce al unui infarct sau măcar al unui atac cerebral. Doamne fereşte! N-am spus-o cu răutate... doar ca o constatare. Că şi Iliescu a zis că iese din politică tot cu picioarele înainte! Nu că Băsescu ar avea alte planuri!