8 Mile de clişee

Dacă te-ai săturat de căcaturi de poveşti în care protagonistul ratează prima şansă... după care se ridică precum Van Damme din ţărână şi demostrează că şi-a învăţat lecţia de viaţă reuşind să dea lovitura... păi, atunci or să-ţi dea un castron cu un rahat de două ori mai mare, care o dă în bară de două ori mai mult şi revine... pentru că el are timp şi susţinere şi mai ales spirit de învingător. N-a arătat asta din prima când era necesar să o facă, dar el e un învingător, târfelor! Nu pentru că a treia oară e cu noroc!

Şi când o să te saturi şi de chestia asta... o să înghiţi cu lacrimi altă gogomănie! O să se găsească o istorie cu un ratat, care încearcă de trei ori la rând acelaşi lucru... şi nu-i iese. Începe să aibă îndoieli. Se apucă de băutură şi alte alea... dar cineva îi întinde o mână şi îl ajută să se ridice. Şi îi iese ceea ce până mai ieri greşea. Ca şi cum reţeta succesului stătea tocmai în ratare.

Şi când o să te saturi şi de asta, o să o luăm de la capăt. Cu rataţi simpli şi poveşti de succes. Şi tot aşa la infinit. Pentru că se schimbă generaţiile şi nu mai contează.

Hip-hop şi-aşa!

Aţi ascultat ultimele piese urcate de Cheloo pe youtube? Dacă nu, am să vă anunţ că una dintre ele poartă titlul: „Statul e târfa cu care eşti obligat să te însori”. Ascultaţi cu atenţie:

Carevasăzică: „Nu vreţi să aveţi coşmarele mele”? Nu Cheloo... nu vrem să avem coşmarele matale mai ales că nu ştim ce sunt alea! Un coşmar limba română. Şi i-auzi ce zice acelaşi artist despre primarul „care este”: „Eşti un creator de linguri, citeşte almanahe/Treci la fapte că vei deveni primar de Bucureşti la noapte”:

Şi mai râdeţi de EBA pentru că nu ştie pluralul de la succes... Măi, copilaşi, corect este coşmarurile mele. Că pluralul de la coşmar este coşmaruri, după care îl articulăm.

Dacă unul din „vocaliştii” trupei a „comis-o din nou”... atunci se putea ca Ombladon să se lase mai prejos? Ascultaţi refrenul videoclipului de mai jos şi spuneţi-mi ce nu e în regulă:

Adicătele: „Ne descurcăm noi singuri/ Pe străzi şi-n intreprinderi”? Ce-or fi alea intreprinderi... habar nu am! Dar ştiu că acelaşi artist zice în felul următor: „Avem discoteci lângă biserici şi gabori care fură/ Primari cu patru clase, care nu ştiu limba română”:

Pare că ar vorbi cumva despre Vanghelie? Doar pare, nu? Din ce ştiu eu de pe la cursurile de economie... cică se zice întreprinderi, bre! De la a întreprinde... întreprindere!

P.S. Nu mă înţelegeţi greşit! Mi se pare, în mare parte, foarte corect ce spun Paraziţii, dar uneori modul în care scriu versurile... lasă de dorit. Mai ales că ei sunt exigenţi faţă de ceilalţi... Cum sună asta: Artişti cu mari pretenţii, care nu ştiu limba română?

P.P.S. O să vină unii şi or să spună... melodiile sunt urcate pe net de mai bine de o lună... acum te-ai trezit şi tu? Le ştiu de mult, dar nu am timp să scriu. Şi mi s-a părut important ca oamenii, care idolatrizează Paraziţii (că sunt unii care nu ascultă piese cu sigla Okapi pentru că a zis Cheloo: „Faci ocaca şi pipi” sau alte trebi' din astea!) să ştie... că şi Paraziţii sunt oameni şi pot greşi.