Discursul public are tendința să fie bombastic, umflat, mereu hiperbolic. Orice eveniment mai important, care propune o schimbare, trebuie să fie catalogat ca întâmplându-se "peste noapte". Totul e radical, lipsit de nuanțe, totul se petrece fără să ne așteptăm. Căci asta înseamnă "peste noapte": ceva ce nu poate fi anticipat. Lumea s-a culcat cu niște așteptări, iar când s-a trezit toate presupunerile legate de viitor fuseseră complet răsturnate.
Or, dacă analizăm faptele la modul obiectiv, nimic nu se schimbă "peste noapte". Fiecare modificare are în ea toți pașii care au condus la înlocuirea vechiului cu noul. Pretenția că există împrejurări în care se manifestă ceva absolut inedit și dă peste cap totul este desuetă. Da, specia noastră nu poate să cunoască în amănunt totul... Dar limitele cunoașterii și înțelegerii umane demonstrează tocmai faptul că nimic nu poate să se înnoiască "peste noapte"! Este vorba de un proces care fie mai tacit, fie mai pe față se manifestă pas cu pas ducând la anumite consecințe.
Evident că explicațiile retrospective pot fi slabe, chiar dacă aduc un unghi nou de a privi lucrurile. Dar pot să fie și foarte pertinentente! Asta nu însemnă că nu s-ar fi putut anticipa lanțul fenomenelor care au dus la o anume consecință, dacă unele date apăreau la timp sau nu erau ignorate.
Omul are tendința să lase la o parte o sumedenie de stimuli ca să-și conserve energia. Preferă explicațiile simple, inventând chiar expresii istețe pentru comoditatea intelectuală: cea mai la îndemână explicație este, de cele mai multe ori, și cea corectă. Dar statistica nu poate să prevadă totul, fiindcă are și ea limitele ei.
Orice pare să se petreacă "peste noapte" are explicații, iar, dacă ele nu se întrevăd din capul locului, nu e fiindcă nu există de la început, ci fiindă limita în cunoaștere reprezintă o barieră mai mare decât sperăm. Barieră pe care nu o putem depăși "peste noapte".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu