Utilitarism

 Este clar pentru toată lumea că pe mapamond există o criză doctrinară acută. Atât stânga, cât și dreapta își arată carențele: unii fiindcă au ajuns să fie acuzați de absurd, alții fiindcă privesc într-un mod iluzoriu spre un trecut care n-a existat. Nu sub forma pe care îl prezintă ei.

De aceea, se simte nevoia de un curent nou, proaspăt, care să propună soluții pentru problemele actuale. Un proiect ideologic, care să răspundă necesităților prezente, trebuie să țină seama atât de revendicările de stânga - cele legitime - cât și a celor de dreapta. O lume cu adevărat corectă și pe care vrei să o lași moștenire unor urmași nu poate să nu țină seama de schimbările climatice, de exemplu, dar nici să ignore inițiativa sau necesitățile imediate ale unor comunități.

Aș numi noua viziune politică, pe care ar trebui să o adopte niște partide noi, utilitarism. Utilitarismul nu este nici de dreapta, nici de stânga. E de centru și caută să folosească tot ce este util în ambele direcții pe care își propune să le înlocuiască. Utilitarismul e un protest față de ambele doctrine majore de pe glob, dar nu dorește să le înlocuiască în totalitate. Doar vine ca o completare pentru fiecare!

În 2012 eram naiv să consider USL o struțo-cămilă nesustenabilă. Nu spun acum că ideea a fost genială, dar a avut în ea o propunere care răspundea unor nevoi actuale... Efectiv electoratul e fărmițat și toată lumea caută o dreptate socială, care nu mai poate veni din nicio direcție. De aceea, unirea unor forțe politice de semn contrar a fost o soluție utilitaristă. Meschin, fără îndoială, utilitarismul lor - înlăturarea unui om de la putere - dar era un început! Problema a fost că nimeni nu a înțeles valoarea reală a unei astfel de construcții. De altfel, guvernări de felul ăla România a avut și recent și, probabil, va mai avea. Cuvântul "stabilitate" nu poate să fie utilitarist în totalitate însă. Se simte nevoia de ceva în plus!

Utilitarismul nu trebuie să fie populist cum sunt proiectele românești actuale sau trecute. Deși ele au un sâmbure de utilitarism, fiind demagogice sunt sortite eșecului. Ceva viabil trebuie să aibă idei clare, nevoi soluționate decent și în interesul lumii, nu doar a unor magnați care cotizează la partide. Ne găsim în situația unor probleme noi, probleme cu care lumea nu s-a confruntat până acum. De aia și ideologia care să le găsească rezolvarea trebuie să fie nouă și în acord cu prezentul.

Ca atare, utilitarismul - doctrina viitorului - trebuie să se nască și să se răspândescă pe glob. Să fie precum capitalismul care este cel mai eficient din punct de vedere economic. Fiindcă înglobează orice idee. Câștigă și de pe partea stângă și de pe partea dreaptă. Însă utilitarismul trebui să aibă și flexibilitatea unei soluții novatoare! Să nu fie rigid și încremenit în proiect.

Recent, am văzut un documentar legat de modul în care comunismul românesc a creat o elită de ingineri informaticieni, care - mai mult ilegal decât legal - profitând și de un vid legislativ al anilor 1990 - a pus bazele, fără să își propună în mod explicit asta, actualei rețele de fibră optică de la nivelul țării. Proiectul "România educată" - dacă ar fi fost conceput și implementat în mod coerent - era de sorginte utilitaristă. Sau mai degrabă ideea de "România educată". Fiindcă realizarea în sine a fost doar o compunere fără nicio finalitate practică. Utilitarismul trebuie să fie practic, să identifice probleme concrete și să propună soluții! Care să nu se împiedice de ideologiile rigide actuale. Avem nevoie de o lume educată? Avem! Avem o lume educată? NU! Deci haide să găsim soluții pentru asta. Avem nevoie de o lume mai curată? Avem! Avem o lume poluată? Avem! Deci haide să găsim soluții și pentru asta! Avem o societate coruptă? Avem. Ați înțeles ideea... Punctual. Totul să fie punctual și cu soluții deștepte și coerente!