Handmade

Avertizorii futurologi presupun că - din vina AI-ului - lumea se va cufunda în nenorocire. Vin roboții și ne vor luat toate joburile încurajați de oamenii cu bani care vor să reducă foarte drastic costurile de producție.

Ce uită însă acești prevestitori ai apocalipsei informaționale este faptul că - deși, într-o primă fază, o să se ridice ludiții - oamenii cu imaginație și speranță ar trebui să știe să speculeze snobismul unora.

Majoritatea se îmbracă de la fabricile din China. Totul făcut pe bandă, fără variație... doar standardizare. Ei bine, într-o astfel de situație au apărut și chiar au înflorit așa numitele proiecte handmade. Important este să te promovezi ca om care a stors din el picătură cu picătură de spirit, ceva ce robotul nu o să aibă niciodată. Să faci apel la emoția celuilalt.

Nu trebuie să spui nimenui că și îndemânearea ta reprezintă tot un soi de repetiție a unor proceduri pe care creierul le-a înmagazinat și integrat în structura sa de-a lungul timpului. Că și munca ta se bazează tot pe tipare regnoscibile de o minte antrenată să observe. Important este să adaugi - cu voie sau fără - mici imperfecțiuni care să-ți susțină discursul. Iar filistinul o să înghită vorbele astea bazate pe ficțiune.

Căci, vedeți voi, nu mai contează realitatea efectivă. Pentru omul de rând contează doar percepția deformată de comunicarea despre realitate. În trecut, purpura era menită doar pentru persoanele cu anvergură istorică nu fiindcă acea culoare avea ceva special, în sine. Ci doar fiindcă pigmentul respectiv era foarte greu de încromit din punct de vedere chimic. Așa o să fie și cu măiestria. Ca să ajungi la anumite perfermanțe să le zicem artistice necesită un efort considerabil - investești timp, energie și concentrare în ceea ce vrei să realizezi. Pentru că un robot poate fi antrenat rapid în recunoașterea unor tipare, ceea ce va face un om foarte bun în ceea ce face va deveni mult mai valoros.

De aia lumea se duce la concerte. Sau la teatru. Sau la spectacolele de stand-up. Randamentul obținut pe scenă este considerat ca fiind irepetabil. Ceea ce e adevărat. Doar că și irepetabilitatea asta este supraevaluată! Atăta timp cât nu faci decât să repeți niște chestii pe care le știi destul de bine, e greu să pretinzi că improvizezi atât de tare. Că dacă ai improviza ar ieși prost! Ai niște tipare în jurul cărora te învârți!

Atâta timp cât lumea va pune botul la "ca la țară", "live", "cu suflet", "din inima Bucovinei" etc. o să existe loc sub soare și pentru niște "handmaderi". Nu trebuie decât să se folosească algoritmii potriviți pentru a se ajunge la cei care, atunci când li se umezesc ochii, deschid și portofelul mai repede.

De ce e cretină reclama cu Marcel Iureș a celor de la ING

Planeta e defectă. Citeam ieri că s-ar putea să se îmbogățească frigiderele inteligente, iar noi ca utilizatori, plm, n-o să avem acces la cash fiindcă legea nu specifică nimic în această privință. Ba chiar nenorocitul, care tre' să-ți țină brânza și laptele reci (sau vreun cadavru, dacă ești un fel de Cioacă - oh, stai... frigiderul inteligent o să te reclame la poliție, fraiere! o să ai nevoie de unul clasic, boule! învață să negociezi cu el... doar face un business!), are nevoie de droguri și pașapoarte false. În loc să țină mâncarea rece se duce la rece/răcoare... dacă e prins. Plm, așa spun ăia de la ft.com.

Dar nu despre asta voiam eu să vă vorbesc. Eu voiam să vă spun de ce e cretină reclama aia care rulează în draci pe TV în care apare Marcel Iureș, care ne spune că a fost atâtea personaje, dar în fiecare a pus suflet:

Reclama este o formă de minciună. Adică, îți umblă la psihic. Șamponul nu doar îți face părul mai curat. Oh, nu! Îți crește încrederea în forțele proprii. Detergerntul nu doar spală rufele, ci aduce și primăvara și cred că o pastilă pentru răceală nu doar că te scapă de muci, ci te ajută s-o impresionezi pe gagică-ta cu farmecul tău de chitarist. Stupizenii, stupizenii și iar stupizenii.

Și rebranduirea ING e absolut ridicolă, întrucât se pune un semn de egalitate între un actor și o casă de asigurări. Indiferent cum se numește casa de asigurări ea va pune suflet, ca actorul care pune suflet în orice personaj pe care-l joacă.

Or, haideți să separăm puțin logic lucrurile: sufletul unei case de asigurări - ca al oricărui business - e reprezentat de capitalul financiar! Iar un actor, când îl joacă pe Cațavencu o face altfel decât când intră în rolul de Hamlet! Actorul, când își schimbă numele, joacă altceva! Că dacă ar juca toate personajele la fel... nu ar mai fi actor. E adevărat că e același om. Același suflet. Dar dacă nu te convinge că e Cațavencu... e fals. Și împrumută în clipa aia sufletul lui Cațavencu!

Vine ING și spune: Și noi, asemeni actorului... tre' să vă convingem că suntem aceeași... chiar dacă ne cheamă altfel. Păi, actorul în clipa când e Moromete... încetează să mai fie Iureș! Egalitatea asta e forțată. N-are logică!

Dați și voi un click pentru un biscuit!

Gigi Preşedinte

Ştiu, ştiu, ştiu. Mass-media v-au exasperat cu insistenţa asupra cazului. Nu mai aveţi răbdare să mai citiţi încă un text despre faptul că Becali merge la temniţă, într-un "stat satanic" pentru că aşa este vrerea Domnului.

Eu am prins la unul din posturile de televiziune o secvenţă în care oierul suprem al statului spunea că a vorbit cu procurorul şi că e ordit de la securitate să meargă unde doreşte Satan.

Şi se mai lăuda că va ataca decizia la CEDO. O decizie favorabil de acolo ar fi excelentă pentru ce am să vă spun mai jos.

Pân' aici toate bune şi frumoase. Ce ziceţi dacă peste câteva luni, în apropierea alegerilor acest Iov guraliv va fi eliberat... mai fastuos decât Năstase, mai martir decât sfinţii şi va fi "obligat" să candideze la Preşedinţie? Iar între timp mass-media are să lucreze la spălarea imaginii lui cu un clor mediatic, de-l va scoate de acolo... din iadul "statului satanic" mai imaculat şi mai cu priză la public decât cel mai condamnat dintre premieri.

Antonescu e deja un personaj perimat. După momentul în care a fost preşedinte interimar ne-a demostrat tuturor că... nu prea avem de ce să credem în el. La fel ca Victor Ponta. Care apare mai mult la televizor, să explice orice, să se justifice etc. Iar domnu' Dan... a rămas fără canal şi fără partid.

Vine prin urmare Becali şi... câştigă la mustaţă fotoliul de Preşedinte al României. Securitatea veghează în continuare. El e practic obligat să candideze dacă vrea să-şi vadă mai repede fiicele. Şi vom avea după un preşedinte jucător un preşedinte guraliv. Mai ales că pe Becali nu trebuie decât să-l stârneşti puţin şi el... îşi dezvăluie latura de predicator instantaneu.

Mass-media se vor ocupa în continuare de celebrele derapaje de limbaj ale Preşedintelui: certuri, glume şi aroganţe. Rumoare în sală. Iar, în culise, acolo unde e linişte, sondele înfipte adânc în bugetul ţării... extrag fără teamă seva dulce a economie subterane.

P.S. Acesta este doar un scenariu SF. Orice asemănare cu situaţiile din realitate este doar întâmplătoare (în niciun caz "decât întâmplătoare").