Se afișează postările cu eticheta mediocritate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mediocritate. Afișați toate postările

miercuri, 17 iunie 2026

poi, ce-am făcut, mă, nene, mă?

Un val de meme de pe social media arată cu degetul către Nicu Șordan din pricina faptul că a retras un posibil premier cu altul într-un mod relativ aleatoriu. Nu este chiar aleatoriu, dar lasă și spațiu pentru interpretarea asta tendențioasă! De mâine n-o să se mai folosească metoda accidentul, ci metoda premierul - te sună unul și îți zice că te pune premier, dar trebuie să îi lași și lui vreo 2000 de lei într-un coș de gunoi din parc. Sau, te sună direct președintele și își spune cu vocea lui Liam Neeson că nu te știe, nu te cunoaște, dar o să dea de tine și premier iese pe partea cealaltă din tine.

Nimeni însă n-a văzut năpasta ce cade asupra mediocrității din România. Sigur, și Adrian Veștea e tot un fel de Eugen Tomac la bază. Mulți din politica actuală mioritică sunt, de fapt, niște carcase goale de conținut, care ajung prin slugărnicie și șantaj în funcții pentru care străbunii lor ar fi trebuit să muncească mult mai mult. Dar măcar Veștea are în spate un partid cu oarece capital electoral. Nu mare, dar nu este zero absolut ca în cazul lui Tomac!

Odată cu scoaterea - la fel de neprevăzută ca și introducerea - lui Eugen Tomac din cursa pentru șefia de la Palatul Victoria s-a rupt un pact între Nicu Șordan și mediocritățile cu speranțe ale României. Președintele oferise niște speranțe lumii că nu calitățile contează, ci slugărnicia, securicitatea și tupeul... pentru funcția de premier.

Dar nu e așa. Adică, este așa, dar mai e un calcul de care să ținem seama. Capitalul electoral. Făcând sluj și sărutând anusuri, omul se poate târî până pe lângă funcția de consilier irelevant din punct de vedere istoric.

Ca să accesezi joburi care îți oferă demnitate și putere de decizie asupra resurselor țării, trebuie să ai, pe lângă caracter consistent ca o moluscă, și un aparat de produs voturi. Altfel, se prinde și matematicianul de la Cotroceni că graficul funcție f, definită pe mulțimea candidaților la postul de premier cu valori în mulțimirea funcțiilor rămase vacante în Palatul Victoria, nu se intersectează în niciun punct cu numele Eugen Tomac.

Nu se poate, bre, nici măcar în România ca oricine-oricine să se strecoare pe sub radarul popularității și să se înscăuneze la vârful puterii. Trebuie fie puțină finețe, fie forță brută. Puțină civilizație sau reîntoarcerea la întuneric. 

marți, 30 martie 2010

Feţele proştilor pe toate cardurile

Lume, lume... de lunea trecută tot vreau să fac postarea asta, dar am zis să nu mă fac vinovat de reclamă! Şi cum vă spuneam: au venit lunea trecută două reprezentante ale BRD la facultate la noi şi ne-au prezentat noua ofertă BRD. Nu, nu vă dau bani mai mulţi cu dobânzi mai mici, nu o să vă repare nici chiuveta dacă s-a spart ţeava, nu... nici nu o să îmbunătăţească nivelul de trai sau măcar să reglementaze ceva util odată pentru totdeauna... nu, nu, nu! Nimic din toate astea!

Domnişoarele respective au venit să ne spună (nouă studenţilor) faptul că putem avea portretul propriu pe card. Şi vă rezum de ce: cică suntem unici (asta a devenit deja pleonasm!) şi toate lucrurile care ne aparţin trebuiesc personalizate (adică le oferim şi lor aura asta de unicitate). Şi încheiau cu: "Pentru că poţi fi în pas cu moda chiar şi când este vorba de propriul card." Adevărul este că e important să fii în pas cu moda chiar şi când vine vorba de card, că dacă e alb e fără personalitate! nu te reprezintă deloc, nu vorbeşte despre tine!

Întreb şi eu aşa: dar dacă eşti mediocru se vede pe card? Dacă vorbeşte despre tine, nu există riscul, ca şi în cazul modului în care te îmbraci, să vorbeacă despre tine la modul negativ? Ba sigur că da... dar asta nu contează, contează să te reprezinte, nu-i aşa?

Din punctul meu de vedere: ce importanţă are dacă un card e în dungi, e alb sau are poza mea pe el? De ce să fie asta ceva atât de special? Mie mi se pare mai interesant să te lauzi lumii cu suma de pe card, nu cu 0 lei şi 0 bani şi să spui „am card personalizat”. Că tot muritor de foame te numeşti! dar, cum în momentul de faţă nu contează neapărat calitatea sau forma, ci modul cum e ambalat serviciul, produsul sau eu mai ştiu ce... se mizează pe asta. Inutil zic eu, pentru că nu suntem aşa de civilizaţi încât să ne permitem să punem aşa mare preţ pe moda asta în timp ce o ducem cam prost... Moda se impune când există prosperitate, în sărăcie nu e decât o caricatură pentru că e ieftină şi de suprafaţă.

Aş fi înţeles demersul (dar nu m-aş fi entuziasmat) dacă trăiam într-o ţară cu un nivel de trai foarte ridicat şi nu mai ştiam cum să le luăm banii oamenilor. Adică, să fie plictisiţi oamenii că deja au de toate... şi practic s-au săturat şi de ce au. Şi astfel le dădeam un motiv să pară că e ceva nou, dar asta nu e neapărat. Pentru că un card poate fi personalizat şi în alt mod decât cel indicat de cei de la BRD! Dar asta nu e aşa important, oricum nu se ţine cont de context... şi chiar de ar fi tinerii chiar aşa de inovativi, eu tot nu cred că are să prindă această modă. Pentru că trăim în aceeaşi ţară... Şi nu e de aşa ceva pe aici...