Din capul locului trebuie să mărturisesc că nu citesc constant (mai bine zis aproape deloc) blogul lui Cetin aka Arhi... și nu fiindcă ar rima cu cretin.
Am făcut o excepție în dimineața asta. Omu' (oare?) însă nu are lucruri importante de comunicat. Exemplu: textul legat de învățătoarea care striga aiurea la copii.
Hm, hai să mă indignez într-un text plin de truisme. Am citit o știre pe net și e cazul să mă declar împotriva unei chestii pe care toți oamenii civilizați ar considera-o nașpa:
1. da, poți traumatiza copiii dacă te comporți inadecvat cu ei - toate desenele animate în care apar elevi conțin câte un personaj profesor care terorizează învățăceii și, judecât după reacțiile lor, aceștia nu se simt prea bine; chiar nu e nevoie să citesc un text scurt care să mă înștiințeze cine e personajul negativ în situația asta.
2. oh, da-da-da... chiar e greșit să-l înveți pe copil că viața e numai lapte și miere... fiindcă viața e complicată; dar... știm și noi asta. Chiar nu e nevoie de un text scurt ca să ne reamintim ceva ce știm deja cu toții.
Uitându-mă însă la mesajele de la subsolul textului am dat peste:
Dacă asta e o glumă, atunci ar putea să fie considerată glumă și următoarea scenă: eu angajând niște canibali ca să-l sperie până la spitalizare pe Cetin. Gen: cu măr în gură, legat de un fel de rotisor la o distanță apreciabilă de focul (cât să nu-l pârlească de tot) în jurul căruia canibalii să danseze sălbatic și să facă glume porcoase cu halit de porci (știu, m-am uitat la desenele animate greșite când eram mic). Oricum nu ne spune nimic nou despre lume și viață. Când doctorii or să-l elibereze sigur că n-o să aibă chef să depună plângere! :)
P.S. O învățătoare fără talent e inofensivă. Să faci poante virile cu ea e ca și cum te-ai lăuda că l-ai urechia pe Batman ca pe un țânc dacă ar exista printre noi. Mă aștept ca mâine Cetin să scrie că s-ar duce să urmărească o bătrână reumatică vreo săptămână ca să-i știe programul de mers la alimentară fiindcă i-a luat-o înainte la coadă la medicul de familie. Și toate astea ca să o prindă singură pe babă și să-i fută un șut în cur ca să se răzbune.
Ar trebui să încep cu un clișeu: școala românească a fost și, probabil, va rămâne în urma vremurilor în care își manifestă influența asupra elevilor și studenților. Nu s-a adaptat din mers. Nu știe cum să integreze în mărutaiele programei valori noi, înfrățindu-le cu acelea tradiționale.
Dar să nu ne căcăm pe noi. Școala face ce poate în mediul în care subzistă. Mulți au râs când au văzut că blonda asta se făcea de râs în fața camerei de filmat:
Nici nu mă îndoiesc că a avut emoții, dar s-a comportat exact ca la școală... când, pentru o notă de trecere, a lălăit ceva în ultima zi de școală și a primit un cinci tras de „părul de la coaie”. Fiindcă nu a sfătuit-o nimeni că uneori e bine să spui pur și simplu că nu știi și să întrebi pe cineva competent.
Dar ați râs. Adică, nici măcar de Ion Creangă nu știe?! Normal că nu știe! Citește pe silabe subtitrările de la telenovele și când rămâne în urmă se folosește de urechea muzicală, fiindcă spaniola se prinde din zbor. Muy bien.
Cei care știu câte ceva despre Nică din Humulești - că au citit fragmentele din „Amintiri din copilărie” obligatorii la școală (și așteaptă cu nerăbdare să apară banda desenată după „Povestea poveștilor”) - nu mai găsesc utilitatea informațiilor pe care le dețin.
Și iarăși e bine să fim sinceri: nu am inventat noi „Luceafărul” pornografic - compoziție după textul celebru al lui Eminescu. Pur și simplu circula din gură-n gură în folclorul școlar... de la cei mai vârstnici, la cei mai tineri și se păstra fiindcă prostiile se prind repede de mințile necoapte. Era ca și cum ai fi simțit tu extazul exprimat în versurile în care cuvintele pulă, pizdă și futut ocupau o treime din text. Parcă îți creștea și IQ-ul în timp ce-i persiflai textele unui om despre care te învață la școală! Doar că tu repetai numai niște vorbe ticluite de altcineva cu foarte mult timp liber... și, porbabil, matrafoxat... și bine dispus.
Manifestările astea școlărești au început să pătrundă și pe internet. Să capete ceea ce am putea numi... audiență. Public. Elevii se uită cu interes la alți elevi care fac ceea ce făceau și alții cu mult înaintea lor, doar că nu aveau acces la expunerea mondială instantanee a zilelor astea. Cel care putea să facă niște povește porno între Dexter și Dee Dee în trecut - este azi Satana Cartoon:
Nu trebuie să fii din cale-afară de inteligent să spui prima glumă care-ți vine în cap și să umpli un dialog cu celebrele cuvinte înțelepte: pulă, futut, pizdă, coaie... Vezi niște pete albe și deja știi că e spermă. Dacă mai și montezi cum trebuie scenele îți iese o animație cu care dai pe spate toată clasa a cincea! Tulăi, Doamne! Da' asta-i veche, moșule! Tu abia acuș ai aflat?!
Ho, bre, că nu despre Codrin Bradea voiam eu să scriu. Oricum nu-i urmăresc realizările artistice și nu sunt atât de interesat. Însă ceva mai recent a apărut un produs derivat care se apropie totuși mai mult de clasic.
Elevii de clasa a cincea (chinuiți de profii de română cu pârdalnica aia de condiție a omului de geniu și complementul direct) sunt răzbunați de niște desene animate în care Eminescu, Ion Creangă, Iorga și Veronica Micle sunt personaje principale:
La fel ca și în cazul Satana Cartoon... avem de-a face cu o chestie facilă! Toate glumele se învârt în jurul acelorași cuvinte cheie. Avem o schemă deja consacrată: „condiția omului de geniu... n-am replică”. Alcool și droguri. Oamenii pe care școala îi împinge cu ostentație în față sunt niște personaje după chipul și asemănarea șmecherului clasei: ăla care ia la mișto pe toată lumea... care întreabă inteligent: Te-ai spălat pe dinți?! De ce? Că vine pula mea în ispecție...
Mai adăugăm și niște text copiat din manualul de română și am încropit un colaj care merită toată aprecierea puștimii de pe net. Rețetă de succes probată de la „Luceafărul” pornografic și „Hora beției” încoace! Nimic spiritual, nimic nou! Nimic original! Poate că în asta constă spiritul epocii: totul e facil!
Acum, să nu ne mințim. Nu mă aștept de la copiii de clasa a cincea să fie lucrători la o fabrică de umor, dar ceea ce scrie indignatul user de pe youtube mai sus este de-a dreptul jignitor la adresa bunului simț. Nimeni nu contestă faptul că se depune muncă pentru realizarea clipurilor astea de desene animate. Ba chiar aș zice că e bine că un elev de clasa a cincea reușește să aibă o activitate extrașcolară! Una creativă. Care l-ar putea ajuta în viitor! Faptul că reușește să stăpânească la nivel acceptabil niște programe de animație și de editare sunet e cu siguranță ceva pozitiv! Înțeleg perfect și nevoia de apreciere din partea celorlalți. E greu să te automulțumești. Deși poate că știi faptul că tu poți face niște lucruri la care cei de vârsta ta nici nu se gândesc.
Prin urmare, e bine să vedem cum computerul a început să fie un instrument mai important în viața tinerilor: nu doar divaisu' ce ne ajută să ne conectăm la facebook. Iar internetul nu mai e chestia de pe care putem fura niște referate banale la chimie și fizică.
Dar nu trebuie nici să ne autoiluzionăm. Succesul ăsta e bazat pe o înșelătorie. Copilul nu e sclipitor și în domeniul umorului. Nu are niște glume excepționale! Poveștile ilustrate sunt facile. Specifice vârstei. De aceea să vii cu pretenții din astea de geniu neînțeles și muncă peste care se pișă internetul cu boltă e stupid. Apărătorul ăsta fanatic, mai inteligent decât el însuși, vede în colegul său de generație un model doar fiindcă el nu e capabil să producă asemenea jocuri de cuvinte!
Dar... iarăși trebuie să fim sinceri: așa e lumea. Apare unul mai răsărit, care face o manevră nemaivăzută și mulți se lasă conduși ca de mesia. Subscribe, dude! Arată-mi cât de prost te consideri!
P.S. Nu știu exact cine e în spatele serialului cu Mișu și Ionică, dar... după construcția clipurilor nu pare cineva care să fi depășit clasa a opta!
M-am uitat și eu la Pokemon - în perioada în care era la ProTV... și sunt conștient că aș fi putut să îmi ocup cu ceva mai important timpul... dar eram copil. Nu mă gândeam la soluții strategice de ieșit din marasm pe termen lung.
Nu-mi mai amintesc cum am ajuns să dau de acest filmuleț - pe care nu am avut răbdare să-l văz pân' la capăt - că-i lung și absolut inutil - dar se pare că există public pentru așa ceva:
Prima dată când am observat asemănarea se întâmpla să fiu în fața televizorului la finala Ligii Campionilor la fotbal - ediția 2002 - când Zinedine Zidane a futut o torpilă din maginea careului după ce dârzul Roberto Carlos (un brazilian atipic, care se baza mai mult pe forță și pe șuturi ghiulea - un fel de Givanildo Vieira de Souza aka Hulk din zilele noastre numai că ceva mai bătăios zic eu) arunca - mai mult la întâmplare - o minge în zona lui. Zidane, fără să o preia, din întoarcere o plasează de sus excelent la vinclu... imparabul! Magnific.
Când l-am zărit pe Ballack pe teren am exclamat: uite-l pe Jason! LOL. Pe vremea aia PRO TV-ul difuza Power Rangers. Și era principalul post de alimentare cu desene animate (pe lângă Fox Kids... pe care ba îl aveam, ba nu-l mai aveam): Beast Wars (mulți dintre cei care apreciază acu' Transformers nici măcar nu știu cine e Dinobot), Omul de fier etc.
... și, în general, pe orice sistem Ubuntu. Aș putea să folosesc chiar titlul: Cum să vezi emisiunile TV direct pe computer/laptop pe Ubuntu 14.04. Bineînțeles, înainte de toate ai nevoie de acces la internet.
1. Trebuie să intalezi TV-Maxe (programul e foarte mișto: are chiar HBO HD - exact, motherfuckers, m-am uitat vreo 2 minute la Clopoțica în românește LOL). Ca să faci treaba asta: deschizi teminalul Ubuntu și tastezi pe rând următoarele comenzi (exact, introduci parola atunci când ți se cere asta):
S-ar putea ca la rularea programului să aveți doar sunet, nu și imagine. Se rezolvă dacă mergeți la meniul TV-Maxe => Preferences => alegeți alt Player Backend... recomandabil VLC Player. Puteți să-l lăsați așa și să urmați pasul următor 2! Veți avea și sunet și imagine fără să schimbați setările programului.
De asemenea, s-ar putea să observați faptul că nu aveți activ butonul record (un cerc roșu alături de butonul play). Nu-i nimic, el va apărea dacă:
2. Instalați pachetul ffmpeg. Aveți încă terminalul deschis (dacă nu, deschideți-l) și tastați următoarele comenzi:
După ce se încheie procesele pornite și după ce redeschideți programul TV-Maxe veți putea exclama: Bingo! A apărut butonul record în apropierea butonului play. Acum puteți să înregistrați desenele animate favorite și să umpleți youtube-ul cu ele.
Am îndrăznit ieri să dau un pronostic pentru meciul ce s-a terminat ieri târziu în noapte. Știind că Shaun Murphy a condus tot timpul duminică, m-am convins pe mine însumi că n-avea cum să scape partida din mână. Nu avea un avans așa mare, dar... mai câștigase turneul de la teatrul Crucible o dată; iar a doua oară când a atins finala a pierdut. Și-o fi învățat lecția. Iar oponent îi era Stuart Bingham! Nu părea posibil. Cu toate că victimele lui Bingham pe parcursul turneului s-au numit Ronnie O'Sullivan și Judd Trump! Părea totuși ca și cum iepurele ăla nebun din desene animate - pe numele lui de infractor Bugs Bunny - chiar e real și-i poate face felul Magicianului!
Asta în ciuda faptului că Murphy deține fără îndoială o înfățișare ce aduce bine cu a unui personaj de desene animate, care își ia mereu țeaptă de la un iepure dus doar la biserica satirico-satanistă. Bănuiesc că deliberat afișează o imagine haioasă, întrucât n-a avut nicio crispare să îmbrace un costum de culoare... roșu-roz-maro (bă, eu știu doar culorile primare ROGVAIV; nu mă puneți să vă spun ce nuanță era aia a costumului lui Murphy!) și să șadă cu el în fața camerelor de televiziune ca să-l vadă tot mapamondul.
Acu' să nu care cumva să-l confundați pe Stuart Bingham cu Bugs Bunny. O fi, da' unul care halește cam multe tarte cu un număr ridicat de calorii și căruia i s-a etirpat glanda aia care produce nebunie și miștocăreală insantă. Omul e prea liniștit. Fără carismă.
Probabil și de asta am observat mai multă lume plângându-se că finala e așa de neașteptată că pare neinteresantă. Există unele meciuri încărcate de tensiune și importanță dinainte. Ca Real - Barca la fotbal. Avem o istorie în spate, implică anumite așteptări! Publicul e atras de acest spectacol. Uneori nici nu prea contează dacă în final calitatea întâlnirii lasă de dorit. Oamenii cu pasiune vor găsi și într-o încrâncenare haotică spectaculosul! Pe când aici aveam pe de-o parte un fost campion mondial (care nu e nici pe departe un Magician - un iluzionist care sa farmece audiența! - cum se autointitulează - nu e favoritul presei dând declarații obișnuite și nici al publicului fiind un tip constant, foarte bun chiar, dar nu excepțional), iar pe de alta un ins care nu se remarca prin nimic deosebit. Bingham joacă un snooker corect, fără să fie superrapid, fără fantezie. Nu e în atenția presei. Nu face glume cu ziariștii. Un salahor al jocului ăsta cu tacul, așa cum am văzut că era caracterizat undeva. Nu un vizionar sau un inginer.
Evident că nu ai să poți să închegi un fenomen doar cu oameni extraordinari. Că nu sunt mulți! Ai nevoie și de muncitori ca să ridici o construcție. Că insul special e mai leneș. El a arătat deja ce știe să facă. Pe când Bingham trebuie să muncească, să fie perseverent. Și poate că ăsta e talentul lui. Perseverența.
Părea o finală cu final așteptat. Omul cu experiență mai mare la nivel înalt ar fi trebuit să iasă biruitor. Dar realitatea a fost mai complexă decât atât, iar Bingham a depășit toate așteptările. Mai ales ale celor care bagă bani în acest joc.
Deși nu am urmărit foarte atent întrecerea de la Crucible... am remarcat faptul că multe întâlniri au fost foarte dezechilibrate.
Pentru că sau întrucât - cum vreţi s-o luaţi - sunt (oarecum) prof sau măcar pot să mă prefac că sunt (având calificarea necesară) am să propun un exerciţiu pentru elevii de toate vârstele. Şi anume: Continuaţi textul care urmează cât vă ţine imaginaţia!
Aprilie 2012. Într-o dimineaţă senină! Deci să ne înţelegem: nu era nici vreo noapte întunecată sau furtunoasă - în care ploua cu dezgust (mocăneşte) precum toamna sau cu răutate - ca pentru inundaţie - nea Ilie îşi ţinea biciul acasă, iar lupii de la grădina zoologică din apropiere erau sătui şi nu aduceau nicio odă lunii. Terminaţi în pula mea cu aceste clişee! Din când în când mai apărea încă ştirea despre calendarul maiaş, dar sfârşitul lumii era luat în batjocură de către creierul meu... Masoneria pescuia la copcă la Polul Nord, iar echipa lui Scooby-Doo luase concediu. Nu se inventaseră nici perucile pubiene şi niciun avion nu dispăruseră ca măgarul în oceanul planetar.
Era cea mai banală şi mai neinteresantă dintre dimineţi! Iar eu eram în ea. Asta a sunat cam pornografic... dar să trecem peste. Era o dimineaţă însorită! În apropierea orei 11:00 AM. Stăteam în faţa display-ului traumatizând tastatura şi mouse-ului. Când dintr-o dată - încercând să-mi odihnesc ochii aşa cum scrie la cartea de bune maniere computeristice - am ridicat privirea şi am aruncat-o pe fereastra din faţa mea. Vizavi, la vecinul şi unchiul meu, viţa de vie căpătase un aspect verde crud din cauza frunzelor proaspete de primăvară... A fost de parcă le-aş fi văzut pentru prima dată. Şi nu... nu a fost dragoste la prima vedere. A fost groază la prima vedere!
Trupul mi s-a zdruncinat involuntar ca şi cum Sf. Ilie din primul paragraf ar fi pus biciul pe mine...
Dar ce s-a întâmplat cu ea? A înghiţit-o Novak Djokovic odată cu aerul pe care-l îngurgitează când imită peştele pe teren şi bolovănează ochii - de parcă ar dori să-i scoată din cap ca personajele de desenea animate (Tom/Jerry - din Tom and Jerry, The Mask sau Daffy - din The Looney Toones Show etc.) sau precum melcii, dacă vi se mai pare sugestiv - atunci când se pregăteşte să returneze.
Dacă Novak este amuzant, Rafael Nadal are o căutătură la orice partidă care sparge geamurile. Din păcate pentru dânsul nici privirea lui răutăcioasă şi nici ritualurile "satanice" pe care le practică de la brâu în jos... nu l-au ajutat să câştige. Poate l-au ajutat doar să îmbârlige o minge cu fileul... nenorocita a fost atât de îndrăgostită de plasă că s-a încârliga cu ea precum câinele cu căţeaua... Ghinionul nu s-a oprint, însă, aici! Ca în bancurile alea cu ţiganul care mangleşte din avion ceasul preşedintelui SUA, Rafa a rămas fără antivibratorul rachetei chiar pe terenul de tenis.
Djokovic a fost mai lucid şi a câştigat pe merit în două seturi (dublu 6-3) finala de la Miami. Cei doi ne-au oferit o partidă bună, însă fără vreo încărcătură emoţională aparte: cu vreun set decisiv şi tiebreak-uri câştigate la limită. Au fost şi schimburi interesante (ultimul dintre ele chiar spectaculos), am avut parte de o partidă plăcută, dar Novak a dominat de la cap la coadă! Nu s-a pus nicio clipă problema câştigătorului!
Ah, şi fraţilor! Vă rog eu frumos... mai atenţi cu discursurile! Nu înţeleg de ce se obişnuieşte ca la astfel de manifestări să vină nişte unii care nu spun nimic după nişte foi... Puneţi dracului pe cineva care le are cu textul să vă compună o poezie mai frumoasă. Am înţeles că Publicitate şi Relaţii Publice! Dar nu e de ajuns! Luaţi seama la umorul lui Na Li! Autoironizaţi-vă! Dacă tot nu spuneţi nimic... măcar faceţi-o într-un mod amuzant! Aşa e doar o altă înşiruire de vorbe despre nimic. Şi înşiruirile de cuvinte despre nimic nu ajută pe nimeni.
Conform principiului "Numele proştilor pe toate coşurile de gunoi", unii specialişti în promovarea reciclării au decis să folosească imaginea unui personaj foarte cunoscut din din celebrul serial de desene animate "Familia Simpson". Avem imagini pentru a confirma această ştire falsă:
După ce ai clocit un film de desene animate cu umor zero - făcut după copia unui banc sec - şi îmi spui că singurul tău merit este munca (ce-i drept, grea) pe care ai depus-o cu detaliile tehnice (însemnând să faci personajele să-şi mişte buzele în ton cu sunetul şi să mai dea anemic din labele superioare), ei bine, după asta nu mă pune pe mine să mă abonez la prostiile tale de pe net şi să fac propagandă ideii tale stupide, spamându-mi lista de prieteni.
Că nu sunt PR-ul tău, meştere!
Nu toţi pot fi celebri. Pentru că nimeni nu ar mai fi în felul acesta.
P.S. dacă propunerea ta vine în felul următor: Am produsul cutare (film, text etc.) şi sunt dispus să investesc suma asta pentru a-l promova... atunci alta este discuţia!
