Există în ultima vreme în comunicările cu iz politic argumentul "să vină și ăia care nu au mai fost deloc la putere". Se găsește în toate gurile "suveraniste".
O să mă transform acum în omul care susține - fără să facă asta! - că îmbrățișează rațiunea până în pânzele albe. A fost recent înmormântat virtual de tabăra despre care am scris primul paragraf.
În primul rând, sigur, e și ăsta un argument politic vorbind. Oamenii caută orice să își susțină cauza, iar cei care îi cred caută motive plauzibile și care sună rezonabil să-și voteze viitorii lideri. Dar, din punct de vedere logic, nu are sens imediat. Fiindcă noul, ineditul nu e garatul a nimic. De asemenea, nici vechiul și tiparul de comportament trecut nu poate să certifice, fără să se întâmple efectiv, vreun rezultat pozitiv. Măcar acolo există un fel de statistică de anticipare. Dată de experiență.
Este supărător să urli mereu și mereu și mereu că "ăștia nu au mai fost" ca și cum toți trebuie să facem un legămând ca, de acum înainte, să punem numai oameni veniți de nicăieri. Astfel am epuiza noutatea în câteva mandate. Ar urma, să alegem în Parlamentul României sau la Președinție niște vecini de bloc care au gura mai mare.
Fiindcă, nu-i așa, nici dânșii nu au mai fost la guvernare. Ăsta e argumentul suprem ca să știi că atunci când te-ai apucat să cuvânți așa ești în eroare logică. Cauți cea mai absurdă persoană care nu a mai fost la guvernare și te întrebi dacă ai vrea să-ți conducă scara de bloc. Dacă nici acolo nu ai încredere că o să facă treabă bună, atunci e sigur că nu o să se descurce cu Excell-ul de la Palatul Victoria.
De aceea, dragi padawani în ale manipulării argumentative politice, când mai auziți pe cineva că ar trebui să vină ăia "că n-au mai fost la putere" să îi râdeți în față și să îi spuneți că pe sistemul acesta ar trebui să fiți chiar domniile voastre la guvernare, fiindcă nici domniile voastre nu au mai fost la guvernare.
Ca să nu uităm că reprezentanții celor care "nu au mai fost la guvernare" sunt, într-o mare măsură, o oaste de strânsură - fără idei politice sau ideologie clară, fără pregătire temeinică - adunată în jurul unor inși în care s-a pompat capital serios pentru crearea unei imagini pozitive. Și a urii față de tot ceea ce e greu de înțeles dacă nu treci de gândirea rapidă decât foarte rar. Avem, pe de-o parte, pe cei cărora nu le-a plăcut școala care au ajuns într-o poziție mai bună decât ar fi sperat vreodată (să iei un salariu peste posibilitățile din CV-ul tău) și, pe de alta, intelectualii oportuniști care o să profite de avantajele politice ale valului în ascensiune până când acesta se va epuiza.
