Imperiul elevilor contraatacă

Ar trebui să încep cu un clișeu: școala românească a fost și, probabil, va rămâne în urma vremurilor în care își manifestă influența asupra elevilor și studenților. Nu s-a adaptat din mers. Nu știe cum să integreze în mărutaiele programei valori noi, înfrățindu-le cu acelea tradiționale.

Dar să nu ne căcăm pe noi. Școala face ce poate în mediul în care subzistă. Mulți au râs când au văzut că blonda asta se făcea de râs în fața camerei de filmat:

Nici nu mă îndoiesc că a avut emoții, dar s-a comportat exact ca la școală... când, pentru o notă de trecere, a lălăit ceva în ultima zi de școală și a primit un cinci tras de „părul de la coaie”. Fiindcă nu a sfătuit-o nimeni că uneori e bine să spui pur și simplu că nu știi și să întrebi pe cineva competent.

Dar ați râs. Adică, nici măcar de Ion Creangă nu știe?! Normal că nu știe! Citește pe silabe subtitrările de la telenovele și când rămâne în urmă se folosește de urechea muzicală, fiindcă spaniola se prinde din zbor. Muy bien.

Cei care știu câte ceva despre Nică din Humulești - că au citit fragmentele din „Amintiri din copilărie” obligatorii la școală (și așteaptă cu nerăbdare să apară banda desenată după „Povestea poveștilor”) - nu mai găsesc utilitatea informațiilor pe care le dețin.

Și iarăși e bine să fim sinceri: nu am inventat noi „Luceafărul” pornografic - compoziție după textul celebru al lui Eminescu. Pur și simplu circula din gură-n gură în folclorul școlar... de la cei mai vârstnici, la cei mai tineri și se păstra fiindcă prostiile se prind repede de mințile necoapte. Era ca și cum ai fi simțit tu extazul exprimat în versurile în care cuvintele pulă, pizdă și futut ocupau o treime din text. Parcă îți creștea și IQ-ul în timp ce-i persiflai textele unui om despre care te învață la școală! Doar că tu repetai numai niște vorbe ticluite de altcineva cu foarte mult timp liber... și, porbabil, matrafoxat... și bine dispus.

Manifestările astea școlărești au început să pătrundă și pe internet. Să capete ceea ce am putea numi... audiență. Public. Elevii se uită cu interes la alți elevi care fac ceea ce făceau și alții cu mult înaintea lor, doar că nu aveau acces la expunerea mondială instantanee a zilelor astea. Cel care putea să facă niște povește porno între Dexter și Dee Dee în trecut - este azi Satana Cartoon:

Nu trebuie să fii din cale-afară de inteligent să spui prima glumă care-ți vine în cap și să umpli un dialog cu celebrele cuvinte înțelepte: pulă, futut, pizdă, coaie... Vezi niște pete albe și deja știi că e spermă. Dacă mai și montezi cum trebuie scenele îți iese o animație cu care dai pe spate toată clasa a cincea! Tulăi, Doamne! Da' asta-i veche, moșule! Tu abia acuș ai aflat?!

Ho, bre, că nu despre Codrin Bradea voiam eu să scriu. Oricum nu-i urmăresc realizările artistice și nu sunt atât de interesat. Însă ceva mai recent a apărut un produs derivat care se apropie totuși mai mult de clasic.

Elevii de clasa a cincea (chinuiți de profii de română cu pârdalnica aia de condiție a omului de geniu și complementul direct) sunt răzbunați de niște desene animate în care Eminescu, Ion Creangă, Iorga și Veronica Micle sunt personaje principale:

La fel ca și în cazul Satana Cartoon... avem de-a face cu o chestie facilă! Toate glumele se învârt în jurul acelorași cuvinte cheie. Avem o schemă deja consacrată: „condiția omului de geniu... n-am replică”. Alcool și droguri. Oamenii pe care școala îi împinge cu ostentație în față sunt niște personaje după chipul și asemănarea șmecherului clasei: ăla care ia la mișto pe toată lumea... care întreabă inteligent: Te-ai spălat pe dinți?! De ce? Că vine pula mea în ispecție...

Mai adăugăm și niște text copiat din manualul de română și am încropit un colaj care merită toată aprecierea puștimii de pe net. Rețetă de succes probată de la „Luceafărul” pornografic și „Hora beției” încoace! Nimic spiritual, nimic nou! Nimic original! Poate că în asta constă spiritul epocii: totul e facil!

Acum, să nu ne mințim. Nu mă aștept de la copiii de clasa a cincea să fie lucrători la o fabrică de umor, dar ceea ce scrie indignatul user de pe youtube mai sus este de-a dreptul jignitor la adresa bunului simț. Nimeni nu contestă faptul că se depune muncă pentru realizarea clipurilor astea de desene animate. Ba chiar aș zice că e bine că un elev de clasa a cincea reușește să aibă o activitate extrașcolară! Una creativă. Care l-ar putea ajuta în viitor! Faptul că reușește să stăpânească la nivel acceptabil niște programe de animație și de editare sunet e cu siguranță ceva pozitiv! Înțeleg perfect și nevoia de apreciere din partea celorlalți. E greu să te automulțumești. Deși poate că știi faptul că tu poți face niște lucruri la care cei de vârsta ta nici nu se gândesc.

Prin urmare, e bine să vedem cum computerul a început să fie un instrument mai important în viața tinerilor: nu doar divaisu' ce ne ajută să ne conectăm la facebook. Iar internetul nu mai e chestia de pe care putem fura niște referate banale la chimie și fizică.

Dar nu trebuie nici să ne autoiluzionăm. Succesul ăsta e bazat pe o înșelătorie. Copilul nu e sclipitor și în domeniul umorului. Nu are niște glume excepționale! Poveștile ilustrate sunt facile. Specifice vârstei. De aceea să vii cu pretenții din astea de geniu neînțeles și muncă peste care se pișă internetul cu boltă e stupid. Apărătorul ăsta fanatic, mai inteligent decât el însuși, vede în colegul său de generație un model doar fiindcă el nu e capabil să producă asemenea jocuri de cuvinte!

Dar... iarăși trebuie să fim sinceri: așa e lumea. Apare unul mai răsărit, care face o manevră nemaivăzută și mulți se lasă conduși ca de mesia. Subscribe, dude! Arată-mi cât de prost te consideri!

P.S. Nu știu exact cine e în spatele serialului cu Mișu și Ionică, dar... după construcția clipurilor nu pare cineva care să fi depășit clasa a opta!

Luceafărul - comentariu literar pentru bac

Se apropie Bacul, bă! Nici n-o să aveți voi timp să scoateți ochii din smartphone că el a și ajuns și niște unii or să vă întindă o coală de hârtie îngălbenită (retro) în față pe care voi să scrieți ceva despre integrale și Moromeți... Prin urmare m-am consultat cu mine însumi și am ajuns la concluzia că trebuie să vă vin în ajutor. Comentarii literare gratuite la mine pe site ați mai găsit, am observat că v-a plăcut cel cu basmul. Celelalte, mai subțire. Dar nu-i nimic. Eram la început. Învăț și eu... și am să vă dovedesc că am să vă livrez ceva pe placul sufletului vostru.

Cum în liceu am studiat atâta poezie că am crezut la un moment dat că aș putea și eu să fiu poet, am decis: gata cu proza. Să vă explic cum stă treaba în poezie. Și cu cine altcineva puteam începe (reîncepe) rubrica asta decât cu poetul național nepereche... aplauze: Mihai Eminescu!

După cum se știe... cea mai celebră poezie rămâne Luceafărul. Cum de se știe asta? Păi, prin faptul că are parodii pornografice ajunse virale (deși dacă privești în DEX cică viral are legătură cu virușii nu cu internetul) pe net. Celebritatea se măsoară în parodii pornografice...

Eminescu ăsta e un fel de Ponta (Mang și/sau Kovesi). A copiat poema de la poporul român (via Richard Kunish) și să-mi spună mie cineva că există în vreo carte cu strofe din Luceafărul vreo notă de subsol în care să se specifice faptul ăsta. DNA-ul ar trebui să facă o anchetă în privința asta! Băiatul ăsta a fost mai deștept, i-a lăsat pe alții să specifice pentru el care-i sunt sursele. Și ăștia se simt mândri că fac asta. Își spun eminescologi... și rimează cu ginecologi...

Un mit care circulă din carte de comentarii în carte de comentarii este acela cum că poezia asta de 98 de catrene este o alegorie. Concret vorbind nu e chiar o alegorie, e mai degrabă o chestie cu subînțeles. Plm, duduia Cătălina, virgina, se apucă să cheme stele de pe cer și să aibă fantezii sexuale cu ele. Mă rog, fetele la pubertate! Ce să le faci? Să le ceri rațiune? N-o s-o capete nici mai târziu în viață, acum nu o judecați prea aspru!

Hyperion. Păi bine, mă, dictai gagiu cu pile la Demiurg și tu în loc să învârți o afacere cu parandărăt și să plătești pe urmă o turmă de păsărici să-ți lingă acadeaua, să le pui silicoane și botox în buze, să le dai bani să se ducă la bronzat artificial... tu ce plm faci? Ești așa idiot și vrei doar o oră de sex intens - ca negrii în filmele porno - cu virgina? Și renunți la nemurire pentru atâta lucru?

Mai orientat a fost Cătălin, care a văzut-o pe Cătălina cum îl tot fentează pe Hyperion ca Șeherezada până se face ziuă și i-a băgat rapid mâna sub fustă. Gagica a înțeles atunci importanța situației și s-a comportat precum găinile: dacă șade din prima zice că-i curvă, dacă nu șade... că-i fițoasă... așa că s-a împiedicat! Direct în pulă.

Demiurgu' mare bulangiu a fost. În loc să-l ia la palme pe ăla mic, cu inima mare, și să-i explice că sunt o grămadă de târfe bune care se fut pe puțini bani... sau să-i zică de Atena, Afrodita sau de Frigg... Minerva sau alte dame bine... îl pune pe prost să se ducă înapoi pe pământ să vadă ce panaramă e Cătălina.

Fata a înțeles că prostiile pe care i le îndruga Hyperion erau doar iluzii. Pe când mâna sub fustă era concretă! Înțelegem de aici că fetele aleg să zâmbească nonșalant la rostirea unei poezii la fereastră și să acționeze concret la mâna sub fustă.

Dacă nu v-ați prins până acum că asta e situația atunci ați citit de pomană 98 de strofe. Au trecut pe lângă voi cel puțin 98 de Cătăline cu fuste sub care să fi băgat mâna!

Și ca să-mi mulțumiți pentru înțelepciunea mea: mai dați click și aici și aici! Ca să mănânc și eu biscuiți și să pot să vă scriu în continuare comentarii literare.