Se afișează postările cu eticheta timp. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta timp. Afișați toate postările

joi, 25 iunie 2026

să fie clar: omul nu mai lucrează!!!!

Trec prin zona aia destul de des. După cum se vede, peste afișul acesta au trecut câteva veri. Foaia a oxidat, iar tușul și-a pierdut consistența:


Trebuie să fi fost asaltat de cereri chiar și după ce a pus în geam afișul cu "ÎNCHIS" (cu majuscule!) dacă a simțit nevoia să adauge și faptul că nu mai lucrează.
 
Ca Jerry - din Tom and Jerry - care a lăsat în ușă "Gone South for Sake of Health", la fel și cizmarul acesta s-a săturat de atâta cizmărie și s-a băgat la pensie. 

marți, 16 iunie 2026

Don Quijote

Unul dintre profesorii de la facultate spunea la un curs faptul că Don Quijote este o carte pe care marii intelectuali o recitesc constant. Că este una dintre pietrele de temelie de ale culturii umane. Nu sunt în măsură să contest!

Din perspectiva mea de cititor mediocru - nici măcar n-aș fi sesizat aspectul privind problemele temporale din cadrul acțiunii dacă nu mi-ar fi fost scoase la lumină prin note de subsol! - nu e o carte slabă, dar e dezlânată, mult prea lungă pentru ceea ce vrea să transmită, cu prea multe și obositoare ramificații și povești în poveste, fără o structură... Conține, fără doar și poate, și multă umplutură, ca o carte care a fost scrisă la numărul de semne mai mult decât la numărul de idei. E un text de care s-a tras în prea multe direcții. Mai ales în primul volum!

De ce vă spun asta? Așa... nu știu ce mi-a venit astăzi să compar cuplul Don Quijote - Sancho Panza cu niște lucrători care pleacă, de regulă, în tandem. S-a iscat o întreagă glumă în care cel comparat cu Sancho nu era, de fapt, Sancho, ci Rocinante - calul lui Don Quijote.

Apoi am stat un pic pe gânduri - erau gânduri rezistente dacă am reușit să șad comod pe ele - și am încercat să caut o explicație la apetitul pentru recitit cartea din partea intelectualilor.

Pentru cine nu a citit cartea - nici nu o recomand decât dacă suferiți de snobism intelectual - o să dau din casă. Așa că nu citiți partea asta. La final, Don Quijote moare. El umblă, în ultima parte a vieții, după cai verzi și glorie de cavaler medieval din cărți de aventuri, dar nu reușește decât să intre în buclucuri stupide ca să constate pe patul de moarte că identitatea pe care și-a contruit-o în capul lui e doar o ficțiune.

În cele din urmă, asta e o descriere perfectă a felului cum funcționează viața! Oamenii intră în tot soiul de încurcături fără noimă, sar de la o poveste la alta, se luptă cu imprevizibilul și pierd - fiirndcă ei caută structură - și, să nu uităm, că în capul fiecăruia zace nu doar unul, ci mai multe personaje în fucție de situație. Ca fiecare să constate la final că totul nu-i decât o farsă în care au investit mult prea multă energie fără rost!

Nu putem trăi fără identitate... Dar trebuie să fim conștienți că fiecare om se bazează pe subiectele din exterior pentru a-și forma personajul. Și nimini nu a regretat pe patul de moarte că nu a rămas în personaj suficient de mult timp încât să capete glorie și... bani!

Doar sperăm că timpul se poate întoarce, că putem lua de la capăt aceeași zi și să o trăim altfel. Uneori și greșelile de calcul narativ pot căpăta semnificații mai importante decât se preconiza! 

sâmbătă, 11 aprilie 2026

ipocrizia din online-ul actual

A existat o perioadă în care internetul era sălbatic, mai sălbatic decât este astăzi. Și în barbaria asta digitală s-au ridicat câțiva care au înțeles cum funcționează comunicarea către mase. În perioada aia, trebuia să ai și niște competențe tehnice ca să poți să îți creezi o comunitate de urmăritori în jur. Să devii centrul atenției a suficient de mulți oameni pentru ca "publicitarii" să arunce cu bani în tine.

Tot pe furt de atenție, pe inginerie socială, pe algoritmi, pe parazitat subiecte "în trend", pe optimizări și draci-laci se baza și epoca aceea! Să nu ne mințim! Nimic nu era la voia întâmplării și cei care beneficiau de pe urma tehnologiei nu se revoltau deloc de faptul că urmăritorii lor pierd vremea online cititind sau urmărind rahaturi în loc să aibă experiențe mai utile pentru viața lor.

Astăzi, în schimb, ăia care aveau cifre bune ieri au rămas cam la aceleași cifre. Și, este, poate, adevărat, sunt mai competenți decât erau în trecut. Dar se vaită degeaba! Fiindcă și ei au contribuit la ceea ce avem astăzi: algoritmi care bombardează bule sociale cu chestii care le sunt pe plac. În trecut căutai ce spune X despre un anume subiect ca să îți formezi opinia, astăzi ți-l aduce direct algoritmul la nas fiindcă știe că ții la opinia lui.

Sigur că e un pic enervant că tehnologia consideră azi că poate să lucreze doar cu un public captiv, hrănit cu aceeași mizerie zi de zi! Dar și în trecut exista segmentare! Că nimeni nu are timp să asculte și să urmărească tot!

Noutatea este dată de faptul că nu mai ai nevoie de cunoștințe de natură tehnică! Și cifrele din trecut au fost sparte. Acum, dacă ai câteva zeci de mii de accesări, te găsești la copiii și juniori! Produci niște bani, dar te bate la fund o fată de clasa șasea care face un dans pe tik-tok și obține un milion de accesări imediat. Și devine agent de influență mai valoros pentru "publicitari" decât cel mai haios umorist din online-ul actual.

Ipocrizia constă în faptul că vechea gardă care a rămas în urmă, dar mai are oarece relevanță a început să "tragă semnale de alarmă". Că, vai, vai, vai... tehnologia ne fură atenția! Și ne ține captivi în irelevant! Aceeași pentru care, până mai ieri, liberatea de exprimare era sfântă și online-ul trebuia să rămână fix cum era... La dispoziția lor ca să poată să-l mulgă și să obțină uzufructul de pe urma chestiilor pe care doar ei le urcau online. Astăzi strigă toți după reglementare, cenzură... și alte dihănii pe care în trecut le huleau! Internetul nu mai este al lor sau nu mai este doar al lor. "Viral" poate să devină oricine. Nu trebuie decât să deschidă o cameră pe social media și să scoată pe gaura gurii o năsărâmbă care să ațâțe norodul. E atât de simplu!

joi, 4 februarie 2021

Timpul înseamnă bani!

De ceva vreme - câteva luni - de când m-am supărat pe nesimțirea Youtube de a mă bombarda la fiecare 30 de secunde cu reclame, întrerupându-mi filmul așa aleator, mi-am zis să dau jos materialul video - în format .mkv/.mp4 sau chiar .mp3 și să-l vizionez/ascult fără bătaie de cap.

Doar că m-am pomenit în fața unei probleme de filosofie (site-ul de descărcărcat filme de pe Youtube mă asaltează cu altfel de materiale repetitive):

Acum două săptămâni (în decembrie) Gabriel Chirea din Iași mă anunța mândru că a pus la bătai 250 de euroi (ați observat că a dispărut din vocabular pluralul argotic euroi?) și a scos din afacerea cu Bitcoins 5802 euroi. Omul nu s-a zgârcit să rotunjească în minus la 5800. Numai săracii apelează la asemenea artificii meschine. Capitalistul adevărat te lucrează contabilicește!


După care, tot în urmă cu două săptămâni (de data asta în februarie), același Gabriel Chirea din Iași mă anunță la fel de mândru că a pus la bătaie tot 250 de euroi și a scos din afacerea cu Bitcoins tot 5802 euroi.

Or, dilema mea e: Cum trece vremea pentru numitul Gabriel Chirea???? A descoperit cumva  Gabriel Chirea călătoritul prin timp? Dacă da... de ce e totuși sărac? Și de când se încurcă Țiriac cu săracii aspiranți la statutul de magnat????

miercuri, 19 iulie 2017

dialog peste timp

O imagine face cât o mie de cuvinte - zice o vorbă din bătrâni... Și atunci de ce, mă nene, mă, ne mai plictisești cu vorbele tale?! Pune dreacu' poza aia și taci pe veci în această chestiune. Doar că... aici e important și contextul.

Să fie vreo doi ani de când am văzut eu prima dată mesajul lăsat de un fost lovit de săgeata lui Cupidon. Observați că timpul și-a pus amprenta pe claritatea cu care pot fi recepționate vizual unele litere. Nu știu exact când și în ce scop a lăsat el pentru posteritate acest graffiti... Poate pentru clipele în care #G - cine s-o fi ascunzând în spatele acestui hashtag (poate vreo Afrodita modernă) - va trece prin zonă și... va simți o împunsătură caldă și amară în piept: „NU UITA CE NE-AM PROMIS CÂNDVA #G” (cu majuscule)...

Doar că... vine un cinic și pune un titlu acestui SMS de pe un perete din lumea pe care noi o numim... reală (nu e peretele de la Facebook) - titlul e recent, eu l-am remarcat prima dată în primăvara asta (și am trecut pe acolo și astă iarnă și nu era!): „Păcat că nu ai futut-o”... Iar acest critic anonim al unei atitudini oarecum prea sentimentale pentru un mascul utilizează caligrafia clasică învățată la școală... LOL

marți, 29 decembrie 2015

timpul le schimbă pe toate...

Pedofil în 2008 - hipster în 2015.

Prin urmare, dacă ceva poate să meargă rău... atunci o să se întâmple. Asta așa ca să privim cu încredere către noul an 2016!

Să vă fie barba mare/ Și ochelarii pe nas călare
La anu' și la mulți ani!