Se afișează postările cu eticheta Windows XP. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Windows XP. Afișați toate postările

duminică, 19 noiembrie 2017

aproape orice

Anunțul găsit în dimineața asta pe bestjobs mi-a amintit de celebrul exclus videochat. Ce vremuri. Eu încă utilizam Windows XP, pe vechea mea râjniță!

Insul ăsta cu nume de familie celebru printre elevii României - nu mai aduceți filmele alea de pe youtube cu fete care vorbesc despre Mihai Creangă! cârcotașilor, v-ați găsit voi să vă dați deștepți acum! mai tacă-vă fleanca aia... puneți mâna pe o carte nu mai ședeți toată ziua pe youtube și facebook! LOL - vrea și el o slujba part time. Jumătate de normă, poftim! Și se laudă că e dispus să facă „aproape orice”. Inclusiv să arunce pe net un anunț cu privire la asta.

Ce e greșit în ceea ce a făcut Marius Creangă? Păi, a urcat textul lui eliptic la o rubrică la care nu cred că are șanse să găsescă o slujbă prea curând. Mai indicat era să-și facă un CV plătit ca să aibă mai multe șanse de câștig - ca să mă explim așa. LOL

Se așteaptă cumva ca eu - care sunt simplu utilizator - să văd anunțul și să dau aplică?!! LOL Ah, poate că vrea să fie angajat pe postul de căutător de joburi pentru alții... LOL Deși el nu știe să-și caute singur un job. Oamenii, care sunt ocupați cu slujbele lor mizere, îi dau bani lui Mariusică să le caute 4 ore pe zi un job. Nu-i vorbă, se duce și la interviul de angajare! Cum și-a trimis Florin Oancea șoferul la examen la facultate, așa îl trimiți și tu pe Marius Creangă la interviu!

Marius Creangă e dispus să facă „aproape orice”. De exemplu, dacă l-ați lăsa să stea de pomană 4 ore pe zi și să-l plătiți pentru asta... el nu se va împotrivi!

marți, 29 noiembrie 2016

Cum să redenumești grupuri de fișiere în Ubuntu 14.04 ca în Windows

Când folosești Windows... e destul de simplu să redenumești un grup de fișiere de același fel, fiind salvate în același folder:

- deschizi folderul;

- CTRL + A (pentru a selecta toate fișierele); sau doar ții apăsată tasta CTRL, iar cu ajutorul cursorului mausului/mouse-ului alegi fișierele pe care vrei să le redenumești ca grup;

- click dreapta pe unul dintre fișierele selectate;

- alegi apoi opțiunea rename;

- tastezi un nume pentru fișiere...

- click pe Ok, iar sistemul va adăuga automat după acest nume, pentru fiecare fișier în parte, între paranteze, un număr. Numărul acesta se referă la ordinea în care au fost redenumite fișierele: dacă vom avea trei fișiere ordinea va fi următoarea: nume_fișier (1).extensie; nume_fișier (2).extensie; nume_fișier (3).extensie.

Simplu! Dacă încerci, însă, aceeași manevră pe Ubuntu 14.04... după click dreapta pe unul din fișierele selectate... opțiunea rename nici nu va mai fi disponibilă. Va fi inactivă! Poate fi utilizată doar când dorești să redenumești un singur fișier o dată. Or, când ai sute de poze adunate de aiurea și vrei să le dai un nume comun... nu poți să le iei pe rând pe fiecare. E pierdere de timp!

Pentru asta, niște oameni deștepți au creat GPRename. O unealtă utilă cu care să vă echipați sistemul de operare pentru a lucra mai simplu cu fișierele ce trebuie redenumite.

GPRename se instalează simplu: se găsește imediat în Ubuntu Software Center! Și se poate instala de acolo prin click pe Install...

Ca să redenumești fișiere precum o faci în Windows nu trebuie decât să:

- deschizi programul;

- navighezi în stânga până ajungi la folderul buclucaș;

- dacă dorești să le redenumești pe toate... nu trebuie să faci nimic acum, dar dacă vrei să redenumiți doar o parte din ele... ții apăsată tasta CTRL și selectezi utilizând cursorului mausului/mouse-ului;

- mergi la tab-ul Numerical;

- Add numbers starting at - alegi de la ce număr să înceapă numerotarea fișierelor: în Windows se face automat de la 1... GPRename permite utilizatorilor numerotarea fișierelor pornind chiar de la alt număr natural!

- and increment by - sau cu cât este crescut acest număr de la care se pornește... pentru fișierul următor; să presupunem că plecăm de la 10 și pasul de incrementare e de 3... având aceleași trei fișiere de mai devreme rezultă: nume_fișier 10.extensie; nume_fișier 13.extensi; nume_fișier 16.extensie.

- Insert before the numbers - aici se adaugă numele fișierului... în Windows asta se întâmplă după opțiunea rename!

- and after - în acest câmp se trece, de regulă, extensia fișierelor. Recomand să se realizeze redenumirea unor fișiere de același fel (cu aceeași extensie!) ca lucrurile să se păstreze clare, iar sistemul să nu înceapă să facă niznaiuri...

- Preview - ca să vezi dacă ești mulțumit cu felul în care vor arăta viitoarele fișiere...

- Rename - ca să finalizezi operațiunea. Poți da Undo în caz că te răzgândești.

joi, 12 martie 2015

Cum să scapi de Epic Scale

V-am scris undeva, în dimineața asta, de ce este nașparliu Epic Scale. Dați un click să vă benoclați!

Cum știți dacă s-a infiltrat în sistemul de calcul și măgăria asta? Simplu: CTRL-SHIFT-ESC (pe Windows 7) sau CTRL-ALT-DEL (pe Windows XP) și beliți ochii la tagul Processes. Dacă apare acolo, vă halește resurse!


Nu vă speriați. Putem să scăpăm de intrus! Iată ce facem:

1. Mai întâi dați click dreapta pe EpicScale.exe în Windows Task Manager și alegeți End Process ca mai jos (după care alegeți End Process din nou dacă vă apare fereastra de confirmare):


2. Trebuie să-l eliminăm de la Start Up ca să nu mai pornească de fiecare dată când deschidem computerul. Pentru asta aveți de făcut câțiva pași simpli: click pe butonul Windows/Start, tastați în locul liber msconfig.exe (pe XP alegeți Run, după care tastați același lucru) și Enter, alegeți tag-ul Start Up în fereastra nou deschisă, după care deselectați Epic Scale ca mai jos:


3. Trebuie să ștergem folderul ce conține programul. Mergem în C:\ProgramData (probabil Program File în XP), căutăm folderul EpicScale, click dreapta pe el și alegem Delete!


4. Eliminați Epic Scale și din regiștrii Windows! Click pe butonul Windows/Start, tastați acolo regedit (pe XP alegeți întâi Run și apoi tastați același lucru) și Enter. Navigați către intrarea EpicScale și elimnați-o! Aceasta e intrarea: HKEY_CURRENT_USER\Software\EpicScale. Click dreapta pe EpicScale și alegeți Delete din meniul ce se deschide. Ca mai jos:


Foarte bine. Ați scăpat de nenorocit. Acum ar trebui să restartați sistemul să fiți sigur că totul e în regulă.

Numai bine! :)

P.S. ca să nu ziceți că am manglit ideea de undeva... și nici n-am pus o sursă... uitați de aici sunt luate imaginile. Pași sunt aceiași. N-ai cum să schimbi asta.

luni, 10 noiembrie 2014

Cum să reactivezi partiţiile ascunse în Windows

Am învăţat o şmecherie nouă şi întrucât sunt un ins altruist o împart cu voi!

Să presupunem că v-a mâncat în cur şi umblând aiurea pe net v-aţi ajutat staţia de lucru să contacteze ebola. Din fericire, computerul va sângera multă vreme în interior, dar nu-şi va da obştescul sfârşit. Dus la reanimare se va însănătoşi! Chiar şi fără asta, va gâfâi într-una, va da senzaţia că o să-şi scuipe plămânii pe asfalt, dar va continua să se târâie! Pentru voi, care sunteţi trepăduşi tehnologici, cel mai bun antivirus este reinstalarea Windows-ului. Toate bune şi frumoase până la acest punct.

Băgaţi CD/DVD, boot de acolo... urmaţi instrucţiunele de pe ecran... formataţi partiţia C (pe celelalte le lăsaţi aşa cum sunt) şi ajungeţi ca după un veac de aşteptare şi ţigări să aveţi un Windows nou pe computer. Felicitări! Doar că în clipa în care deschideţi  My Computer... uimire! Lipsesc partiţiile neformatate! WTF?!!! Cum plm aşa ceva?! Câte chestii am acolo! Toate filmele mele nevăzute, supte de pe torente sunt acolo! Şi câte şi mai câte cărţi de bucate, poze cu pisici urduroare şi fete la nudu gol pierd dacă nu recuperez nenorocita aia de partiţie D. Că doar nici n-am atins-o în clipa instalării! Era virgină şi acu’ nu mai e deloc.

Ştiu că sunteţi trepăduşi tehnologici (altfel nu aţi fi ajuns aici) şi nu ştiţi decât să intraţi pe facebook şi să chat-uiţi pe yahoo messenger, că nu aveţi nevoie de altceva! Aşa că am să vă spun eu cum se găsesc partiţiile care sunt ascunse după instalare:

1. Click dreapta pe My Computer;
2. Click pe Manage;
3. În stânga click pe Disk Management şi Voila! Vedeţi că partiţiile lipsă sunt acolo... Doar că nu au o literă în dreptul lor!
4. Click dreapta pe una dintre ele...
5. Alege opţiunea Change Drive Letter and Paths...
6. Click pe opţiunea Add...
7. Trebuie să fie bifată căsuţa „radio” din dreptul opţiunii: Assign the following drive letter
8. În dreapta acestei opţiuni e un meniu derulant cu majuscule.
9. Puteţi să schimbaţi din acest meniu denumirea partiţiei: E, G, H, I, J, K etc.
10. Când sunteţi mulţumiţi de modul cum aţi botezat partiţia click pe OK.

Dacă vă veţi uita din nou în fereastra ce se deschide după ce faceţi click pe My Computer... o să vedeţi că partiţia lipsă e din nou la vedere! Uh! Respirăm uşuraţi... nu am pierdut datele contabile de la firmă!

P.S. Urmând aproape aceiaşi paşi puteţi să ascundeţi unele partiţii de indiscreţi. Nu trebuie decât ca după pasul al treilea să daţi click dreapta pe o partiţie care nu este ascunsă, să alegeţi opţiunea Change Drive Letter and Paths... şi apoi să faceţi click pe opţiunea Remove. Click pe OK pentru confirmare şi pentru cei care nu ştiu acest truc aţi ascuns toate datele cu perversiunile voastre de pe internet. Asta în cazul în care staţia de lucru e folosită şi de către alţi ipochimeni în afară de dvs.

duminică, 29 iunie 2014

Subtitrare - Spider Lilies

Se spune că fiecare tatuaj are poveste sa. Un artist trebuie să cunoască această poveste, dar nu o poate spune!
Dacă nu dormi începi să confunzi iluzia cu realitatea...

De acum nu mai am nicio altă soluţie! O să trăiesc doar în lumea virtuală, aşteptându-te zi şi noapte...

Din păcate, Takeko adolescentă pare mult mai bătrână decât Takeko la maturitate.
Filmul e realizat undeva prin 2006 şi lansat la începutul lui 2007. Pe atunci Microsoft încă era într-o poziţie dominantă şi Windows XP era cel mai important sistem de operare al lor. Ah, şi telemobilele cu clăpiţă erau o mare şmecherie. Deşi nu ştiu dacă la fel stăteau lucrurile şi când Jade era micuţă şi umbla cu peruca ei verde pe stradă...

Dacă vreţi să vedeţi filmul Ci Qing - Spider Lilies - aveţi subtitrări în limba română mai jos:


sâmbătă, 5 aprilie 2014

Bagi un joc, da' stai în faţa display-ului

Aveam 18 când mama mi-a cumpărat computer. Pe vremea aia netul acasă era o chestie de lux... Aşa că după instalarare Windows XP m-am apucat să joc FreeCell, Solitaire sau Spider Solitaire. Pentru că alte lucruri nu existau. Ca să mă ajute cu programarea îmi trebuia un compilator G++ sau măcar cel de la Borland C++.
Părea ceva inofensiv. Până la urmă ce rău poate să-ţi facă un joc în care trebuie să aşezi nişte cărţi într-o anumită ordine... fiind la final recompensat cu nişte efecte drăguţe... care te pot încânta doar dacă mai ai suflet de copil?! Dar eu nu aveam suflet de copil!

Jocurile sunt construite astfel încât să aibă o dificultate din ce în ce mai ridicată, gradul de complexitate crescând odată ce rezolvi cât mai multe scheme. Practic "încă cinci minute, mamă" devenea de fapt o oră, iar ora se transforma în noapte pierdută... Şcoala devenise doar o corvoadă. Mă întorceam acasă cu atâta elan şi haleam în faţa ecranului doar ca să aşez cărţi în ordine. Iar fereastra perfidă de la finalul fiecărei reuşite - după care fericirea îţi inundă venele - intenţionat lasă bifat din oficiu opţiunea "Yes" ca inconştinet să o alegi. Şi cum ai putea să refuzi o nouă variantă de Free Cell?! Cum, oameni buni?!!! Cum?! Şi aşa mai rezolvi una şi încă una şi aşa mai departe...

Visam astfel de jocuri. Nu credeam că am o problemă! Nici măcar atunci când intrând la facultate - într-un oraş vecin - şi fiind nevoit să fac naveta dimineaţa cu trenul... i-am spus mamei că nu mă mai duc la facultate dacă nu-mi cumpără un laptop cu Windows XP. Motivul pe care l-am oferit era că trebuie să mă ajute la facultate (automatică şi calculatoare). Dar, de fapt, situaţia era mult mai gravă: voiam să mă joc în ora petrecută în tren FreeCell! Devenisem dependent!

Puteam să fiu campion olimpic la această disciplină. Dar ea nu există... Nu puteam să recunosc că am o problemă! Adică, nu făceam rău nimănui. Stăteam 20 de ore pe zi în faţa computerului rezolvând un fel de puzzle pentru copiii de grădiniţă! Ce e mai inofensiv decât atât?! Când am fost obligat să mă las... au început să-mi tremure mâinile, să mă doară oasele... să mă doară capul! Să nu am stare... să bâţâi din picior ca un om cu parkinson la picior... să vreau să ajung în faţa unui display doar ca să joc Solitaire. Aşa cum spune şi numele Spider Solitaire... jocurile acestea mă prinseseră în plasa lor - ca un păianjen o muscă - şi îmi devorau sufletul. Viaţa mea nu mai avea niciun sens fără ele.

Dar într-o zi... am ajuns într-un grup de terapie al dependenţilor de jocuri cu cărţi... Am ajuns acolo obligat! Dar a fost bine! Astăzi nu mă mai joc decât 10 ore pe zi... şi peste 10 ani preconizam că nu mă voi mai juca deloc... A fost de ajutor bocitul şi îmbrăţişatul cu semeni de-ai mei. După ce ne ascultam unul altuia tânguirile penibile...

Dacă aveţi aceeaşi problemă... Nu ezitaţi să căutaţi pe internet grupul nostru de oameni cu probleme cu jocurile de cărţi... Rezultate garantate şi o metodă de autosugestionare modernă! Eşti practic alt om de la astfel de întâlniri... După trei şedinţe începi să vezi că şi Counter Strike poate fi foarte interesant. Ca să nu mai vorbim de Super Mario!

Succes în drumul vostru spre lumină!

vineri, 14 februarie 2014

Proiect moca (3)!

Ştiu că sunteţi proşti şi leneşi sau Ponta, Mang ori Kovesi!
P.S. Mulţumim din nou pentru găzduirea fişierelor lui Katy!

P.P.S. Contribuţia mea la acest proiect a fost majoră! Adică, e făcut de mine cap-coadă prin lipirea laolaltă a unor bucăţi de materiale de pe internet! Plus anumite reformulări...

duminică, 5 august 2012

ȘOC! Computerul meu a avut nevoie de un transplant de placă video! Imagini incredibile de pe masa de operație!

Exact! Computerul prezenta următoarul simptom: iniția secvența de bootare, dar în momentul când trebuia să încarce efectiv sistemul de operare... eșua! Iar monitorul devenea negru ca noaptea.

Am încercat varianta safe mode (Windows XP), iar pe ecran pictogramele parcă fuseseră înțepate de o rădașcă (deveniseră obeze), iar bara de sarcini/taskuri arăta de parcă aș fi utilizat un sistem de operare preistoric (Windows 95). Ubuntu 12.04 în recovery mode se comporta aproape normal dacă nu eram prea pretențios și-mi plăcea cum șade Dr. House pe desktop, fără să abuzez prea tare de toate programele instalate.

În plus... nu aș fi putut instala în veci un nou sistem de operare: la Windows XP dădea greș după ce ajungea chiar aproape de „finalizare instalării”...

M-am uitat nițeluș pe internet să văz care ar fi boala în cazul simtomelor acestea... și majoritatea dădeau ca sigură varianta plăcii video. Când m-am uitat atent la a mea... aproape toți condensatorii aveau capul spart:

Așa că am recurs la operația de transplant de placă video, care s-a terminat cu succes, pacientul s-a recuperat repede... și astăzi mă ajută chiar să scriu acest text.

Cât despre organul afectat... cineva m-a sfătuit să încerc să-i schimb condensatorii și pentru încă vreo perioadă să mai trag foloase de pe urma ei. Cu toate că la început îi cântase deja Aleluia!