eu, subcontractor

Ați văzut filmul "Sorry We Missed You?" Nu, â? Să vă uitați! Începe cu un interviu pentru job în care un om se străduiește să îl convingă pe un posibil angajator că e muncitor, că și-a făcut mereu treaba oriunde a lucrat, că e disperat să obțină jobul respectiv fiindcă e șomer și are familie... Fix ca un sclav clasic modern! Umil, se ploconește în fața unuia care ar putea să-l plăteacă pentru niște muncă de care angajatorul are nevoie!

La care nenea din fața lui îl liniștește. Da, dar nu avem nevoie de un angajat. Ci de un subcontractor. Ești propriul șef, uite niște acte pe care trebuie să le semnezi, uite cât trebuie să investești și țac-pac... Ești patron.

Astăzi ascultam în căști despre un concept interesant: uberificarea pieței muncii. În sensul că tendința este ca băieții și fetele cu bani să nu mai vrea să aibă de-a face cu angajați. Angajatul este protejat - teoretic și legal, măcar - de niște reguli pe care "subcontractorul" nu are cum să le mai aibă în vedere. Fiindcă el este propriul șef, boss! Lucrează cât vrea, când vrea... atâta timp cât își permite să plăteacă pentru zilele în care nu lucreză. Bine, nu e chiar așa, dar în film chiar așa e. Fiecare zi în care personajul subcontractor nu iese cu mașina să livreze pachete îl costă bani, penalizări...

La un moment dat în film, soția acestuia - și dânsa lucrând ore prea multe îngrijind niște bătrâni - este întrebată de o femeie de care se ocupa: "Ce s-a întâmplat cu programul de opt ore pe zi?" Păi, ce să se întâmple? Nu mai există. Femeia, ca să obțină banii necesari pentru a-și întreține cei doi copii, e nevoită să viziteze fiecare "client" la domiciliu și să se îngrijească să fie bine. Colac peste pupăză, când ajunsese să aibă un program cât de cât predictibil, e nevoită să vândă mașina ca să închirieze șoțul duba de livrator-patron-sclav. Iar asta îi lungește programul cu timpul de așteptare în stațiile de autobuz.

Uberificarea nici nu mai are o față pe care s-o urăști ca pe șeful depozitului care are un discurs absolut inuman când e rugat de protagonistul filmului să-l învoiască pentru o zi. Probleme personale? Ce-s alea? Tu știi câți au venit la mine să mă roage lucruri similare? Să-ți spun despre cel cu sinuciderea în familie? De cel cu părinții bolnavi? Ce? Crezi că am cedat? Ca să țin punctul ăsta de lucru pe primul loc pe țară am impus niște reguli stricte și atât!

Or, asta vrea să însemne și uberificarea asta. Mai puțin stat, mai mult timp acordat muncii. Căci acum ești patron. Devenim o lume care muncește pentru sine. Pe platformele de muncă-sharing! Nu mai dăm așa mulți bani la stat, fiindcă acesta nu știe cum să țină pasul cu noile metode de a "angaja" oamenii.

Unul dintre pilonii principali care au subminat statul socialist - cel puțin pe cel din Republica Socialistă România - a fost furtul. Furtul organizat la toate nivelurile! Tolerat de toată lumea fiindcă nimeni nu fura pe nimeni, ci toată lumea fura statul! Nu se punea întrebarea ce o fi reprezentând și statul ăsta? Era doar un concept abstract pe care poți să-l mulgi.

Un fenomen asemănător se petrece și în epoca muncă-sharing: nu mai ajung bani la buget fiindcă nu mai există angajați clasici. Practic, statul este văduvit de niște bani, care, sigur că rămân cumva în economie, dar e o economie care-l slăbește. La fel cum furtul din perioada comunismului a sfrijit structura politică de atunci.

Care a fost consecința? Căderea constructului docmatico-ideologic-securistic de atunci. Ce vedem că se întâmplă în zilele noastre? Lumea caută alternativa! Atunci alternativa a fost vestul, cu promisiunile lui... Așa se aruncă în brațele alunecoase ale unor vorbitori dubioși, demagogi și profitori, care le dă peste cap busola morală. Fiindcă statul nu știe și nu poate să-și ajute cetățenii rămași cu buza umflată după muncă-sharing. Ascensiunea unui fenomen social major este terenul fertil pe care se poate planta și alternativa.

Ce le spun suveraniștii indivizilor simpli? Că vrea să aducă înapoi stabilitatea. O stabilitate pe care noul mod de a vedea munca o pune în pericol. Fentarea legilor financiare în loc să întărească țara, o destabilizează, o vulnerabilizează. Dacă nu schimbăm macazul la timp, să ieșim pe linie de avarie, o să facem iar un accident istoric din care nu putem anticipa cât de rău poate fi.

Utilitarism

 Este clar pentru toată lumea că pe mapamond există o criză doctrinară acută. Atât stânga, cât și dreapta își arată carențele: unii fiindcă au ajuns să fie acuzați de absurd, alții fiindcă privesc într-un mod iluzoriu spre un trecut care n-a existat. Nu sub forma pe care îl prezintă ei.

De aceea, se simte nevoia de un curent nou, proaspăt, care să propună soluții pentru problemele actuale. Un proiect ideologic, care să răspundă necesităților prezente, trebuie să țină seama atât de revendicările de stânga - cele legitime - cât și a celor de dreapta. O lume cu adevărat corectă și pe care vrei să o lași moștenire unor urmași nu poate să nu țină seama de schimbările climatice, de exemplu, dar nici să ignore inițiativa sau necesitățile imediate ale unor comunități.

Aș numi noua viziune politică, pe care ar trebui să o adopte niște partide noi, utilitarism. Utilitarismul nu este nici de dreapta, nici de stânga. E de centru și caută să folosească tot ce este util în ambele direcții pe care își propune să le înlocuiască. Utilitarismul e un protest față de ambele doctrine majore de pe glob, dar nu dorește să le înlocuiască în totalitate. Doar vine ca o completare pentru fiecare!

În 2012 eram naiv să consider USL o struțo-cămilă nesustenabilă. Nu spun acum că ideea a fost genială, dar a avut în ea o propunere care răspundea unor nevoi actuale... Efectiv electoratul e fărmițat și toată lumea caută o dreptate socială, care nu mai poate veni din nicio direcție. De aceea, unirea unor forțe politice de semn contrar a fost o soluție utilitaristă. Meschin, fără îndoială, utilitarismul lor - înlăturarea unui om de la putere - dar era un început! Problema a fost că nimeni nu a înțeles valoarea reală a unei astfel de construcții. De altfel, guvernări de felul ăla România a avut și recent și, probabil, va mai avea. Cuvântul "stabilitate" nu poate să fie utilitarist în totalitate însă. Se simte nevoia de ceva în plus!

Utilitarismul nu trebuie să fie populist cum sunt proiectele românești actuale sau trecute. Deși ele au un sâmbure de utilitarism, fiind demagogice sunt sortite eșecului. Ceva viabil trebuie să aibă idei clare, nevoi soluționate decent și în interesul lumii, nu doar a unor magnați care cotizează la partide. Ne găsim în situația unor probleme noi, probleme cu care lumea nu s-a confruntat până acum. De aia și ideologia care să le găsească rezolvarea trebuie să fie nouă și în acord cu prezentul.

Ca atare, utilitarismul - doctrina viitorului - trebuie să se nască și să se răspândescă pe glob. Să fie precum capitalismul care este cel mai eficient din punct de vedere economic. Fiindcă înglobează orice idee. Câștigă și de pe partea stângă și de pe partea dreaptă. Însă utilitarismul trebui să aibă și flexibilitatea unei soluții novatoare! Să nu fie rigid și încremenit în proiect.

Recent, am văzut un documentar legat de modul în care comunismul românesc a creat o elită de ingineri informaticieni, care - mai mult ilegal decât legal - profitând și de un vid legislativ al anilor 1990 - a pus bazele, fără să își propună în mod explicit asta, actualei rețele de fibră optică de la nivelul țării. Proiectul "România educată" - dacă ar fi fost conceput și implementat în mod coerent - era de sorginte utilitaristă. Sau mai degrabă ideea de "România educată". Fiindcă realizarea în sine a fost doar o compunere fără nicio finalitate practică. Utilitarismul trebuie să fie practic, să identifice probleme concrete și să propună soluții! Care să nu se împiedice de ideologiile rigide actuale. Avem nevoie de o lume educată? Avem! Avem o lume educată? NU! Deci haide să găsim soluții pentru asta. Avem nevoie de o lume mai curată? Avem! Avem o lume poluată? Avem! Deci haide să găsim soluții și pentru asta! Avem o societate coruptă? Avem. Ați înțeles ideea... Punctual. Totul să fie punctual și cu soluții deștepte și coerente! 

fără certitudini, viața e pustiu

Suntem ca specie - au explicat alții care au studiat oamenii mai bine - niște animale, care trebuie să se agațe de certitudini. Și se țin de ele foarte strâns, că altfel viața devine volatilă... Și e greu să trăiești cu gândul că, de fapt, nu știi nimic cu adevărat. E greu să pui la îndoială ce ai aflat într-o zi de la o sursă care până atunci ți-a oferit chestii de ajutor! E complicat să-ți spui că rețeta pe care o știai ieri nu e bună de nimic pentru noua situație care seamănă izbitor cu vechea situație, doar că are niște amănunte pe care le credeai neglijabile, dar iată că nu sunt!

Am observat deja în societate o relaxare cu privire la modalitatea în care este tratată carantina. Asta deja a dat vânt în pânze celor care „au știut ei de la început” că, de fapt, era o făcătură. Nimeni n-a luat în calcul versiunea conspiraționistă propusă de mine acum două luni, când am zis că ăștia o bagă pe asta cu boala fiindcă vine recesiunea. Acum recesiunea vine fiindcă boală, nu fiindcă e recesiune hai să o băgăm pe aia cu boala. Mă miră cum de nimeni nu s-a gândit la acest cover up al faptelor. Evident că nu aveam nicio dovadă și am zis să bag numai bățul prin gard.

Ce mă frapează e că toți cei care au certitudinea că boala e o făcătură nu au o explicație rațională pentru situația de ansamblu. Avem două puteri mondiale. Chiar trei. Și cu țările importante (alea pe care le știți deja) din UE patru... Unii sunt comuniști! Alții conduși de semidictatori... Alții se pretind democrați. Bă, cum se explică faptul că niște interese doctrinare și economice atât de divergente s-au pus de acord că virusul Covid-19 e periculos? De ce n-ar profita SUA de degringolada din China? Ieșind și spunând public: cetățeni, comuniștii mint cu nerușinare. Nu e niciun virus. Au doar niște probleme economice și dau vina pe o boală inexistentă! De ce nu vine măcar Rusia (al cărei premier se pare că a luat coronavirus) să ne zică: bă, capitaliștii de la New York au probleme economice și au creat o isterie nasoală. Nu mai aveți încredere în pretinsa lor democrație mincinoasă. De ce nu vine Germania și nu zice ceva de genul ăsta clar și răspicat?

Ceea ce știm cu certitudine e că peste tot pe planetă e lockdown! Mă rog, în lumea civilizată... Dacă noua formă de gripă era doar o biată veche gripă sezonieră, nu cred că economiile s-ar fi oprit atât de brusc. Iar dacă economia era cea gripată, iar lumea de la conducere a întors gripa asta către isteria Covid-19, ar trebui să fie măcar cineva care să pună cap la cap informațiile alea și să scoată la iveală concluzia asta! Dacă mi-a dat mie prin cap, de ce nu le dă conspiraționiștilor?? Ceea ce mă face să cred că ne aflăm în mijlocul unei pandemii pe bune. Trăim într-o lume în care cel mai indicat e să te ascunzi în buncărul creat pentru situații apocaliptice și să stai acolo până prin primăvara lui 2021... Un set de cărți și un abonament la Netflix te-ar putea ajuta când vine vorba de trecerea timpului.

Și, ca nu închei textul ăsta într-o manieră așa mai optimistă, vă mai dau o idee de conspirație: știți de ce o să vă oblige să purtați măști în incinte? Ca AI-ul să poate să învețe să recunoască pe cineva doar după privire! E un experiment mondial, vă zic io... LOL LOL LOL

Politica e o siglă

Multă vreme Crin Antonescu a umblat cu sigla PNL - ca partid istoric - prin presă. Probabil i se părea că rostind nişte vorbe lipsite de orice sens - legăturile dintre PNL-ul condus de către Brătieni şi PNL-ul din ziua de astăzi sunt la fel de relevante ca legăturile dintre un dinozaur şi o găină plouată - ei bine, dacă le rostea căpăta o aură importantă... dincolo de jocul politic mărunt al cotidianului.

După ce a lipit sigla PNL la cea a PSD creând o chestie pe care doar laboratorele doctorului Animo o puteau aduce în natură - numai citind denumirea, Uniunea Social Liberală, îţi puteai da seama că există o contradicţie gravă între termeni - în speranţa că are să-i facă felul lui Băsescu, Antonescu este gata astăzi să arunce la gropa de gunoi a istoriei sigla PNL.

Primul pas l-a făcut mutând partidul în grupul popularilor europeni. Al doilea, se pare că va fi cel de aducere la sânul liberal a PDL-ului. Mai ţine minte cineva cum a luat naştere banda asta mafiotă de şterpelire a avutului public?! La un moment dat exista PD şi din catrul PNL s-a desprins aripa "dragă Stolo" formând PLD... după care PLD-ul a fost înghiţit de către PD, denumirea după această ghiftuire devenind PDL. La fel ca în cazul acelor monştri din filme SF care înhaţă tot în cale şi cresc, metamorfozându-se în dihănii şi mai mari, în mingi de gelatină murdară...aşa a apărut şi PDL-ul. De la un partid mărunt şi insignifiant, înmagazinând PLD şi având la breloc sigla UNPR, PD-ul devenit PDL a contat electoral foarte tare la un moment dat. Apoi, s-a stins în propria osânză.

Acum, ar fi comic ca noua bandă electorală construită în jurul "partidului istoric" să se cheme PLD. Trădare să fie, dar s-o ştim şi noi după nume!

În ceea ce mă priveşte mă doare în pix dacă o să dispară "doctrina liberală" şi sigla PNL de pe piaţă. Pentru că oricum ele nu au existat niciodată decât cu numele. De ce a fost posibilă crearea USL? Pentru că liberalismul nu exista de fapt! Şi nici socialismul nu există.

PSD nu e altceva decât o gaşcă de baroni locali care ţin de ani de zile cu mână forte pe loc zonele în care au devenit stăpâni cumpărând din timp în timp o sumă considerabilă de voturi şi furând ca în codru în rest. Care doctrină de stânga?! Banii nu au culoare politică atunci când ajung unde trebuie.