Se afișează postările cu eticheta coronavirus. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta coronavirus. Afișați toate postările

sâmbătă, 25 aprilie 2026

zădărnicirea combaterii

 Nu știu dacă vă mai amintiți despre expresia asta, dar să știți că a făcut furori acum câțiva ani... Se referea la eforturile făcute de unii dintre conlocuitorii grădinii Maicii Domnului în vederea răspândirii coronavirusului care și-a făcut debutul la nivel planetar prin 2020. El dădea din coada de pangolin prin 2019, dar nimeni nu l-a băgat atât de tare în seamă.

În "Project Hail Mary" (Proiectul Ave Maria), autorul crează o situație oarecum similară. Avem un virus extraterestru care consumă soarele, iar toată povestea gravitează în jurul unui profesor de gimnaziu, care pleacă în spațiu să afle secretele stelei Tau Ceti, care pare că are ac de cojocul virusului astrofag.

În carte calculele sunt cam așa: dată fiind relativitatea, din punctul lui de vedere Grace a călătorit până la destinație trei ani, dar pe Pământ au trecut 13. Până să se întoarcă la omenire capsula conținând datele cu soluția găsită, pe Pământ vor mai trece încă 13 ani. Asta în cazul în care totul merge conform planului și el descoperă imediat răspunsul. Lumea de pe Terra are cam 30 de ani până ce efectele devorării soarelui să fie devastatoare pentru viața pe planetă.

Nu știu cum se termină cartea, filmul însă lasă să se înțeleagă că avem parte de un final fericit. Ceea ce probabil se întâmplă și în carte.

Lipsește din film - deși dșoara Stratt intuiește la un moment dat - haosul care ar cuprinde omenirea în așteptarea salvării! Voi vă amintiți ce s-a întâmplat acum câțiva ani? Filmul "Don't Look Up" aborda în mod neinspirat (părerea mea) această problemă: valul de negare, populismul, demagogia, pseudointelectualii, influența unora care nu cunosc subiectul, profitoria, nemernicia și netrebnicia omenirii. În 26 de ani de degringoladă globală, timp în care temperatura pe planetă scade drastic (urmând o eră glaciară), hrana se împuținează și lupta pe resurse o să fie accerbă. Asta e vremea în care se ridice toți cei care zădărnicesc combaterea.

Opera adevărată e mai degrabă o tragedie decât ceva plin de speranță cum propune Andy Weir. Ascultam mai ieri felul în care marșul lui Napoleon spre Moscova (și înapoi) a fost un fiasco total: dezastrul material al trupelor împăratului corsican a dus la un declin sufletesc al acestora. Frigul Rusiei și lipsa hranei i-a făcut pe oameni să se omoare între ei, să halească la început caii, apoi cățeii și șobolanii, iar într-un final chiar să se mănânce între ei! Dacă situația din "Proiectul Ave Maria" s-ar întâmpla aevea pe Pământ, tabloul pe care l-ar întâlni capsula cu soluția de la Ryland Grace nu ar putea fi diferit! Un virus letal pentru anumite categorii de populație a creat degringoladă timp de 3-4 ani... Nu e greu de imaginat ce s-ar putea petrece dacă o eră glaciară ar apărea din senin! Cu toate explicațiile minților luminate, cu toate cifrele pe masă... o să fie unii care să se împotrivească prostește! Omul e mai capabil să creadă într-o iluzie decât să accepte realitatea cruntă! Soarele se stinge fiindcă vine apocalispa, au prevăzut scripturile... e o pedeapsă divină împotriva gheilor și a destrăbălării!

sâmbătă, 23 mai 2020

Ce am ratat pe durata închiderii lumii pentru câteva luni din cauza pandemiei

Cică s-a redeschis lume, iar economia mondială trebuie să o ia din loc că altfel lucrătorii din entertainment nu vor mai avea ce produse să vândă. Nu poți să faci campanii de publicitate pentru pâine, mai ales că zilele astea pâinea nici nu mai e un produs dezirabil pentru sănătatea publică. Fiindcă e un aliment prea puțin hrănitor. Deci nu e cool să halești pâine, dar e super cool să halești... cartofi prăjiți... Nu știați? Vă garantează Lionel Messi. Sau garanta acum nu foarte multă vreme. Sportiv!

Am înțeles, am înțeles, am priceput, bă! Țările bogate nu sunt bogate fiindcă șed cu mâna-n cur, ci fiindcă produc chestii și le vând. Și dacă o să rămână lumea în casă, ca să se ferească de covid-19, chiar dacă se va produce (deși cel mai probabil nu se va produce nimic), se va produce în van, că nu o să cumpere nimeni. Așa că hai să forțăm pe toată lumea să se pună în pericol de dragul producerii de bani. Căci fără banii ăia puterile mondiale n-o să mai fie puteri mondiale și cine știe ce nebun carismatic o să preia frâiele încrederii mondiale și cine știe în ce fundătură de istorie ne vom băga din nou. Fără capitalism nu se vor produce bunuri, fără bunuri nu o să mai fie piață, fără piață nu mai există bani bazați pe ceva anume, fără bani nu vor mai fi servicii din partea statului care să aibă grijă de cetățenii lui.

Ideea mea de la început de criză a fost următoarea: oricum trebuie să închidem ca să ne ferim de bucla ascendentă a pandemiei. Să o menținem la nivel scăzut. Ca să nu aglomerăm spitalele. Bun. Lăsăm doar sectoarele absolut necesare să funcționeze. Iar restul închidem. Dar, ca să nu prăbușim economia imediat după ce o să reînceapă activitatea normală, hai să apelăm la un artificiu! Stop joc! Cum funcționează asta? Pur și simplu nu mai rulăm niciun fel de monedă la nivel mondial. Și păstrăm cursurile valutare la nivelul la care erau. Închidem bursele. Menținem vii doar sectoarele absolut necesare: agricultură, hrană și alimentare cu apă, transporturi de mărfuri, spitale, sectorul administrativ, alimentarea cu energie. Și cum plătim astea? Dacă niciun ban nu mai circulă, ce companie ar fi nebună să dea bunuri gratis?

Nu ar fi ușor, bineînțeles. Ne-am descurca mult mai bine cu soluția asta dacă am avea instituit la nivel mondial un guvern unic. Dar se discuta - nu fără temei - la nivelul statelor civilizate despre UBI. Ideea mea consta în păstrarea celorlalte monede la adăpost și instituirea unei noi monede peste tot pe planetă. La urma-urmei, suntem cu toții oameni. Și suntem cu toții implicați în chestia asta! Deci, în ideea că o să stăm o vreme cu capul la cutie, primim în schimb niște bani doar așa. Ca să ne permitem chestiile de bază. Le-am enumerat mai sus! Nu moare nimeni de foame, ne punem toți încrederea în noua monedă - pe care am putea să o echivalăm cu o monedă puternică de dinainte.

Cum funcționează moneda UBI? Îi dăm o valoare relativă și pe baza ei ne cumpărăm bunuri și servicii. Până când se găsește vaccinul anticovid-19 (și ne bagă Bill Gates cipurile nanotehnologice ca să ne controleze). După aceea, fiecare stat poate decide dacă se reîntoarce la moneda proprie sau rămâne pe moneda asta internațională. Știu că-s multe interese la mijloc, interese globale, iar oamenii unor zone nu vor dori să piardă privilegiile puterii. Iar unificarea asta planetară ar deranja niște orgolii.

De asemenea, ar fi companii care s-ar putea simți dezavantajate. Iar managerul care până mai ieri câștiga jdemilioane  când vede că stă azi numai pe UBI vreme de un an și poate mai bine... nu cred că se simte prea confortabil; dar asta ar fi o adevărată lecție de solidaritate! Căci suntem - vrem, nu vrem - toți vulnerabili și toți suntem implicați în asta!

Ar trebuie să înțelegem că inconvenientele pe care le-ar putea resimți unii oameni ar fi nu de lungă durată. După care ei se pot întoarce mai repede și mai în siguranță la viața lor după descoperirea vaccinului. Competiția e bună, dar competiția oarbă duce la dezastre incontrolabile!

Doar că... oamenii nu sunt ființe raționale. E, de asemenea, adevărat că nu-i vom putea salva pe toți, nu-i așa? Deci haideți să ne întoarcem la legea junglei... cei puternici sau băftoși să scape, de ce să salvăm tot ce am construit până acum? Cum adică să dăm bani și unora care au ajuns pe stradă? Ce? Ori am devenit comuniști? E adevărat că legile naturii sunt cam greu de încălcat, dar nu imposibil! Și cum ar fi să-i râdem naturii pentru prima dată în față printr-o solidaritate mondială? Cum ar fi să ne dăm mâna și să avem încredere pentru un an unii în alții - indiferent de țară, etnie, sex, religie, etc. Cum ar fi să aplicăm pentru prima oară în istoria Drepturile Omului? Asta cred că am ratat încă o dată!

duminică, 3 mai 2020

fără certitudini, viața e pustiu

Suntem ca specie - au explicat alții care au studiat oamenii mai bine - niște animale, care trebuie să se agațe de certitudini. Și se țin de ele foarte strâns, că altfel viața devine volatilă... Și e greu să trăiești cu gândul că, de fapt, nu știi nimic cu adevărat. E greu să pui la îndoială ce ai aflat într-o zi de la o sursă care până atunci ți-a oferit chestii de ajutor! E complicat să-ți spui că rețeta pe care o știai ieri nu e bună de nimic pentru noua situație care seamănă izbitor cu vechea situație, doar că are niște amănunte pe care le credeai neglijabile, dar iată că nu sunt!

Am observat deja în societate o relaxare cu privire la modalitatea în care este tratată carantina. Asta deja a dat vânt în pânze celor care „au știut ei de la început” că, de fapt, era o făcătură. Nimeni n-a luat în calcul versiunea conspiraționistă propusă de mine acum două luni, când am zis că ăștia o bagă pe asta cu boala fiindcă vine recesiunea. Acum recesiunea vine fiindcă boală, nu fiindcă e recesiune hai să o băgăm pe aia cu boala. Mă miră cum de nimeni nu s-a gândit la acest cover up al faptelor. Evident că nu aveam nicio dovadă și am zis să bag numai bățul prin gard.

Ce mă frapează e că toți cei care au certitudinea că boala e o făcătură nu au o explicație rațională pentru situația de ansamblu. Avem două puteri mondiale. Chiar trei. Și cu țările importante (alea pe care le știți deja) din UE patru... Unii sunt comuniști! Alții conduși de semidictatori... Alții se pretind democrați. Bă, cum se explică faptul că niște interese doctrinare și economice atât de divergente s-au pus de acord că virusul Covid-19 e periculos? De ce n-ar profita SUA de degringolada din China? Ieșind și spunând public: cetățeni, comuniștii mint cu nerușinare. Nu e niciun virus. Au doar niște probleme economice și dau vina pe o boală inexistentă! De ce nu vine măcar Rusia (al cărei premier se pare că a luat coronavirus) să ne zică: bă, capitaliștii de la New York au probleme economice și au creat o isterie nasoală. Nu mai aveți încredere în pretinsa lor democrație mincinoasă. De ce nu vine Germania și nu zice ceva de genul ăsta clar și răspicat?

Ceea ce știm cu certitudine e că peste tot pe planetă e lockdown! Mă rog, în lumea civilizată... Dacă noua formă de gripă era doar o biată veche gripă sezonieră, nu cred că economiile s-ar fi oprit atât de brusc. Iar dacă economia era cea gripată, iar lumea de la conducere a întors gripa asta către isteria Covid-19, ar trebui să fie măcar cineva care să pună cap la cap informațiile alea și să scoată la iveală concluzia asta! Dacă mi-a dat mie prin cap, de ce nu le dă conspiraționiștilor?? Ceea ce mă face să cred că ne aflăm în mijlocul unei pandemii pe bune. Trăim într-o lume în care cel mai indicat e să te ascunzi în buncărul creat pentru situații apocaliptice și să stai acolo până prin primăvara lui 2021... Un set de cărți și un abonament la Netflix te-ar putea ajuta când vine vorba de trecerea timpului.

Și, ca nu închei textul ăsta într-o manieră așa mai optimistă, vă mai dau o idee de conspirație: știți de ce o să vă oblige să purtați măști în incinte? Ca AI-ul să poate să învețe să recunoască pe cineva doar după privire! E un experiment mondial, vă zic io... LOL LOL LOL

luni, 27 aprilie 2020

sâmbătă, 11 aprilie 2020

Subtle art of not giving a fuck (arta subtilă a durutului în cur)

Circulă - ca covidul din gură-n gură - o vorbă mare prin lume. Cică dacă nu folosești lunile de izolare ca să capeți niște transformări subtile ale sinelui, ai trecut prin pandemie de pomană. De parcă toată lumea e capabilă să-și schimbe starea intelectuală sau profesională în mod radical în numai câteva luni... Nu devine nimeni programator după ce a citit o carte de programare decât dacă are niște aptitudini matematico-logice exersate de-a lungul timpului... Orice încerci să faci acum, trebuie să fii conștient că pui niște baze! Nu că ai să te schimbi radical. Căci asta e o prostie.

De aia, m-am apucat să mai citesc și eu. Nu că până acum nu citeam, dar nu cu atâta spor. Am terminat într-o săptămână cartea „The Subtle Art of Not Giving a Fuck” a lui Mark Manson. E a doua carte pe care o citesc direct în engleză - după Sapiens a lui Harari. Că versiunea în română nu se găsește nicăieri pe net moca. Și, sper uimirea tuturor - deși nu pot să mă laud că stăpânesc engleza la un nivel avansat, am și înțeles ce am citit. Cu bazele pe care le am eu (de la filmele americane), ajutat de dicționar uneori, cartea poate fi citită de oricine.

Am ales să-i dau o șansă după ce Alex Mocanu - într-un podcast Între show-uri cu Teo, Voi și Costel - a zis că această carte ar merge pentru perioada asta. Am mai auzit de ea și de la podcastul Vocea Nației a lui Dragoș Pătraru. Așa că... de ce nu? Nu? Adică, mă uit în fiecare zi la situația de la nivelul României și când văd că numărul de îmbolnăviri cu noul virus crește... încep să mă îngrijorez la modul atacuri de panică. Deci hai să aflu și eu cum e cu arta durutului în cur.

Ei bine, nu e bre! Nu e! Ca să te doară-n cur, trebuie să înveți să nu te doară-n cur de unele chestii. Și deci să nu te doară-n cur. Nu există nicio artă a durutului în cur!

Autorul pretinde că nu vrea să dea sfaturi de viață ca toți ăia care-i îndeamnă pe oameni să gândească pozitiv despre ei înșiși, dar dă sfaturi de viață privind suferința (pe care trebuie să o accepți că nu e altă cale în viață) și angajamentul în ceea ce crezi tu că merită. Rămâi un simplu mediocru cu familie și copii și o căsuță liniștită, că dacă o să te joci la casele mai mari cu multe dame ușoare și droguri și bani și plasme etc., ele nu-ți umplu golul din suflet. Pe de o parte pretinde că nu poate să dea sfaturi fiindcă de fapt nimeni nu știe ce naiba face cu adevărat în viață, pe de alta merge la sigur cu angajamentul și responsabilitatea.

Pe finalul unui capitol vorbește despre faptul că Ernest Becker spune că problema oamenilor rezidă taman în faptul că toți suntem înhămați la proiectul nostru pentru imortalitate; în fix capitolul următor Manson o dă cotită cum că e importantă moștenirea pe care o lași... Când te gândești la moștenire, practic te gândești cum să rămâi nemuritor. Vrei să lași ceva în urmă, care să rămână după ce corpul tău fizic n-are să mai fie animat de viață.

Nu vreau să spun că e o carte care nu-ți poate aduce nimic nou! Dacă nu știi poveștile cu care-și înflorește argumentarea, capeți niște cunoștințe noi. Aș putea da ca exemplu modul în care interpretează autorul opera lui Shakespeare - Romeo și Julieta. Mark Manson sugerează faptul că „Marele Will” poate nu a vrut să celebreze iubirea romantică prin piesa lui de teatru, ci mai degrabă să o ridiculizeze. Nu am mai văzut nicăieri modul ăsta de a interpreta una din cele mai cunoscute opere de pe planetă.

Dar sunt prezente de-a lungul cărții despre arta durutului în cur și o grămadă de chestii pe care le poate intui oricine: dacă vrei să-ți iasă ceva și să ajungi să te bucuri de faptul că ai reușit într-un domeniu, atunci nu ține cont de ce spun cei din jur și înhamă-te la muncă! Suferă chiar pentru ideea ta. Și fă ce e corect. Sunt mai multe șanse să reușești astfel! Nu e nimic garantat, dar sunt mai multe șanse să ajungi unde vrei dacă te duci în direcția aia. Dacă te autovictimizezi și îți spui că nu e nicio cale, atunci nici n-ai cum să reușești. Fiindcă nu acționezi în direcția reușitei. Dar asta știe orice om, care stă să cugete mai mult de o oră cu privire la aspectele astea. Și, de asemenea, nu trebuie să te sperii la primul eșec. Că nu are cum să-ți iasă din prima! Nici măcar mersul biped nu ți-a ieșit din prima! Până nu ești prost, deștept nu te faci!

Sigur că nici angajamentul nu poate garanta nimic! Căci are șansa, la un moment dat, să ducă la autovictimizare! Adică, timpul nu iartă pe nimeni. Și după o vreme te lasă puterile. Chiar dacă te-ai angajat în ceva 100% și ai suportat o tonă de rahat de la viață... la capătul călătoriei ăsteia te poate aștepta pur și simplu eșecul! Că viața nu e corectă. Și după asta ce-ți rămâne? Să te consideri o victimă! Căci nimic nu e garantat pentru nimeni! Van Gogh a murit sărac și singur, chiar de era dedicat complet picturii. Poate că în clipele în care se afla cu pensula pe pânză avea bucuriile sale sufletești, totuși... n-a dus asta la împlinire și la autosatisfacție deplină ca urmare a recunoașterii talentului său! Câți artiști necunoscuți a avut oare lumea asta? Câte alte fapte demne nu sunt azi uitate?

De asta nici cartea asta - despre care autorul ei pretinde că ar fi sinceră - nu e decât o altă amăgire! Nu trebuie să citești o carte să-ți dai seama că nu e nimic garantat și că orbecăim cu toții pe nisipuri mișcătoare. Repet, fără să spun că e 100% inutil să o citești! În plus, mi se pare că titlul e unul mult prea comercial pentru mesajul pe care-l propagă: acela că nu e nimic garantat, dar nu umblați după plăceri efemere că ele nu umplu golul din suflet.

Oamenii sunt diferiți, dar și asemănători. Nu trebuie să se creadă nimeni special. Fiindcă nu e nimeni cu adevărat special. Totul ține de anumite contexte! Până și autovictimizarea poate duce la o oarecare formă de reușită în viață... Totul depinde de cine îți este aproape și cât de tare te sprijină ca să înveți ce e de învățat și să te ajuți singur... Chiar dacă la un moment dat o să crezi că nu e drumul tău, o să înveți repede să apreciezi unele reușite simple când reușitele grele n-or să fie disponibile. Dar da... chestiile care-ți ies prin forțe proprii și suferință sunt cele care te ajută cel mai tare să ai încredere reală în tine...

Și, ca orice autor al epocii ăsteia care se respectă, vorbește și domnul Mark Manson despre budism. Sau arta acceptării vieții așa cum e ea. Doar că acceptarea asta te poate duce către însingurare, meditație suicidală, lipsă de progres (părerea mea)... Hai să fim din nou animale. Din păcate, nici asta nu e o opțiune. Căci și chemările biologice necesită acțiune. Nimeni nu are răspunsuri definitive pentru nimic. Iar epoca asta a cunoașterii informațiilor instante nu are nimic de care să te agați. Singura certitudine e că vrem să fim fericiți. Cum reușim asta? Prin muncă și angajament, spune Mark Manson. E cea mai goală de speranță că există vreun proiect al imortalității valabil epocă pe care a avut-o omenirea de când a ieșit din peștera lui Platon și până astăzi...

Ca o ultimă observație: deși remarcă faptul că nu suntem speciali (nu atât de speciali încât să ne autoîncoronăm), totuși autorul recunoaște că suntem speciali. De ce? Fiindcă trăim. Am câștigat la loteria numită viață. Există așa de puține șanse să ne naștem încât ar trebui să fim recunoscători! Și să ne doară-n cur de părerile potrivnice ale altora și de piedici. Căci singura certitudine e că, în cele din urmă, o să murim.

sâmbătă, 21 martie 2020

Top 3 predicții în legătură cu panica provocată de covid-19

Întrucât sunt un om citit, care cercetează adânc meandrele concretului de pe internet și înțelege mai bine decât un mojic de rând tainele universului, care se contrazic reciproc, o să prezint trei profeți care au zis chestii despre coronavirus! Știu, asta ar trebui să se facă fix după ce panica o să treacă și lumea se va trezi ca după un coșmar. Dar eu o iau înaintea tuturor fiindcă sunt mai înțelept și prevăd cum evoluează informația pe internet. Întâi apare valul de glume, după care - dacă situația pare serioasă - lumea începe să răspândească panica pe toate căile posibile, după care dăm drumul la miștouri că am scăpat și de data asta. Așa că hai să începem:

Nostradamus - dacă stai să cauți în versetele lui, ai să găsești toate evenimentele planetei de la Big-Bang până la autoconsumarea universului. Dar cine are atâta vreme la dispoziție? Fiindcă ăsta nu este decât privilegiul zeilor, noi muritorii ne vor referi doar la evenimente concrete. Ce spune celebrul prezicător în legătură cu acest coronavirus? „Dacă oamenii cred că există conspirații la nivel global, ei nesocotesc diferențele dintre indivizi. Deși părem la fel, nu suntem. De aceea există evoluție. Și lebedele negre pot crea salturi importante în istorie. Altfel, am fi rămas în savană o ceată de vânători-culegători, care nu încearcă să găsescă tainele universului. Doar că drumul nu e lin pe niciunde, căci dinamica evenimentelor a dus la exterminarea multor specii. Barierele sunt peste tot: nepătrunse sunt bolile umanității (s.m.). Până și curiozitatea prea mare poate fi distructivă. Cum Cezar și-a ținut inamicii după fortificații anihilându-i din pricina necunoașterii, orice noutate poate fi fatală ca o găselniță militară ingenioasă.”

Baba Vanga - se știe că femeia asta bătrână era mai înțeleaptă decât 99% dintre înțelepții planetei. De ce? Se ruga zilnic la D-zeu și avea o dietă preponderent vegetariană. Asta a dus-o instant la tainele universului. Ce a zis despre coronavirus? L-a făcut cu ou și cu oțet: „O blestemăție de boală, aparent banală și nu foarte letală, se va abate asupra pământenilor la cumpăna dintre ani. La început, chinezii se vor ascunde, că așa le e firea lor de comuniști. Dar e clar că secretomania nu salvează omenirea. Nici măcar reputația. E o rușine să nu-ți asumi greșeli. Ele îți pot nega rămânerea în istorie, pentru că nu va mai fi istorie după. Cei ce nu au învățat din dezastrul de la Cernobâl, sunt sortiți să-l repete. Pe de altă parte, prostia libertății poate fi și ea fatală. Lipsa de înțelegere a lumii și credința oarbă în atotputernicia forțele proprii, vor aduce suferințe semenilor, la fel ca și secretomania. Multe paturi de spital vor fi umplute din lipsă de smerenie. Multe sicrie în drumul ăsta.”

Arsenie Boca - nu știm de ce un legionar a devenit simbolul sfințeniei printre oamenii cu puțină școală, dar cui îi pasă? Omul ăsta a vorbit în clar despre coronavirus și nimeni nu poate nega asta! Iată citatul: „Încă o dată lumea va avea ocazia să se arate solidară, dar va eșua. Nici dușmanul comun nu va putea să unească lumea pentru aceleași interese. Poate un monstru mai mare ar fi avut mai multe șanse... Căci un microorganism este impersonal. Iar capacitatea de abstractizare a omului e redusă. E programat genetic să se teamă de boală, suferință și moarte. De aceea, la cumpăna dintre ani, când se va arăta molima, lumea va râde la început, după care se vor arunca în brațele instinctelor. Vor aduna provizii. Ca niște șobolani care vor să se strângă sub pământ, la adăpost până trece molima. Biserica nu-și va respecta smerenia și va expune prin ea însăși oamenii pericolelor. D-zeu încearcă oamenii prin toate mijloacele, căci necunoscute sunt căile lui. Iar preoțimea îmbuibată de avere și bunăstare, în loc să-i asculte povețele, își va conduce turma direct în brațele morții. Iubirea de aproape se va topi, iar oamenii vor fi animale sălbatice din nou. Profitorii se vor ridica și vor bâzâi ca muștele pe lângă hoit.”

duminică, 15 martie 2020

covid-19 și internet


Fiindcă se știe că micile conspirații care mișună online sunt răpândite de răspândacul de net cu viteza luminii din fibra optică, o să dau și eu una ca să hrănesc bietele spirite flămânde de simplificarea realității:

1. Nu cu multe luni în urmă se anunța o recesiune...

2. Mass-media e un instrument de acoperire a subiectelor importante cu ajutorul senzaționalului.

3. Economia mondială chiar o să se blocheze luna asta (și cine mai ște câtă vreme de aici încolo).

Punând toate astea cap la cap, orice prost cu internet poate să scrie pe site-uri faptul că isteria COVID-19 vine perfect ca o scuză pentru a ne abate atenția de la criza ce va să vină. Acum nu mai dăm vina pe ingineriile financiare riscante, ci pe faptul că există coronavirus! Frumos, elegant, cât de cât, spuse Cleanderul zilelor noastre și mai trase un fum din trabucul cubanez...

P.S. Unii explică astfel incapacitatea de analiză profundă a omului: de-a lungul evoluției au supraviețuit creierele care trăgeau rapid concluzia. Întâi îi retezi capul, după îl întrebi ce caută pe teritoriul tău. De asta, și lebedele negre trebuie să aibă explicații care țin de puterea omului de a manevra natura...