Astăzi ai ocazia să "urmărești" pe social media pe acei oameni al căror cărți le-ai citit. Stephen King și Nassim Nicholas Taleb, de exemplu, au amândoi conturi pe twitter și își împărtășesc opiniile constant. Seamănă asta într-un fel cu imaginile proiectate de poveștile trecutului despre marii filosofi ce erau urmați de discipoli care puneu întrebări și erau lămuriți? Astăzi, poate nici nu mai trebuie să întrebi direct, doar te duci pe social media și vezi imediat cum s-a raportat o anume autoritate intelectuală cu privire la ceva ce te interesează mai mult sau mai puțin...
Pe de altă parte, Cristian Tudor Popescu remarca faptul că deja textele sale nu mai sunt doar ale sale, fiindcă internetul a creat posibilitatea asta de a reacționa direct la opinia celui pe care îl citești. Sau doar asculți - căci social media nu mai înseamnă doar text, ci și imagine și sunet sau imagine video și sunet... Se pot face glume despre adevăratele războie care se pot duce în josul textelor celebrităților. Chestii inutile, dar față de care algoritmul are un respect mare. Cu cât se risipește mai multă energie într-o astfel de "excrescență", cu atât algorismul crește și el vizibilitatea textului. Aceste anomalii, boli ale internetului... bube, bășici crescute aiurea ca un cancer... au devenit parte integrantă - organică - din textul în sine, spune sau scria undeva cel care nu dorește să fie denumit jurnalist, ci gazetar și scriitor. Dânsul nemai scriind la gazetă de ani de zile și apărând pe marele internet constant să rostescă opinii! Nimic gazetăresc cu adevărat.
Dar să lăsăm fixațiile oamenilor celebri deoparte și să continuăm... La modă au început să fie "podcasturile" tip dialog. De-a lungul timpului au fost preluate multe elemente din trecut și reutilizate pentru a se potrivi lumii în care au fost revalorizate. Stelian Dumistrăcel scria undeva ("Limbajul publicistic") că temele și motivele biblice sunt cele mai prețioase din punct de vedere cultural. Nu împărtășim opinia pe nemestecate, doar că șabloanele acestea rămân importante pentru cvilizația noastră.
Un ultim punct pe care vreau să îl subliniez e acela al lipsei de interes față de citit al omului curent. Toată lumea deplânge faptul că nu se mai citește. O să vedeți unde vreau să ajung cu asta. Eu nu deplâng nimic (cel puțin nu acum)... doar constant!
Ca atare, m-am gândit cum ar fi ca - folosind inteligența artificială - să făurești un "podcast" în care Socrate să discute cu Cratilos, dar în termenii limbajului de astăzi. Ideile și tema discuției să fie acolo, doar forma să difere. Mă întreb câți oameni s-ar prinde dacă s-ar utiliza chiar textul original, dar numele protagoniștilor ar fi schimbate! Iar tonul vocii lui "Socrate" ar fi răstit, pe când cele ale lui "Cratilos" și "Hermogenes" ar fi calme și calde...
Ce voiam să întreb este: ce fel de comentarii ar stârni un astfel de proiect? Cum l-ar înjura pe Socrate cei care pun citate deștepte pe net, fără să citească mai mult și să înțeleagă contextul lui "Știu că nu știu nimic". Care e doar o simplificare grosolană... Cum s-ar raporta deci oamenii care știu filosofie de pe meme-internet la conversațiile vorbite de voci sintetice de AI, voci care sună uman și rostesc cuvinte coerente.? Ce fel de "excrescențe" ar naște asta? Ce fel de Grammar Nazi vor apărea acolo și cum se leagă pula-n mama celuilalt de "postarea" în sine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu