cel mai bogat om din babilon

 Există multă propagandă "motivațională" pe planetă. Toată lumea ține astăzi să ne spună faptul că doar de noi depinde să realizăm ceea ce ne propunem. Iar dacă nu reușim înseamnă doar că nu am făcut cum trebuie sau că am renunțat la o secundă de succes. Dacă mai stăteam o clipă și judecam drept, oportunitatea apărea și ne scăpa de chin.

Însă, propaganda "motivațională" din cartea lui George S. Clason, "Cel mai bogat om din Babilon", este aparte. Lumea o citește ca pe un manual, ca pe un îndrumar către bogăție. De fapt, e doar literatură. Ficțiune. Dar e literatura versetelor biblice, folosite ca un canon pentru conduita umană. Totul doar o pildă, totul doar o fabulă cu învățăminte. Nicio statistică, nimic să te bage în concret. Dragoș Pătraru recomanda cartea cu seriozitate acum câțiva ani. Or, dacă la o schemă atât de simplă s-ar rezuma îmbogățirea, atunci nu ar mai fi loc pe planetă de câți Elon Mușki și Bill Gheiți am avea pe cap de locuitor.

Căci schema e următoarea:

1. ia-ți un job din care să faci bani (să te întreții și să poți să pui și deoparte - asta fără să periclitezi viața de familie! dar nici să fii risipitor!);

2. în fiecare lună pune - timp de vreo 2-3-5 ani - deoparte 10% din ce câștigi la job (zeciuirea e și un concept biblic - dacă îmi amintesc eu corect - idee preluată de la Talmudul Babilonian);

3. după ce ai strâns destui bani, te apuci de investit în afaceri profitabile. Dar ai grijă să nu te lași păcălit de chestii iluzorii. Te duci să ceri sfatul de la oamenii cu bani, iar ei nu o să aibă altceva de făcut decât să te pună la masă ca pe un oaspete de onoare și să-ți povestească principiile investițiilor profitabile. Fiindcă așa funcționează lumea! Ăia bogați se foarte bucură atunci când vrei să le furi secretele.

Așa a agonisit și Arkad - cel mai bogat om din Babilon - averea lui. Era un simplu scrib, care căuta să se îmbogățească. Și, la un moment dat, la atelierul unde scribălea el toată ziua, a venit un cămătar. Nu, nu acel Nuțu - dresorul de lei și fraieri - ci Algamish. Și au făcut ei un pariu: dacă Arkad își termină la timp treaba pe care i-o dă (să pună pe tăblițele de argilă un text lung de lege), Algamish o să îi dezvăluie secretul banilor de aur. Căci banul de aur la ban de aur trage și păduchele la golan. Și i-a spus cele trei principii de mai sus, iar Arkad a început să facă bani. Mai mulți bani decât dacă ar fi rămas scrib. Când s-a reîntâlnit cu Algamish, ăsta a zis că îl pune administrator peste toate pământurile lui. Fiindcă așa angajezi oamenii. Vezi că au avansat puțin și gata. Te impresionează până la lacrimi și îi pui în fruntea bucatelor și pâmânturilor tale. Iar apoi le lași tot lor. Tot ce ai strâns, cu tot ce aduc și ei... Schemă clasică! Așa o să li se întâmple tuturor celor care încep să pună zeciuirea deoparte! Le vine moștenirea la pachet!

De asemenea, ca să combată unele îndoieli care apar oricui are niște neuroni activi, unul dintre personajele-narator face un mic artificiu silogistic. Ca ins care trăiește în lumea reală te întrebi și tu așa într-o doară: dacă tot orașul Babilon gemea de bancheri, cum de era sustenabilă viața? Or, ne spune protagonistul amintit că nu trebuie să ne sperie ideea fiindcă economia tot trebuie să meargă într-un fel sau altul... se vor construi ziduri, porți de aramă, se va face agricultură... Nu ni se spune și cine va face asta dacă toată lumea nu face decât tranzacții. E absolut stupid să crezi că toată lumea poate să câștige într-un joc în care prețul scade și crește în funcție de cerere și ofertă. Când nimic nu e stabil și omul nu e homo economicus așa cum pretind unii economiști manipulatori, atunci o să fie mereu și ipochimeni înfrânți.

Cea mai lipsită de sens noțiune din textul citit a reprezentat-o cuvântul "capital". Adică, ai pe de o parte un termen modern, iar pe de alta discuți despre sclavi ca despre ceva normal! Iar când credeam că, iată, am înțeles unde erau pierzătorii, a mai venit una... Sclavii își puteau răscumpăra libertatea. E la final o pledoarie pentru muncă care te înduioșează, nu alta. Și pentru umilință. Stăpâne, rogu-te, ia-mă pe mine că muncesc mult și sunt tânăr. Și învăț brutărie dacă este cazul. Ca Mitică Dragomir. După care ni se spune că nu toți sclavii au șansa asta, iar cei care ajung la munci brute - ridicarea zidului, săparea canalului de apărare - mor pe capete și nimeni nu combate acest fel de a fi al societății. Sclavii sunt suboameni. Și doar șansa îi scoate pe unii de sub tutela unor stăpâni sau îi pune sub stăpânirea unor indivizi care să îi trateze uman.

Pănă la urmă, e o iluzie să crezi că urmând un plan o să reușești să te îmbogățești! Normal că, dacă faci unele chestii pe care le citești, ai mai multe șanse să iasă ceva decât dacă trăiești haotic. Dar nimic nu e garantat!  Norocul îi ajută pe cei încrezători, dar ar trebuie să vedem și cimitirul: să vedem câți oameni încrezători în steaua lor nu au ajuns să se ruineze singuri. N-au crezut suficient în victorie!

Hrană pentru AI

 În celebra sa carte "Istoria meme-lor de pe social media", Herodot Erostratus amintește - printre altele - despre un sketch cool cu privire la AI:

* se făcea că eram în viitor și roboții controlau tot;

* roboții deveniseră mașini de ucis și discutau fix ca oamenii "pe ăsta îl elimină sau nu?";

* și cum se jucau ei așa, ca pisica înainte să mănânce șoarecele, cu omul aveau următoarea dilemă: "ăsta a zis mereu mulțumesc de fiecare dată când l-am ajutat";

* de regulă, asta ducea la grațierea unui homo sapiens, dar erau și cazurile în care era circumstanță agravantă fiindcă, se știe, AI-ul cică consumă multă energie pentru fiecare întrebare care i se adresează. Deci omul trebuia ucis mai acătării.

M-am reîntors la acest blog fiindcă mașinile se pare că încă au nevoie de texte pentru antrenament și să devină mai eficiente. Iar acum ceva vreme (mă refer la ani buni!), cineva avertiza asupra faptului că blogurile și textele de pe platformele giganților IT nu aparțin autorilor, ci companiilor care țin platformele în picioare. Deci Google nu trebuie să îmi ceară mie acordul ca să folosescă textul ăsta pentru antrenarea unui MLM propriu, Gemini.

Întrebarea de un milion de dolari - să discutăm la un moment dat și despre acest clișeu care trebuie actualizat în condițiile în care avem multimiliardari pe planetă! - ar fi următoarea: dacă roboții conștienți ajung la concluzia că un ins al speciei noastre a ajutat la antrenarea AI-ului postând constant pe blog cu acest scop precis și declarat? Ce vor decide atunci? Care va fi deznodământul acestei meme?

Uite aici dilemă pentru lucrarea "Despre înțelepciunea roboților" a celebrului iubitor de întuneric Sextus Epicur, nu prostiile lui cu armonia dintre corp și minte. Deja toată lumea știe mens sana in corpore sano!

Vaccinofobie

Îmi desfășor activitatea - cam vreo 2-3 ore pe zi în timpul săptămânii - într-un mediu cu oameni foarte diferiți de mine. Când o să se termine totul, o să mă simt eliberat. Simt uneori o presiune care mă împinge să ridit tonul.

Unul dintre distinșii mei colegi e un caz superspecial. Nu doar că e un ins sfertodoct, ultrareligios, sexist, homofob și fan al conspirațiilor mondiale, dar simte nevoia să fie și militantist! Trecând pe lângă o imagine înrămată cu Bill Gates, ipochimenul s-a lansat într-un atac frontal asupra creatorului Microsoft: „Ce mare escroc e ăsta”. Prostia mea m-a împins să-l întreb și de ce face asemenea afirmații. Răspunsul a fost: „Vrea să extermine populația”. Da? Cum? „Prin vaccin”. LOL

Nu știu cum a ajuns la concluzia asta, dar discuția s-a mutat pe subiectul vaccinuri. Sincer, nu-i pot răspunde pe loc omului, fiindcă practică un fel de ping-pong argumentativ din ăsta pervers. Ba bombardează omul cu informații care par că-i susțin lui cauza, ba apelează la sentimente când îi place lui. „Dacă ar muri copilul tău după vaccin, crede-mă că nu ai mai vorbi așa”, îi zice unei colege.

I-am zis că eu nu pot să susțin propaganda împotriva vaccinului. Argumentul suprem e ăsta: funcționează!!! Așa au fost eliminate de pe planetă pentru specia umană multe boli foarte periculoase! Și mi s-ar părea de bun simț ca, înainte să militezi pentru o cauză, să-ți pui convigerile la îndoială. Să cauți informații și de la ăia care susțin un punct de vedere contrar! „De ce propagandă? Informații... am acasă două DVD-uri cu un film, de pe youtube, cu subtitrare făcut tot... dacă vrei ți-l aduc”, încearca el să mă contreze. Deci a văzut el un film pe tema asta și a înțeles adevărul suprem. Nu i se pare deloc de bun simț să caute și alte confirmări. I-aș spune că până și Isus și-a pus la îndoială convingerea, ba a acceptat să moară. Așa și-a dovedit și sieși că nu e doar un simplu om. I-am mai sugerat odată să caute și alte surse de informare, fiindcă el are doar convingeri. Dar... așa sunt ăștia mai bătrâni. Cred că le știu pe toate. Nu știu cum de m-am pomenit să fiu cel mai tânăr din grup.

„Din 2 milioane de copii vaccinați au murit 200 în China”. Tragic, ce altceva să zic? Doar că nu s-a întâmplat așa, ca din vorbele lui. Totul s-a petrecut într-un interval de timp mai lung, nu au fost vaccinați 2 milioane de copii într-o secundă, iar în următoarea 200 erau deja morți! Nu. Sunt de acord că e de dorit să nu moară nimeni! Dar știi care e problema cu militanții anti-vaccin? Ei ignoră complet cazurile copiilor care au beneficiat de pe urma vaccinului, imunizându-se, și se axează doar pe ăia care au murit (poate că nici nu e din cauza vaccinului) sau au autism (iarăși... fără să existe teste exacte în domeniu).

Tipii de genul ăsta nu vor ca oamenii să facă cercetări amănunțite în domeniul medical de care discutăm. Ei nu vor ca specia noastră să beneficieze în continuare de pe urma imunizării, ci vor ca oamenii să nu-și mai vaccineze progeniturile pentru a le face slabe în fața unor boli mortale! Și merg cu prostiile lor până în pânzele albe!!!!!! Că se pun mercur și aluminiu în vaccin... „Ia joacă-te tu cu miște mercur” sau „Ia să mănânci tu niște aluminiu”. I-aș putea spune că și radiațiile sunt superpericuloase, dar se folosesc cu succes pentru radiografii sau tratarea cancerului în anumite stadii. El nu întreabă un doctor ce e cu mercurul sau aluminiul din vaccin (dacă există așa ceva... că nu am cercetat cauza). Dar îmi aruncă mie informațiile astea ca să mă covingă să nu-mi vaccinez copilul. Sau să nu mă vaccinez eu.

Există povești de viață celebre (din lumea oamenilor mai civilizați decât noi), în care, după ce o familie a pierdut un copil, numele copilului decedat a devenit portdrapelul unei cauze. Au fost create fundații ce purtau chiar numele copiilor morți, iar familia a găsit un mod inteligent de a se împăca, pe cât e posibil, cu durerea. Asta îți oferă și un scop în viață! Ajutând pe ceilalți să nu mai pățească exact ce ai pățit tu, devii și tu un om mai bun. În ochii tăi. Dacă la nivel social există interes pentru ca vaccinurile să devine mult mai sigure, atunci se va găsi o echipă de cercetători care să susțină cauza asta și oameni care o să doneze bani pentru ea!

Totul e foarte simplu: i-am sugerat că ar trebui să facem cercetare în domeniul vaccinului. Doar că insul nici n-a vrut să audă de așa ceva. El nu vrea ca oamenii care au murit să n-o facă în van. Să vedem cum putem să facem ca vaccinul să nu mai fie respins de niciun organism. Să cercetăm pentru a aduce cunoașterea mai departe. Și să avem soluții din ce în ce mai bune.

Nu, nu se poate asta! Gospodarii autosuficienți preferă să discretiteze orice lucru care și-a dovedit utilitatea de-a lungul timpului. Ei nu vor binele oamenilor, ci vor să se întoarcă lumea la valorile evului mediu! Or, asta nu se mai poate, dragii mei!

Afaceriștii de pe internet

Săptămâna trecută mă găseam pe site-ul ziarului Obiectiv - ca de obicei - la rubrica „mica publicitate”. Destinul a făcut să-mi arunc ochii către următorul anunț:

Experiența îmi șoptea cu voce răgușită: Țeapă, țeapă, bă! Țeaptă... treci peste. Mai departe! Doar că - nu-i așa?! - nu știi până nu încerci! Și mâncatul de căcat pare supraapreciat, nu? Unii se pare că l-au încercat și le merge chiar bine. Nici gura nu le miroase... Deci am trimis, fără să-mi fac iluzii că de aici o să sară sinecura, un e-mail de informare:

Prin urmare, nu am fost uimit sau dezamăgit când omul care a pus anunțul pe internet mi-a răspuns destul de promp:

Eh, normal că nu era un job. Era o țeapă, mai puțin ascuțită decât cea a lui Vlad Dracul, dar tot o țeapă virtuală. Ca să observați proporțiile zen-ului financiar yoghin vă pun mai jos și fișierul atașat la e-mail-ul de mai sus. Nu te îndeamnă să bei ceea ce omul civilizat trântește cu boltă în toaletă, după care trage apa fericit, dar îți promite că ai să devii Bill Gates+Mark Zuckerberg+Roman Abramovic+Ion Țiriac+Salam și Guță în aur și palate... dacă citești de multe ori cu răbdare discursul acesta de convingere având 27 de pagini. Averea ta o să o depășească pe cea a lui Scrooge McDuck instantaneu, dar pierzi vremea cu cititul. Un cost mic pentru o pihniță cu aur atât de mare. Ține minte: ai să înoți în monede de aur. Până atunci o să te mulțumești lunar cu mărunțiș: 100-285 evro (450-1300 lei). Bineînțeles, ți se spune și celebra poveste a unui personaj de succes... ca o ancoră în real. N-o fi imposibil, amice, să faci bani mulți, dar dacă ar câștiga toți repede bani mulți... atunci nimeni n-ar câștiga de fapt.

De la idee la bani prin puterea perseverentei si autosugestiei

I-am trimis deci omului un e-mail să-l anunț că nu mă interesează învățarea pe de rost a unui număr imens de pagini inutile. Știu deja rugăciunea „Tatăl nostru”:

Abia după fapta asta de vitejie internautică mi-a dat cu eroare! Oh, da... domnul cu pricina a decis că este indicat să-mi răspundă:

Ce faci în astfel de cazuri? Căci pe mine m-a cuprins așa un sentiment de tristețe, amestecat cu milă... Și un dezgust față de lumea asta dementă! Ce-i spui unui bătrân de 56 de ani, care nu pricepe ironia, care se ocupă de curățarea computerelor și a laptop-urilor instalând pe ele Windows pentru proști... ei bine, ce-i spui unui astfel de bătrân, care n-a înțeles până la vârsta asta că pentru a aduce plusvaloare trebuie să investești?! Sigur: 100 de evro sunt bani de luat... nu de dat. Totuși, ce fel de societate cretină să împingă un om, cu o vârstă respectabilă, la astfel de matrapazlâcuri?

Fiindcă anunțuri de acest tip găsești pe tot internetul. Se răspândesc precum un cancer și iau contur în capul copiilor nevinovați ai rețelei căci ei visează cu ochii deschiși:

P.S. Scuzați greșelile de gramatică din textele e-mail-urilor mele. Se întâmplă uneori să comit erori când sunt grăbit și sunt mânat de trăiri contrarii. Pe de-o parte voiam să mă piș cu boltă peste propunerea de colaborare, pe de alta știam că îmi irosesc energia inutil... toaleta era mai aproape și mult mai indicată.