cică ambele

Există în folclorul colocvial o expresie des uzitată, care îndeamnă la alegerea unei variante clare de gândire în viață: "Tu vrei și cu pula-n cur și cu sufletu-n rai". Or, din punct de vedere moral, asta este imposibil.

În traducere pe limba dacilor:

Thirteen: "25% dintre cei cu tendințe suicidale nu arată niciun semn clar de depresie."

House: "Nu. 25% dintre cei cu tendințe suicidale au prieteni care nu au observat nimic și vor să alunge sentimentul de vinovăție."

La care Michelle Alicia Caron simte nevoia să adauge "Both", deci ambele variante sunt valabile, concomitent. Frumos, elegant, cât de cât.

Aici ar interveni și logica elementară: ori alegi să crezi că personajul Remy Hadley are dreptate și să susții faptul că există oameni care suferă într-o tăcere absolută, ori ești de partea lui House care este tranșant! De fapt, unii dintre noi, dorind să respingă sentimentul de vină, preferă să se uite în altă parte când un amic dă semne că lucrurile nu sunt în regulă. Nu există variantă de mijloc! E ca aia cu virginitatea... nu, că bagă doar puțin capul, nu se întâmplă nimic.

Legenda spune, tot legat de subiect, că Unabomber a fost depistat fix din cauza faptului că obișnuia să folosească frecvent o expresie similară celei cu care am început textul acesta. Pe englezește ar fi "you can't eat your cake and have it too". E o construcție lingvistică deformată a unei structuri de discurs repetat - prin transmutatio (sau permutare) - de la versiunea canonică: "you can't have your cake and eat it too".

Deci aveți grijă cu ce fel de expresii vă înhăitați și mai ales ce fel de păreri stupide manifestați în public. Fiindcă personajele serialelor favorite pot să fie foarte dezamăgite de modul cum gândiți. House nu s-ar fi sfiit să afirme fără perdea dnei Michelle Alicia Caron: "You are an idiot!".

Orson Scott Card vs David Morse

Citesc în prezent Copiii minții (Children of the Mind din Saga lui Ender a lui Orson Scott Card). Dând o tură pe google cu numele autorului și văzându-i imaginea zic: „Tipule, bătrânul ăsta seamănă cu cineva cunoscut”. Și atunci mi-a picat fisa! Seamănă bine cu David Morse (pe care-l știu din House MD):

Voi ce părere aveți?

Lostriţa - comentariu

Bă, din ce am înţeles eu, iar vin apele peste România. Şi pentru că tema inundaţiilor este la modă şi mai ales pentru că ne-am cam lăsat pe tânjeală în prezentarea textelor de liceu - şi bacul bate la uşă numai că nimeni nu-i deschide: dă-l dreacu' să-l ia apa! să-l ducă la gârlă - o să vorbim astăzi despre Lostriţa lui Vasile Voiculescu.

Din câte-mi aduc aminte am zăbovit vreo două săptămâni şi ceva la textul ăsta, comentându-l şi pe diagonală şi de la început la coadă şi de-a-ndoaselea...

Lostriţa din poveste - ca să vă faceţi o idee - seamănă leit cu peştele ăla nenorocit din episodul când Tom (din Tom şi Jerry) se duce la pescuit şi e cât pe ce să captureze un răpitor, care îi fute o coadă peste muie... de-i şterge tot display-ul! Era al dracului peştele ăsta, mulţi au încercat să-l prindă, niciunul n-a reuşit. Ba unii din ei s-au cărat dintre cei vii.

Aliman - ce nume de idiot - n-avea liman. Era nelimitat. Unii ar zice că se potriveşte bine numele ăsta poliţiştilor din zilele noastre, care sunt "cât malu'"... de asta e nume de imbecil! Şi se pune băiatu' să mi ţi-l prinză pe acest peşte mai alunecos decât un porc unsuros la un concurs al cowboy-lor americani. Reuşeşte să puie mâna o dată pe dihanie, dar aia îi fute o coadă peste faţă şi îl întreabă dacă aşa te comporţi cu o mostruozitate?!

Aşa că nebunu' se duce la un vraci - un fel de mama Omida de sex masculin - care-l pune facă o lostriţă de lemn şi să o vâre în lac. Când m-a întrebat pe mine profa de ce căcat a aruncat Aliman lostriţa de lemn în râu... eu am răspuns ca să nu i se simtă lipsa! Bă, şi a râs nebuna de mine. Se aştepta la un răspuns din ăla legat de magie... dar eu am interpretat textul ca un copil pragmatic: după ce a fost pusă lostriţa falsă a apărut o gagică - cu ochi sticloşi şi dinţi zimţaţi ca de peşte - de care s-a îndrăgostit Aliman ăsta. PLM! Ce altceva să înseamne dacă lostriţa reală nu mai era, iar lostriţa de lemn era observată când şi când de sătenii de pe râul Bistriţa!? Aşa că mai puneţi copiii de 16-17 ani să interpreteze texte din astea... că vedeţi voi ce are să iasă!

Mă-sa lu' fata asta ciudată a venit şi a luat-o înapoi acasă, nesuportând ideea s-o lase pe mâna unui golan de pescar ca Aliman.

Aşa că băiatul care a rămas fără iubire şi deci sex... s-a apucat de melancolie şi băutură prin cârciumile satului. De acolo vine şi vorba aia că nu există femei urâte, ci bărbaţi insuficienţi de beţi! Aşa că l-a convins una că îi arată ea pizda de consolare... numai să o ia de nevastă.

Când toate erau pregătite pentru marele eveniment vine nebunul satului şi strigă în gura mare: Lume, lume. Lăsaţi dreacu' nunta. Alimane! Alimane! Lostriţa a apărut din nou pe râu şi te cheamă să vă luaţi. Tâmpitu' n-a mai ţinut cont de nimic şi s-a dus să îmbrăţişeze peştele ca pe o nevastă disperată - din serialul cu acelaşi nume... şi a crăpat neînsurat!

P.S. O să pun pentru final un fragment dintr-o conversaţie dintre dr Wilson şi dr House - din House MD - sezonul 2 - ep. 17 - All in:

Wilson: "Have you read Moby Dick?"
House: "It was a book?"
Wilson: "It was 10 years ago."
House: "12."
Wilson: "Obsession is dangerous."
House: "Only if you're on a wooden ship and your obsession is a whale. I think I'm in the clear."
Wilson: "You do realize it's a metaphor?"
House: "You do realize that the point of metaphors is to scare people from doing things by telling them that something much scarier is going to happen than what will really happen? God I wish I had a metaphor to explain that better. Go back to the game. Don't worry, I'm not going to get even by witches."

Doctor Metaforă

Probabil știți deja faptul că luni a fost difuzat ultimul episod (cel cu numărul 22, din seria a opta) al unui serial absolut fabulos, House MD. Până în acest moment nu cred că am văzut un show de televiziune mai plin de farmec, mai plin de imaginație, dar, în același timp, ancorat foarte bine în realitate! Fiecare episod pentru mine a fost o experiență unică: am zâmbit/am zâs de-a binelea la toate gimbușlucurile lui House, am fost impresionat (emoționat) de toate dramele prezentate... fie că era vorba de cazul pe care-l acceptase House, fie că era vorba de vreo „aventură” a celorlalte personaje principale din serial. De fapt, House era atât de dominant încât eclipsa pe toată lumea. Și punea la punct pe fiecare cu replica: „You are an idiot!” pentru a convinge pe cel vizat să nu se comporte stupid.

Am observat că lângă serialul acesta peste tot este atașată eticheta „medical drama”, lucru cu care eu nu sunt întru totul de acord. Sigur că medicina joacă un rol esențial în cadrul seriei de episoade, dar personajul central este cel care dă gust serialului cu adevărat! Spitalul nu este decât locul în care se desfășoară un geniu, care dorește să combată fiecare prejudecată a omului modern sau nu, fie că e vorba de un pacient, fie că e vorba de un angajat sau un superior. Se ia la trântă în argumentare cu oricine - mai ales cu Lisa Cuddy (Lisa Edelstein, care nu mai apare în ultima serie) - și aproape de fiecare dată învinge categoric. House acceptă să trateze, de regulă, acei pacienți asupra cărora ceilalți doctori nu reușesc să se descurce. Pentru el, un diagnostic evident e „boring”, întotdeauna trebuie să fie un puzzle de rezolvat... Tărâmul acesta al luptei dintre viață și moarte este propice observării diferitelor firi umane, care par să iasă din tipar... Cu toate acestea, House are o teoremă pe care o dovedește aproape la fiecare episod: „Everybody lies!”.

Gregory House (Hugh Laurie - dacă mai era nevoie) este, înainte de toate, un geniu. Și e conștient de asta! Știe că ceea ce reușește el, nu prea poate face multă lume, că modul în care pune cap-la-cap informațiile scapă celorlalți. De regulă, astfel de personaje cu o inteligență aparte sunt nefericite, greu de înțeles, greu de integrat în comunitate, retrase în propria carapace... dezamăgite sau speriate de lumea asta. House este nefericit, dar nu abandonează lupta cu igonanța celorlalți! Se luptă în continuare pentru viața lui, pentru momentele sale de bucurie, pentru clipele când o dă în mintea copiilor împreună cu James Wilson (Robert Sean Leonard)... pentru că e în firea lucrurilor să facă asta. Nu se izolează de lumea în care trăiește, ci încearcă să impună lumii propriile reguli. Încălcându-le pe cele ale celorlalți, care nu se potrivesc cu felul lui de a fi. Nu e un geniu fricos sau care rămâne decepționat după primul eșec sau pentru că nu e înțeles. E un geniu, care manipulează oamenii... până în ultima clipă. Pentru a scăpa de detenție și pentru a punea petrece ultimele șase luni împreună cu prietenul său cel mai bun, care suferea de cancer... și-a înscenat moartea, a modificat o amprentă dentară și a înșelat pe toată lumea. Mi s-a părut însă destul de bizar ultimul episod... nu mă puteam împăca deloc cu ideea sinuciderii lui House. El a fost tot timpul împotriva metodei renunțării! Chiar era să-și ucidă penultimul pacient, care susținea că vrea să moară. Și enervat House s-a dus la el, l-a strâns de gât... arătându-i că se împotrivește! Că așa e normal!

Ce am să rețin din acest serial... este acel episod cu geniul, care în adolescență publicase deja vreo două volume, dar din cauza nefericirii a decis să-și diminueze drastic capacitatea intelectuală și să trăiască simplu, ca un muritor de rând cu o soție pe care să o iubescă nu pentru că e la fel de deșteaptă ca el, ci pentru că ține la el. Făcuse el o combinație între siropul de tuse și un pahar de vodcă, ce îl ajuta în acest sens. Numai că formula asta i-a provocat și niște probleme medicale. Când și-a dat seama House care era schema, l-a considerat laș... dar într-un final a acceptat să-i prescrie din nou siropul... parcă știind că nici lui nu-i este așa ușor printre atâția oameni proști. Al doilea lucru interesant rămâne teoria de la începutul ultimei serii: toți părinții își „strică” odraslele.

Îmi pare rău pentru faptul că serialul s-a terminat! House mai are multă lume de pus la punct cu stilul său unic și plin de farmec! Mi s-a părut genial faptul că nu a fost un clișeu, ci pentru că s-a opus clișeelor. I-am zis Doctorul Metaforă pentru că în primele sezoane îmi amintesc că la un moment dat a vorbit de așa ceva... Diagnosticele sale erau explicate telespectatorilor prin intermediul unei sintagme interesante, o metaforă... dar House i-a dat peste nas frumoasei sale colaboratoare (dr. Cameron) când a încercat să facă la fel ca el.

În cadrul show-ului au mai apărut: Omar Epps (dr. Eric Forema), Peter Jacobson (Dr. Chris Taub), Jesse Spencer (Dr. Robert Chase - cel care i-a luat locul lui House la departamentul de diagnisticare), Kal Penn (Dr. Lawrence Kutner)... am lăsat partea feminină la urmă... actrițe talentate (iar unele dintre ele și extrem de frumoase): Jennifer Morrison (dr. Allison Cameron), Charlyne Yi (dr. Chi Park), Amber Tamblyn (Martha M. Masters - o studentă pe care House a acceptat-o în echipa lui în momentul în care avea o relație intimă cu șefa lui Lisa Cuddy... care nu-l mai contrazicea... el considerând că e bine să existe și un om al bunul simț și păstrării ordinii undeva acolo ca totul să meargă în regulă), Anne Dudek (Amber Volakis - Manipulative Bitch), Odette Annable (dr. Jessica Adams) și (din punctul meu de vedere cea mai frumoasă) Olivia Wilde (dr. Remy "Thirteen" Hadley). Plus diferiții pacienți și diverse alte personaje... pe care nu am loc să le menționez aici.