La recomandarea din podcastul Vocea Nație am zis să caut și eu „Nihilismul de mall”, articol scris de Răzvan Enache. Chiar am crezut că e o critică devastatoare adusă cărții Sapiens - A Brief History of Humankind, a lui Yuval Noah Harari. Fiindcă așa mi s-a părut că pretinde Dragoș Pătraru. Doar că...
Doar că perspectiva din care se face critica este una minoră. Principalul neajuns găsit cărții se reduce la lizibilitatea prea mare a textului profesorului din Israel. Adică, prea se citește ușor cartea asta, care propune niște ipoteze îndrăznețe. Principala teză a cărții este următoarea: omul, care nu a fost înzestrat de natură cu talentele prădătorilor din vârful lanțului trofic, ar fi putut să se numere printre hominidele de rând dacă nu ar fi avut - la un moment dat în evoluția sa - parte de o revoluție cognitivă. Asta i-a setat creierul într-un anume fel diferit de toate celelalte animale. Capacitatea de a crede în propriile plăsmuiri a adus pe această maimuță lipsită de păr, ce-și are originile în savana africană, nu doar în vârful lanțului trofic, ci și pe Lună sau pe internet.. Nu se știe de ce natura a ales pentru oameni calea asta. Deși, în esență, specia noastră e una tribală, Homo Sapiens a devansat celelalte animale prin cooperarea flexibilă. Cooperare ce se sprijină tocmai pe impresionanta capacitate a omului de a crede cu tărie - uneori nejustificată - în propriile plăsmuiri sau în cele pe care le-a primit moștenire de la semenii lui.
Numai că perniciosul articol al lui Răzvan Enache nu atacă teza fundamentală ce stă la baza lucrării lui Harari. Nu! Din ce cauză e considerată cartea superficială? Păi, aduce mult prea multe acuzații omului (suferințele produce semenilor și celorlalte animale) și omite noianul de cultură în care s-au scăldat de-a lungul vremii reprezentanții speciei noastre. Cultura, dom'ne, cultura! Ea nu e doar un virus. Omul nu e un bolnav de cultură. Adică, cititorii nu pot înțelege că asta nu-i decât o metaforă? Pe de o parte, Harari e prea explicativ, iar pe de alta este exagerat de metaforic?
În dorința de a aduce cât mai multe acuze nejustificate cărții, domnul Răzvan Enache se declară dezamăgit de modul în care Harari filosofează. Adică, să pui semnul de congruență între comunism și islamism, fără să treci prin toată vorbăria goală a tuturor celor care au analizat accentele religioase ale unor doctrine, e o modalitate prea mundană de a raționa. Ce, ori ești cumva elev de clasa a X-a? Or, Sapiens este - așa cum remarca însuși autorul în 21 Lessons for the 21st Century - o lucrare de popularizare a științei! Nu-și alocă pretenția că aduce în față cititorului cele mai adânci și plicticoase constatări de natură filosofică. Nassim Nicholas Taleb - un alt erudit care a publicat cărți bestseller - lua în derâdere discuțiile excesiv de intelectuale. În lucrarea sa Lebăda neagră, dânsul îl aprecia mai tare pe Tony Grăsanul, care avea o viziune mai practică asupra lumii. Am impresia că domnul Răzvan Enache nu capătă o bucurie a lecturii decât atunci când are sub ochi o dispută asemănătoare cu aia dintre Lodovico Settembrini și iezuitul radical Leo Naphta. Personajele astea două nu ajung absolut niciodată la un acord, fiindcă fiecare consideră că (grosolan spus) dreptatea nu are cum să se afle decât de o singură parte. Chiar dacă ajung să-și contrazică propriile cuvinte precendent rostite.
Simt în articolul de critică asupra cărții lui Harari o dezamăgire de natură pitagoreică. În trecut, numai inițiații puteau avea acces la cunoștințele de ultimă dată. Dacă nu erai membru al unei astfel de școli, trebuia să ajungi singur la propriile descoperiri sau să te mulțumești cu părerile căpătate la prima mână. Cele pe care „gândirea rapidă” „a cimpanzeului din tine” ți le scoatea în cale.
Până la urmă este esențial dacă Aristotel chiar a zis răspicat sau doar a sugerat de foarte departe că natura biologică a sclavului e una diferită de a oamenilor liberi? Ce cititor al cărții Sapiens o să se lanseze în disertații pe tema sclaviei aducând argumentul: „până și Aristotel făcea distincția între om liber și sclav”? La rigoare, chiar e o diferență între un om care e obișnuit cu libertatea și unul obișnuit să servească pe ceilalți. E o problemă a setării creierului. La nivel cât se poate de biologic, dar asta e dată tot de traiul în societate. Nu poate afirma nimeni că există vreo precondiție care-i face pe unii sclavi de la naștere și pe alții nu. Iar modul în care simt unii e foarte asemănător cu modul în care simt și ceilalți. Chiar și modul în care gândesc unii poate fi similar cu al celorlalți. Contează cum educi creierul să gândească. Și tocmai asta era ideea de bază din afirmația lui Harari. Că nu există o condiționare biologică de la naștere care să-i facă pe unii sclavi, iar pe alții simpli cetățeni liberi. Critica unei autorități în domeniul filosofiei era doar una marginală! Și ca să o spunem pe aia dreaptă, până și Răzvan Enache e de acord că... pe departe ar cam fi zis și Aristotel ceva, dar poate fi scuzat fiindcă nu era decât omul vremurilor sale! Ceea ce cred că un istoric ar înțelege de la sine!
Harari a făcut corecturi asupra unor afirmații din Sapiens singur (în cărțile pe care le-a scris după aceea) - iar Răzvan Enache nici nu le-a întrevăzut (cu toată lectura sa în legătură cu Etica Nicomahică și referințele la Hegel)! Aia mi s-ar fi părut mie o critică adecvată! Adică, pe lângă faptul că se exprimă școlărește și e destul de intransigent în afirmații, Harari nici nu ar fi exact. Or, nu e cazul! În articolul de critică nu găsim astfel de corecturi asupra datelor de natură faptică! Să fi scris Răzvan Enache despre populațiile pretins dispărute în carte și să fi adus dovezi că asta nu e nici pe departe atât de adevărat și atunci articolul chiar ar fi adus ceva nou pentru cunoașterea lumii!
Omul nu e descris în carte ca o entitate vicleană care a eludat legile naturii și a declanșat numai nenorociri. În cele din urmă, tot natura l-a dat și pe om! Și tot dânsa l-a împins către așa-numita „revoluție cognitivă”. Ceea ce consideră Harari greșit la om este idealizarea norocului pe care l-a avut în istoria evoluției speciilor. La urma-urmei, nu suntem cu nimic mai speciali față de celelalte specii! Iar credința multora că oamenii sunt aleșii divinității nu se bazează decât pe niște plăsmuiri ale mințiilor unor înaintași!
Încă păstrăm bagajul gândirii tribale întâlnită și la alte primate (cei mai apropiați veri de-ai noștri rămași încă pe Pământ fiind cimpanzeii) și „gândirea rapidă” utilă în sălbăticie, dar peste astea s-a adăugat ceva special! Da, omul e special în comparație cu celelalte animale. Dar nu fiindcă ar merita. Ci fiindcă așa s-a întâmplat. Suntem singura specie care poate plăsmui divinități, reguli de schimb, reguli de conviețuire și persoane juridice și să credem că ele sunt aevea. Asta e singura calitate care ne face diferiți de celelalte animale. Datorită acestui artificiu suntem capabili de colaborare flexibilă!
Ce critica Harari în carte era idealizarea trecutului de către unii cu păreri de sorginte ecologistă. Omul n-a fost niciodată atât de în comuniune cu natura și nu i-a păsat prea tare de excesele pe care le face. N-a fost nici cu totul indiferent! Religiile animiste pe care le au încă unele popoare primitive țin cont de importanța sacrificiilor pe care le fac celelalte animale pentru ca oamenii să trăiască, iar aceștia mulțumesc naturii pentru generozitatea ei. Dar nu-i împiedică pe oameni să ucidă dacă fac ritualul corespunzător!
Lectura cărții Sapiens - despre care pot să accept că nu e chiar istorie, ci mai degrabă o lungă argumentare asupra naturii flexibilității în cooperare a omului de-a lungul timpului până în prezent - nu te face un „mizantrop de mall”. E doar începutul pentru înțelegerea lumii. În 21 Lessons for the 21st Century, Harari încheie cu câteva sfaruti foarte utile: citește și alte cărți de popularizare a științei și susține financiar publicațiile care au un conținut echilibrat tocmai pentru a nu le forța să se arunce în brațele unor corporații care să le dirijeze politica editorială. Educă-te pentru a avea o părere cât mai adecvată în lumea asta încărcată de fake news! E un îndemn la crearea unui sistem de valori durabil într-o lume unde se folosește din ce în ce mai tare manipularea tocmai bazată pe credințele specifice fiecărui individ. Nu cred că Harari vrea să-i citești cartea și să fii mulțumit cu ce știi. Și pune sistemele principale de valori la îndoială tocmai ca să forțeze oamenii să caute să gândească și altfel. Dărâmă mituri fiindcă avem nevoie - ca specie - de altă paradigmă de valori. Una care să țină cont atât de biologie, cât și de dorințele oamenilor de a fi împliniți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu