Călin Mesia Georgescu

Știu că, probabil, textul ăsta o să supere toate părțile societății, dar nu mă pot abține.

Încă de la debutul show-ul cu cătușe din zilele recente mi s-a format acest gând: ăștia lucrează din greu la martiriul lui Georgescu. Chiar fără să vrea. Dacă e să mă iau după una dintre stenogramele scurse în presă, ei vor să dea în celălalt lider al suveraniștilor, George-Nicolae. Adică, omul cu pantaloni roșii dorește să expună putreziciunea unui sistem din care însuși președintele AUR face parte. Doar că ei în felul ăsta nu fac altceva decât să pună în scenă actul final al martiriului.

Să ne amintim povestea așa cum a fost ea scrisă de evenimentel. În toamna lui 2024, Georgescu a realizat o minune. Nu s-a dus la nunta din Cana Galileii ca să transforme apa în vin, dar, în ciuda tuturor sondajelor și a propagandei media, a produs o surpriză de proporții biblice. Actul întâi, minunea... încheiat.

Apoi, insul a început să propovăduiască. Și, chiar dacă media s-a străduit din răsputeri (uneori fără temei!) să-l ponegrească și să reveleze găunoșenia sa, adoratorii nu au ținut seama de ele. Șarlatanul a continuat să predice în limbajul său lipsit de consistență, iar lumea s-a îndrăgostit și mai tare de el. Oricâte meme și ironii au apărut pe net în legătură cu ridicolul discursului său (uneori fără temei), aura sa a rămas neatinsă. Divină și rece. Actul al doilea... propovăduirea... încheiat.

Zilele astea am avut impresia că are loc o plimbare de la Ana la Caifa. Ba chiar că se pregătește crucificare căruntului în pantaloni roșii. I s-a pus pe cap coroana de spini, iar la încheitura mâinilor brățările de facultate și a fost batjocorit în public. Problema este că adepții nu l-au abandonat. Nu l-au salvat pe Barabas Simion, ca să îl crucifice pe Georgescu.

E o eroare în matricea poveștii clasice... dar crucificare a adus apoi eliberarea. Dacă vin anticipatele urmează înălțarea în zările în care nimic nu-l mai poate atinge. Iar autoritățile par că lucrează din greu la crucificare. Și chiar la antificpate. Avem un martir deja, unul mesianic.

Nici autoritățile romane nu s-au gândit în clipa când l-au persecutat pe Yehoshua că religia întemeiată de el și adepții săi va dăinui peste veacuri și va fi folosită ca să țină imperiul laolaltă o vreme... Ba chiar să stea la temelia lumii moderne. Nici autoritățile din România nu conștientizează că au creat o poveste care are toate premisele biblice să se înfăptuiască în religia lirei de un lei... 

cum să guvernare

O mai țineți minte pe Elena Lasconi? Nu? A fost pentru câteva zile speranța la președinție a oamenilor care erau mai speriați de aberațiile lui Călin Georgescu decât de homosexualii care ar fi urmat să invadeze - ca turcii - Grădina Maicii Domnului!

După care, în clipa când s-a crezut mai puternică decât era de fapt, același grup de iubitori ai "civilizației", "pro-europenismului", "pro-occcidentalism" (ăia cu blugii și bananele) a schimbat foaia și a început s-o disprețuiască cum au disprețuit-o pe Viorica Dăncilă. Pentru că părea că îi pune bețe în roate lui Nicu Șordan! Deși era clar că nu îi pune, fiindcă toți ăia care aveau tricouri cu Lasconi președinte, le scimbaseră cu Nicu Șordan președinte. După care, la fel de repede, le-au schimbat cu alea cu Bolojan, fiindcă matematicianul preferat al celor care l-au votat din convingere și-a dat măsura propriei competențe... și le era cam jenă cu el.

În fine, scos capul de la cutie din nou dna Lasconi și a cuvântat. Păi, ce? Când apare o criză politică trebuie să facem un fel de brainstorming colectiv și toate mințile luminate să vorbescă - nu contează cât de aberant ar fi - ca să ieșim din marasm. 

Și ce uriașe vorbe a spus dna Lasconi. Păi, dânsa dacă ar fi fost președinte și se confrunta cu o situație similară, rezolva! Nu tărăgăna. Băga AUR la guvernare cu USR și PNL... Ca să izoleze PSD. Ce-o însemna și asta?! Deci miza pe faptul că oamenii cu tricouri cu Bolojan n-ar avea nicio greață să îi susțină pe ăia despre care au cele mai proaste păreri exprimate vreodată online.

Din ce am înțeles, în gândirea dnei Lasconi teoria era cam asta: le dau niște ministere celor de la AUR, dar îi obstrucționez pe miniștrii ăia ca să vadă lumea cât de incompetenți sunt... Izolez PSD ca să... crească în sondaje dând la geale guvernului care se autosabotează singur? Dar rezolva o criză politică uriașă creând una și mai mare.

Am citit o chestie în cartea care se numea "Legile lui Murphy": când ai de-a face cu o problemă, crează una mai mare! Atunci apar specialiștii și nu mai este treaba ta. Nu te descurci cu guvernarea țării? Dă-i foc! Și nu mai este treaba ta!

eu, subcontractor

Ați văzut filmul "Sorry We Missed You?" Nu, â? Să vă uitați! Începe cu un interviu pentru job în care un om se străduiește să îl convingă pe un posibil angajator că e muncitor, că și-a făcut mereu treaba oriunde a lucrat, că e disperat să obțină jobul respectiv fiindcă e șomer și are familie... Fix ca un sclav clasic modern! Umil, se ploconește în fața unuia care ar putea să-l plăteacă pentru niște muncă de care angajatorul are nevoie!

La care nenea din fața lui îl liniștește. Da, dar nu avem nevoie de un angajat. Ci de un subcontractor. Ești propriul șef, uite niște acte pe care trebuie să le semnezi, uite cât trebuie să investești și țac-pac... Ești patron.

Astăzi ascultam în căști despre un concept interesant: uberificarea pieței muncii. În sensul că tendința este ca băieții și fetele cu bani să nu mai vrea să aibă de-a face cu angajați. Angajatul este protejat - teoretic și legal, măcar - de niște reguli pe care "subcontractorul" nu are cum să le mai aibă în vedere. Fiindcă el este propriul șef, boss! Lucrează cât vrea, când vrea... atâta timp cât își permite să plăteacă pentru zilele în care nu lucreză. Bine, nu e chiar așa, dar în film chiar așa e. Fiecare zi în care personajul subcontractor nu iese cu mașina să livreze pachete îl costă bani, penalizări...

La un moment dat în film, soția acestuia - și dânsa lucrând ore prea multe îngrijind niște bătrâni - este întrebată de o femeie de care se ocupa: "Ce s-a întâmplat cu programul de opt ore pe zi?" Păi, ce să se întâmple? Nu mai există. Femeia, ca să obțină banii necesari pentru a-și întreține cei doi copii, e nevoită să viziteze fiecare "client" la domiciliu și să se îngrijească să fie bine. Colac peste pupăză, când ajunsese să aibă un program cât de cât predictibil, e nevoită să vândă mașina ca să închirieze șoțul duba de livrator-patron-sclav. Iar asta îi lungește programul cu timpul de așteptare în stațiile de autobuz.

Uberificarea nici nu mai are o față pe care s-o urăști ca pe șeful depozitului care are un discurs absolut inuman când e rugat de protagonistul filmului să-l învoiască pentru o zi. Probleme personale? Ce-s alea? Tu știi câți au venit la mine să mă roage lucruri similare? Să-ți spun despre cel cu sinuciderea în familie? De cel cu părinții bolnavi? Ce? Crezi că am cedat? Ca să țin punctul ăsta de lucru pe primul loc pe țară am impus niște reguli stricte și atât!

Or, asta vrea să însemne și uberificarea asta. Mai puțin stat, mai mult timp acordat muncii. Căci acum ești patron. Devenim o lume care muncește pentru sine. Pe platformele de muncă-sharing! Nu mai dăm așa mulți bani la stat, fiindcă acesta nu știe cum să țină pasul cu noile metode de a "angaja" oamenii.

Unul dintre pilonii principali care au subminat statul socialist - cel puțin pe cel din Republica Socialistă România - a fost furtul. Furtul organizat la toate nivelurile! Tolerat de toată lumea fiindcă nimeni nu fura pe nimeni, ci toată lumea fura statul! Nu se punea întrebarea ce o fi reprezentând și statul ăsta? Era doar un concept abstract pe care poți să-l mulgi.

Un fenomen asemănător se petrece și în epoca muncă-sharing: nu mai ajung bani la buget fiindcă nu mai există angajați clasici. Practic, statul este văduvit de niște bani, care, sigur că rămân cumva în economie, dar e o economie care-l slăbește. La fel cum furtul din perioada comunismului a sfrijit structura politică de atunci.

Care a fost consecința? Căderea constructului docmatico-ideologic-securistic de atunci. Ce vedem că se întâmplă în zilele noastre? Lumea caută alternativa! Atunci alternativa a fost vestul, cu promisiunile lui... Așa se aruncă în brațele alunecoase ale unor vorbitori dubioși, demagogi și profitori, care le dă peste cap busola morală. Fiindcă statul nu știe și nu poate să-și ajute cetățenii rămași cu buza umflată după muncă-sharing. Ascensiunea unui fenomen social major este terenul fertil pe care se poate planta și alternativa.

Ce le spun suveraniștii indivizilor simpli? Că vrea să aducă înapoi stabilitatea. O stabilitate pe care noul mod de a vedea munca o pune în pericol. Fentarea legilor financiare în loc să întărească țara, o destabilizează, o vulnerabilizează. Dacă nu schimbăm macazul la timp, să ieșim pe linie de avarie, o să facem iar un accident istoric din care nu putem anticipa cât de rău poate fi.

"Îmi place cum gândiți"

De vreun an, din cauza muncii, merg constant cu taxitul. Nu e vreo fiță, ci o necesitate. Trebuie să respect anumite ore la care să fiu la serviciu. Inevitabil, intersectându-mă des cu lumea lor, am ajuns să îi cunosc pe unii dintre ei. Cert e că există și prietenii între șoferi, dar și antipatii. Mi se recomandă frecvent să nu merg cu vreun cutare conducător de taxi - ba că e bătrân, ba că fură la maumuță, ba că are râie sau cine știe ce boală venerică. Unul dintre ei chiar a născocit o narațiune care nu era deloc adevărată. Nu știu ce spera... Oricum nu i-am reproșat niciodată că m-a mințit în mod grosolan. Cică un bătrân de la concurență umbla la volan cu sticluța de tărie și, când s-a întors acasă, l-au lăsat picioarele. A căzut în fața porții și a fost găsit de fiica lui... Ar fi trebuit să fi rămas la pat fiindcă multă vreme, căci a doua zi a fost dus la spital cu picioarele umflate. Dar, peste doar câteva zile, am mers cu moșul la muncă și n-avea nici pe dreacu'!

Astăzi, în schimb, am traversat orașul până în comuna cea mai apropiată cu un ins care are suflet de manelist. Nu le-am atras atenția niciodată celor care fumează la volan sau pun la difuzor muzică despre care am păreri negative. Hai, nu negative, dar, să zicem, că nu ar fi primele opțiuni de melodii pe care le-aș lua cu mine pe o insulă pustie. Ar fi doar la coadă de tot.

Ei bine, nenea acesta mi-a spus și nu am vrut să îl contrazic deloc - fiindcă nici nu cunoșteam foarte exact subiectul - că statul român s-a angajat să plătească despăgubiri (mii de euro!) celor care s-au vaccinat anti covid-19. De ce? Păi, a fost un experiment și, se pare, decidenții politici au fost nevoiți să recunoască asta! În subiecte sensibile, am învățat că e mai bine să îmi țin gura. Doar m-am arătat mirat că eu chiar nu știam despre chestia asta. L-am mai întărâtat zilele trecute cu hantavirusul, dar m-a luat iar cu despăgubirile... Sau că dânsul a auzit că nu o să mai fie vreun lockdown sau că nu se mai impune... fiindcă țările sunt lăsate să decidă de unele singure. Or, dacă e să privim logic... nu ai cum să colaborezi cu ăia care nu-și respectă vecinii. Dacă toți vecinii aleg să limiteze răspândirea virusului prin lockdown, atunci o să pună restricții mai mari pentru cei care vin din spații care au ales să nu facă asta. Nu? Ca să fie clar, eu doar încercam să bag bățul prin gard să văd unde mă duce asta!

Dar nu despre asta voiam să scriu. Ci despre felul cum privește taximetristul știința. "Oamenii de știință îl neagă pe Dumnezeu. Ei spun că totul e de la natură." Iar eu... hei, dar nu toți oamenii de știință îl neagă. Mai sunt și cei care spun că piesa în care jucăm trebuie să aibă regizor. Bine, nu i-am zis așa, dar ați prins ideea!

Și apoi, ca să-mi confirme ce alegația, cică a fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată un om de știință care, după ce a decoperit "particula lui Dumnezeu", s-a lăsat păgubaș în fața minunii: "De aici nu mai depinde de mine!". Eu iar politicos și pe subiect: sunt lucruri în lume care nu și-au găsit explicația. Nu m-am arucant să spun și ce aveam în cap: doar fiindcă nu avem o explicație bună acum, asta nu implică în niciun caz existența lui Dumnezeu.

Tot pe frânturi de idei și pe inexactități a continuat: "Budiștii nu cred în Dumnezeu. Ei cred în Buddha, care este doar o piatră. Se închină la o piatră. Îi aduc ofrande, aruncă sânge pe ea..." Și eu cu o completare biblică: scrie în scriptură "Să nu îți faci chip cioplit". La care dânsul flegmatic "Îmi place cum gândiți".

Dar nu s-a lăsat! Drumul era mai lung și el trebuia să îmi arate că are și pregătire teologică! A citit biblia. Soto! Nu de multe ori - că doar e lungă - dar o dată și a fost de ajuns. Câteodată când ședea de pomană în fața covrigului, scoatea din portbagaj (serios! așa a susținut! că ținea scriptura în portbagaj!... acum nu mai face asta, dar în trecut...) biblia și începea să lectureze. Nu se rușina să arate cât de fariseu este. Ba chiar, odată a fost zărit de un preot. Și, carevasăzică, bărbosul i-a spus că acea carte e vrednică doar de fețele bisericești. Până aici i-a fost personajului imaginar al poveștii, că taximetristul s-a aruncat într-o argumentație țais. Păi, în opinia sa, și oamenii de rând au tot dreptul să interpreteze biblia în felul lor. Că pentru paroh "cartea sfântă" e doar o meserie (deci cașcaval), pe când pentru un taximetrist e o chemare de-a dreptul. La fel cum Isus a împărțit la toți cei 12 apostoli (copiii lui) câte ceva, așa a făcut și în lume... Prin urmare, nu doar popa are menirea să îi înțeleagă opera fiului Domnului.

Recunosc, că omul era mai incoerent și eu parodiez doar de pe margine, dar, în mare, cam acolo bătea.

P.S. nu știe ce o să facă Simion... nu am înțeles dacă vrea să trebuie să facă sau nu ceva... cert e că e în tabăra "suveranistă". Și-i place cum gândesc că am fost de părere că Georgescu trebuit să fie lăsat să devină președinte dacă era votat. Nu să se facă giumbușluri anticonstituționale. Nu i-am spus și celelalte opinii nepopulare pe care le aveam în cap.

ecran-zen

Știu că iar o să mă întorc la ziua de vineri... multe idei le mai vin oamenilor când merg pe jos. Umblă prin casă ca să îți vină idei, mișcă-te... se pare că și creierul se activează în zona de idei în clipa în care simte că el controlează un corp, care se află în mișcare.

Deja e un clișeu pe care-l cunosc și cel mai puțin isteți dintre pământeni: omul modern șade foarte multă vreme cu nasul în ecrane. Personal am fost crescut de un ecran static, acum deja lumea petrece mult timp cu ecranele portabile. Mulțumim, Ștefan Slujbe!

Până acum, însă, nu am privit niciodată legătura dintre filosofia zen și ecrane. Cum adică? Ce plm vrei să zici? Care-i fază? Ai băgat legale? N-are, mă, cum! Te-ai prăjit! Noapte minții! Caz de targă! Ia-ți pastilele! Etc. Etc. Etc.

Cu toate astea, sunt foarte serios! Dar pentru asta am nevoie de o poveste ajutătoare. Sau mai degrabă de o observație: în curtea liceului de chimie - pe terenul mare, cu gazon artificial, ars în mai multe locuri - se așezase un pușnat turcește (picioarele încrucișate ca la meditație în poziția lotusului), iar ochii îi erau proiectați în ecranul telefonului mobil. Ha! Fac eu pentru mine!

Care e, pe scurt, filosofia zen? Acceptarea și o hiperconștiență a momentului prezent. Ce fac oamenii care se uită în ecrane? Intră într-o stare de atenție concentrată doar pe ce se întâmplă acolo în fața ochilor lor. Restul nu mai contează. Trăiesc clipa!

Ca atare, probabil și de aia a pătruns în spațiul euro-atlantic curentul acesta de origine asiatică. Omul modern are tendința să "mediteze" când trâiește intens mai mult ce vede în ecrane decât ce se întâmplă în jur... Îi e mai ușor să înlocuiască o stare cu alta pe care o cunoște deja.

P.S. și cu textul ăsta mă pot prezenta la maestrul cu nădragi roșii... LOL 

vă invidiez, bă! (2)

Revin un pic la ce am scris ieri. Se spune despre secolul ăsta că dacă nu va fi religios, nu va fi deloc. Dar ce fel de religii a născut social media zilele astea e de necrezut. Fanatismul întru bolojan sau georgescu este un concept pe care nici măcar Kafka nu l-a anticipat! Doar dnul Eric Blair - care se semna George Orwell - a putut să prevadă în cartea "1984" astfel de demersuri.

Avem acolo un ins care are puterea să șteargă tot ce i s-a spus până într-un anume moment și să îmbrățișeze cu sinceritate contrariul. La fel și cei care astăzi practică antipesedismul de cumetrie. Personaje care se luptă de la tastatură cu psd, iar la concerte cântă în fața unui public adunat de politicienii psd pentru zilele nu știu cărui loc. Până mai ieri au înghițit cu toții broasca și au considerat că avem o guvernare "pro-europeană". Astăzi, au ieșit pe social media să apere austeritatea. Ah, de fapt, s-o ignore, fiindcă ei se luptă cu psd-ul. E ceva cuvios-spiritual aici: să-ți ignori foamea crezând că politicianul va revărsa asupra ta în viitor raiul pe pământ.

Oamenii pentru care iubirea față de un politician nu e grețoasă trebuie invidiați, din punctul meu de vedere. E la fel ca orice religie. Îți dă sens în viață. Altfel te ridici din pat să te duci la muncă știind că politicianul iubit veghează la interesele tale cum o făcea fratele cel mare.

Războiul este pace. Libertatea este sclavie. Ignoranța este putere. Curat murdar, coane Fănică, dar umflăți-i!

Unde ne sunt conspirații de-altă dată?

 Cunosc oameni care nu se sfiesc să spună că aselenizarea din 1969 nu a avut loc. Că au citit ei nu știu ce pe net și au o ipoteză care se poate să fie reală. De fapt, recent mi-a apărut în feed o postare despre altă postare în care Dan Negru se întreba cum de au dispărut filmările originale de la aselenizare. Și era acel tip de discurs de târfă pasiv-agresivă: eu nu zic că știu ceva, dar mă întreb cum de s-a întâmplat asta? Am voie? Hei, boss, ho! Trage hățurile! Pișcă frâna!

Certitudinea unora cu privire la subiecte sensibile e ridicolă. La fel de caraghioasă ca și discursul de mai sus. Oameni care pe vremuri erau siguri că aselenizarea n-a avut loc sunt astăzi doar pasiv-agresivi. Ei sunt circumspecți! Au spirit critic. Se întreabă! Nu înghit tot ce le spun autoritățile. Etc. Etc. Și votează cu Călin Georgescu, fiindcă el este autentic și creștin.

Cinste lor. De astfel de minți are nevoie Pământul ca să construiască o minte universală, care să explodeze și să se recreeze din nou și din nou și din nou... ca în povestea lui Asimov.

Dar nu despre astfel de ipoteze trebuie să discutăm astăzi. Îmi șade totuși pe creier o mică nedumerire! S-au plimbat patru oameni prin preajma Lunii și s-au și întors. Una dintre meme se baza pe antiteza dintre perfecțiunea calculelor celor care au contribuit la misiune - astronauții au aterizat în siguranță în locul stabilit de ingineri - și omul de rând care încă folosește GPS-ul ca să ajungă primprejur. Unde sunt conspirațiile care ne avertizează că Artemis II nu e decât altă făcătură hollywoodiană regizată de Statele Unite ca să ne abată atenția de la război? Sau de la dosarele Epstein sau cabala, oculta sau eu mai știu ce. Cum de nu mai apare nimeni să ne aducă lumina cea adevărată?

E prea mult război? E prea mare prețul la carburant? Cât timp trebuie să treacă de la un eveniment de acest fel până să fie contestat de către oamenii mai bine informați ai marelui internet? Ce se întâmplă domnule Dan Negru? Cum de Mircea Badea se uită la acest fenomen cu reverență, când dânsul, cu ani în urmă, spunea răspicat și fără să se bâlbâie la televizor că nu crede că aselenizarea a avut loc? Unde ne sunt conspirațiile de-altă dată, domnilor?!