Childhood's End - Sfârșitul Copilăriei

Premise de la care pornește povestea:

1. la cursurile de filosofie din facultate, profesorul meu amintea faptul că Nietzsche considera că omul e o ființă ratată, întrucât nu a reușit până acum să evolueze în ceva superior. Exact cum Pikachu putea evolua într-un Raichu, așa și omul ar fi trebuit să poată deveni altceva. Dacă maimuța a devenit om, atunci și omul să devină... supraom. De la ideea asta s-a născut și povestea în sine: în ce ar trebui să se transforme omul/oamenii? Și ocolind X-Men și mutanții putem ajunge (pe calea puterilor parapsihologice latente) la Conștiința Supremă - The Overmind. Ceva foarte aproape de D-zeu. La asta a ajuns și una dintre povestirile lui Asimov, doar că pe calea tehnologiei computerizate... și a integrării energiei universale la sistemul de alimentare.

2. dacă am spune că diavolul este de fapt... mai mulți? Adică, ne referim aici la o rasă extraterestră care să ajute omenirea să-și împlinească destinul cosmic. Iar teama față de ființele astea superioare să vină taman din cauza faptului că ele chiar conduc către dispariția omenirii așa cum o știm noi!

Neajunsuri ale poveștii:

1. Care e clipa cea mai indicată pentru ca extratereștrii să vină pe Pământ?! De ce să vină în timpul Războiului Rece (romanul) sau în zilele noastre (seria televizată)? Doar fiindcă a spus cineva: secolul ăsta o să fie religios sau n-are să fie deloc?! De ce nu în evul mediu, când omenirea era superstițioasă și mai ușor de strunit (fără să se arate... ca de altfel și în prima parte a poveștii)? Sau de ce nu într-un viitor mai îndepărtat (secolul XXX - a se citi treizeci) când rațiunea și toleranța ar fi de bănuit că au atins niște cote superioare celor din zilele noastre? Doar fiindcă jucându-se cu forțele nucleare omul ar fi putut să se autodistrugă nu e de ajuns! Și o să vă explic și de ce.

2. În cartea lui Arthur C. Clarke, Karellen îi explică reprezentantului Națiunilor Unite faptul că forța brută nu e niciodată cea mai bună soluție! Și dă un exemplu: dacă Hitler ar fi avut o voce care să-i sufle zi și noapte în ureche faptul că e incapabil... ce s-ar fi ales de al Doilea Război Mondial?! Or, venirea pe Pământ a Overlorzilor a fost una ostentativă! A provocat un șoc emoțional puternic. Și a destrămat elanul creativ al omului! Dacă se dorea discreție, atunci supravegherea și îndrumarea Administratorului s-ar fi putut face foarte bine și fără să se arate el sau fără să-și arate măreția. Stelele nu-s pentru om?! Ok, atunci tainic se făceau intervenții ca omul să nu mai umble să cucerească universul, ci să se dezvolte „spiritual”... Aproape că generația asta care iubește dacii, astrologia și parapsihologia face voia lui Karellen! Fiindcă dacă o privim atent, trasformarea asta este una artificială!

3. De ce să nu se mai poată reproduce lumea după începerea fenomenului de transformare?! Ce maimuțele nu și-au continuat stilul de viață după ce l-au dat pe om?!

Cartea versus seria televizată (de departe prima e mai bună decât filmul):

1. Dacă Arthur C. Clark a propus o rezolvare pe cale politică, rațională a problemelor lumii - Karellen adresându-se președintelui Națiunilor Unite în vederea realizării unui guvern mondial - creatorii filmului de televiziune au optat pentru magie: un fel de lampă a lui Aladdin, care odată deschisă împrospătează aerul, vindecă bolile și mai-mai că învie morții!

2. Administratorul din film apelează la manipularea grosolană a unui om obișnuit de pe Pământ. Care are darul la rândul lui de a-i manipula pe ceilalți! De aceea, și filmul e bazat foarte mult pe manipulare emoțională. El nu dezbate o idee, ci atașează unei telenovele niște elemente de science-fiction.

3. În carte religia este desființată rapid. Omenirea înțelege că miturile religioase sunt doar niște mituri... și le abandonează. Supraviețuiește doar o formă ciudată de budism. În seria televizată, creștinismul rămâne viu... într-o minoritate... și interacționează chiar cu primul copil care manifestă puteri paranormale! Și aș putea spune că religia creștină nu iese prea bine din „încleștarea” asta!

4. Romanul lui Arthur C. Clarke propune un scenariu interesant: femeia dând naștere primului copil „special” se teme de Overlorzi, dar acceptă consilierea acestora. Pe de altă parte în film, Karellen atrage familia femeii la o reuniune misterioasă care se încheie după un ritual de inițiere, ce ar face-o invidioasă și pe Mama Urania. Din nou... magie!!

5. În filmul de televiziune, planeta de baștină a Overlorzilor arată precum Iadul - râuri de lavă, nori sulfuroși... Or, Arthur C. Clarke n-a descris decât un satelit al planetei Overlorzilor în acest mod! În niciun caz planeta în sine.

6. Dacă discuția dintre Overlorzi și ultimul om se încheie în cadrul romanului fără cerințe speciale din partea ultimului, în film... avem parte de un skepsis. Observând că Pământul are să dispară pe vecie, omul îi roagă pe Overlorzi să păstreze în amintirea civilizației ce a trăit pe a treia planetă de la Soare ceva semnificativ. Orice. Iar ei aleg o partitură muzicală: se pare că asta ne definește pe noi, bipezii de pe Pământ. Muzica. Cerința asta este posibilă și pentru că există o diferență fundamentală între Overlorzii din film și cei din carte! Primii vin aici ca să practice magia, ceilalți vin aici ca să ajute la evoluția omenirii și la observarea fenomenului de transformare! Fiindcă și raționalii Overlorzi ar dori să aibă parte de o asemenea metamorfoză, doar că sunt „sterpi”. LOL. Poate fiindcă aleg calea rațiunii și nu pe cea a parapsihologiei...

Aura boreală

Am asistat, nu de mult, afişând o mutră sceptică, la un discurs care voia să mă convingă de faptul că unii indivizi (pictorii) din trecut au intuit sau chiar ştiau că oamenii deţin aură. Nu au nevoie să-şi cumpere aşa ceva, întrucât fiecare corp are un câmp electromagnetic... şi s-au făcut poze speciale cu aura ipochimenilor de diferite speţe. Un fel de Extratereştrii antici ai lumii parapsihopatetice. Adică icoane, sfinţi... până la Fecioara Sfântă, care era reprezentată nu ştiu pe unde într-o baie de lumină. Deci, pe scurt, câmp electromagnetic = aură... şi cei din trecut erau mai deştepţi decât noi cei care ştim fizică cuantică. Sau măcar la fel de deştepţi.

Eu încerc să merg pe mâna unui raţionament mai simplu. Aţi citit Pendulul lui Foucault al lui Umberto Eco? Nu? Nici nu vi-l recomand dacă nu aveţi răbdare şi cunoştinţe temeinice de istorie! Acolo personajul principal găseşte un fel de bilet care deţine, în opinia sa, un mesaj secret al templierilor. Şi porneşte într-o călătorie complicată şi complexă prin toată istoria umanităţii căutând persoanele la care ar fi trebuit să ajungă biletul... Şi vine la sfârşit soţia lui şi face şi dânsa propria "cercetare" asupra bucăţii de hârtie şi concluzia ei este: Nu-i, bre, decât o simplă listă de cumpărături a unei gospodine din trecut! Simplu şi eficient...

Sfinţii sunt persoane care au har, speciale. Luminate am putea spune (la cap şi la suflet). Sunteţi de acord, nu? Prin urmare, cum ar fi putut să fie pictaţi pentru a se distinge faţă de oamenii obişnuiţi? Păi, le punem o aură... o chestie luminată în jurul scăfârliei. Simbolic! Ca să se distingă în poza de grup. Nu e mai corectă explicaţia mea?

Basme

Am primit în ultima vreme să le zic solicitări să mai pun şi eu texte pe net... unii se referă probabil la vreo poezie, alţii la texte de opinie personală (eu fiind mai sceptic în privinţa unor fenomene) să-mi spun părerea şi să o argumentez. Şi zic, de vreme ce mi s-a ridicat mingea la fileu, de ce să nu scriu. Nu am mai scris oricum de mult, decât nişte comentarii şi însemnări pe hârtie... ceea ce nu e tocmai scriere!
Vreau să vorbesc despre basme şi păduri: ştiţi voi că în basme eroul principal are de trecut de obicei trei probe şi, în cele mai multe dintre cazuri, se rătăceşte într-o pădure. Pădurea, ni se explică la şcoală, este văzută de mulţi ca simbolizând locul labirintic în care te rătăceşti. Evident că nu toate pădurile au această proprietate, dar eu am citit despre păduri în care se petrec din câte se pare fenomene inexplicabile (din punctul unora de vedere)... şi de ce nu? poate că aceste păduri sunt descrise şi în basmele oamenilor. Am citit odată că într-o pădure de prin Bucegi doi tineri au avut parte de o întâlnire cu cineva care muriseră cu vreo 50 de ani în urmă şi că înnoptaseră la cabana acestuia, care arsesere la moartea individului respectiv - un fel de întoarcere în timp... sau tot soiul de alte istorii în care ceasul o ia razna şi se comportă ca piticul din povestea cu ceasul (pe scurt: era o vreme în care toate ceasurile aveau închise în interior un pitic care bătea veşnicele tic-tac-uri cu un ciocănel... influenţând astfel ora! La un moment dat, şi-a luat şi Vodă un ceas cu pitic şi au început să i se întâmple lucruri ciudate: când venea în audienţă un om necăjit şi vodă îi acorda "doar o clipă", clipa aceea dura până omul îşi rezolva problema; când venea câte un boier bogat şi vodă îi acorda "ore", orele acelea treceau ca o clipă şi boierul pleca nemulţumit din audienţă... Văzând asta vodă a dat poruncă să se vadă ce e cu ceasul şi l-au dus la un mecanic care a înlocuit piticul cu arcuri şi rotiţe dinţate... astfel s-a născut versiunea modernă a ceasurilor noastre... dar la început au fost piticii şi ciocănelele lor pentru tic-tac-uri...). Eh, pot spune deci că ceasurilor li se pune câte un pitic din acesta jucăuş pe creier şi... nu mai funcţionează corect pe anumite porţiuni de pădure, dând astfel celui care trece pe acolo senzaţia de rătăcire... întocmai ca personajelor din basme. Parcă deodată se află pe altă lume, pădurea arată altfel. Fenomenul e bine descris în basme!
În consecinţă, teama aceasta ancestrală de pădure se manifesta de mult şi probabil are şi, să zic aşa, temeiuri logice! Să zicem fizice: luăm spre exemplu pădurea Baciu, de care a auzit toată lumea, presupun. Cei de pe site-ul descoperă spun că: "Inca de la primii pasi printre copaci, satenii se pomeneau asaltati de stari inexplicabile de greata, anxietate, senzatii de voma, dureri de cap si chiar arsuri aparute pe piele." - Printre acestea multe sunt senzaţii cât se poate de fizice! Şi cred că au şi o explicaţie: mi se pare că zona respectivă are fie la subsol, fie pe sol... fiu eu ştiu unde anumite materiale care produc radiaţii nocive pentru organismul omului! De ce nu se face o cercetare în acest sens? De ce atâta vorbărie despre alte dimensiuni? Şi alte lucruri cu OZN-uri? De fapt, la apariţia fenomenelor OZN s-au înregistrat adesea manifestări ale unor energii ciudate... de obicei radiaţii nocive oamenilor. Eu aş prefera să se facă nişte măsurători cât se poate de fizice ale terenului şi să se cerceteze care este componenţa solului şi subsolului pădurii. Aşa ca să se termine cu speculaţiile!
"Nici lumea vie nu a scapat neafectata de misterele padurii, efectele biologice manifestandu-se asupra plantelor si vegetatiei care prezinta forme de deshidratare, arsuri si necroze ale tulpinilor si frunzelor din anumite zone ale padurii." - deci uitaţi că şi asupra plantelor se manifestă anumite fenomene neplăcute... Arsuri. Eu cred că e vorba de altceva pe terenul respectiv: sunt radiaţii de la materia din care e făcut solul sau subsolul... Şi mi se pare cât se poate de logică ideea.
"Initiatii in stiintele ezoterice sustin insa ca Padurea Hoia-Baciu ar fi un portal intre planul astral si cel teluric, zona intermediara similara cumva Purgatoriului lui Dante, unde sufletele decedatilor adasta timp de 40 de zile, in care li se hotaraste soarta si le se judeca faptele…" - o mai mare gogomănie nu puteam să aud. Faptul că pe anumite fotografii apar nu ştiu ce umbre... păi, daţi-mi şi mie un aparat profesionist şi să pun eu luminile cum trebuie şi vă arat că deşi nu sunt specialist sunt convins că o să apară "ceva" pe fotografie, ceva autentic şi totuşi care nu pare să fi trebuit să apară acolo.
Teama ce se manifestă când intri în pădure... aş putea să o pun în mod sigur asupra poveştilor despre această pădure. Un fel de instinct de conservare. Dacă auzi o poveste ciudată la un moment dat despre un anume loc, te vei gândi instinctiv la acea poveste când vei trece pe acolo. Şi dacă se poate întâmpla ceva?... îţi zici chiar şi numai în subconştient. Şi vedem şi în basme că de cele mai multe ori eroul se rătăceşte prin pădure. Poate că e un fel de teamă ancestrală a acestor locuri... liniştea, sunele păsărilor, vântul de prin copaci ni se par câteodată ciudate. Mai ales când suntem singuri! Teama asta este doar în mintea noastră şi se spune că "de ce ţi-e frică nu scapi"! Dacă tu crezi că acolo în pădure se vor întâmpla lucruri ciudate poate că ele ţi se vor întâmpla. Ţi se va părea că un ram care are o formă mai nu ştiu cum seamănă cu un strigoi şi că un sunet al unui cintezoi e de fapt fluieratul spiritului nu ştiu cărui înger şi aşa mai departe. Cred că multe din fenomenele pe care cei ce au fost acolo le-au simțit se manifestă doar în mintea lor! Nu are cum să fie "o altă lume", purgatoriul şi altele de acest gen... Citez: "Se pare ca exista o legatura intre prezenta in padure a persoanelor cu capacitate de medium si aparitia fenomenelor misterioase." - oare nu şi din cauza faptului că acolo se prezintă persoane din acestea, aşa zis "psihopupu", iar cei din jur se aşteptă "să se întâmple ceva" evenimentele "paranormale" chiar par să se petreacă "aievea"?! Părerea mea!

Şi dacă au aterizat OZN-uri pe acolo... poate că locul a fost contaminat cu radiaţii.

În concluzie, cred că teama legat de "legendara pădure" nu este justificată. Poveştile atrag după sine anumite temeri şi le întreţin. Deşi niciun fizician nu a fost acolo şi nu a "dezlegat misterul". Nu pot să cred gogomănii de genul purgatoriului... Acest loc nu s-ar afla pe pământ dacă ar exista (mă refer la purgatoriu). E în lumea spiritelor, cea din care nu s-a întors nimeni până acum cu adevărat...