Childhood's End - Sfârșitul Copilăriei

Premise de la care pornește povestea:

1. la cursurile de filosofie din facultate, profesorul meu amintea faptul că Nietzsche considera că omul e o ființă ratată, întrucât nu a reușit până acum să evolueze în ceva superior. Exact cum Pikachu putea evolua într-un Raichu, așa și omul ar fi trebuit să poată deveni altceva. Dacă maimuța a devenit om, atunci și omul să devină... supraom. De la ideea asta s-a născut și povestea în sine: în ce ar trebui să se transforme omul/oamenii? Și ocolind X-Men și mutanții putem ajunge (pe calea puterilor parapsihologice latente) la Conștiința Supremă - The Overmind. Ceva foarte aproape de D-zeu. La asta a ajuns și una dintre povestirile lui Asimov, doar că pe calea tehnologiei computerizate... și a integrării energiei universale la sistemul de alimentare.

2. dacă am spune că diavolul este de fapt... mai mulți? Adică, ne referim aici la o rasă extraterestră care să ajute omenirea să-și împlinească destinul cosmic. Iar teama față de ființele astea superioare să vină taman din cauza faptului că ele chiar conduc către dispariția omenirii așa cum o știm noi!

Neajunsuri ale poveștii:

1. Care e clipa cea mai indicată pentru ca extratereștrii să vină pe Pământ?! De ce să vină în timpul Războiului Rece (romanul) sau în zilele noastre (seria televizată)? Doar fiindcă a spus cineva: secolul ăsta o să fie religios sau n-are să fie deloc?! De ce nu în evul mediu, când omenirea era superstițioasă și mai ușor de strunit (fără să se arate... ca de altfel și în prima parte a poveștii)? Sau de ce nu într-un viitor mai îndepărtat (secolul XXX - a se citi treizeci) când rațiunea și toleranța ar fi de bănuit că au atins niște cote superioare celor din zilele noastre? Doar fiindcă jucându-se cu forțele nucleare omul ar fi putut să se autodistrugă nu e de ajuns! Și o să vă explic și de ce.

2. În cartea lui Arthur C. Clarke, Karellen îi explică reprezentantului Națiunilor Unite faptul că forța brută nu e niciodată cea mai bună soluție! Și dă un exemplu: dacă Hitler ar fi avut o voce care să-i sufle zi și noapte în ureche faptul că e incapabil... ce s-ar fi ales de al Doilea Război Mondial?! Or, venirea pe Pământ a Overlorzilor a fost una ostentativă! A provocat un șoc emoțional puternic. Și a destrămat elanul creativ al omului! Dacă se dorea discreție, atunci supravegherea și îndrumarea Administratorului s-ar fi putut face foarte bine și fără să se arate el sau fără să-și arate măreția. Stelele nu-s pentru om?! Ok, atunci tainic se făceau intervenții ca omul să nu mai umble să cucerească universul, ci să se dezvolte „spiritual”... Aproape că generația asta care iubește dacii, astrologia și parapsihologia face voia lui Karellen! Fiindcă dacă o privim atent, trasformarea asta este una artificială!

3. De ce să nu se mai poată reproduce lumea după începerea fenomenului de transformare?! Ce maimuțele nu și-au continuat stilul de viață după ce l-au dat pe om?!

Cartea versus seria televizată (de departe prima e mai bună decât filmul):

1. Dacă Arthur C. Clark a propus o rezolvare pe cale politică, rațională a problemelor lumii - Karellen adresându-se președintelui Națiunilor Unite în vederea realizării unui guvern mondial - creatorii filmului de televiziune au optat pentru magie: un fel de lampă a lui Aladdin, care odată deschisă împrospătează aerul, vindecă bolile și mai-mai că învie morții!

2. Administratorul din film apelează la manipularea grosolană a unui om obișnuit de pe Pământ. Care are darul la rândul lui de a-i manipula pe ceilalți! De aceea, și filmul e bazat foarte mult pe manipulare emoțională. El nu dezbate o idee, ci atașează unei telenovele niște elemente de science-fiction.

3. În carte religia este desființată rapid. Omenirea înțelege că miturile religioase sunt doar niște mituri... și le abandonează. Supraviețuiește doar o formă ciudată de budism. În seria televizată, creștinismul rămâne viu... într-o minoritate... și interacționează chiar cu primul copil care manifestă puteri paranormale! Și aș putea spune că religia creștină nu iese prea bine din „încleștarea” asta!

4. Romanul lui Arthur C. Clarke propune un scenariu interesant: femeia dând naștere primului copil „special” se teme de Overlorzi, dar acceptă consilierea acestora. Pe de altă parte în film, Karellen atrage familia femeii la o reuniune misterioasă care se încheie după un ritual de inițiere, ce ar face-o invidioasă și pe Mama Urania. Din nou... magie!!

5. În filmul de televiziune, planeta de baștină a Overlorzilor arată precum Iadul - râuri de lavă, nori sulfuroși... Or, Arthur C. Clarke n-a descris decât un satelit al planetei Overlorzilor în acest mod! În niciun caz planeta în sine.

6. Dacă discuția dintre Overlorzi și ultimul om se încheie în cadrul romanului fără cerințe speciale din partea ultimului, în film... avem parte de un skepsis. Observând că Pământul are să dispară pe vecie, omul îi roagă pe Overlorzi să păstreze în amintirea civilizației ce a trăit pe a treia planetă de la Soare ceva semnificativ. Orice. Iar ei aleg o partitură muzicală: se pare că asta ne definește pe noi, bipezii de pe Pământ. Muzica. Cerința asta este posibilă și pentru că există o diferență fundamentală între Overlorzii din film și cei din carte! Primii vin aici ca să practice magia, ceilalți vin aici ca să ajute la evoluția omenirii și la observarea fenomenului de transformare! Fiindcă și raționalii Overlorzi ar dori să aibă parte de o asemenea metamorfoză, doar că sunt „sterpi”. LOL. Poate fiindcă aleg calea rațiunii și nu pe cea a parapsihologiei...

Mai mult decât lene

Aţi citit romanul "More than human" pe care l-a scris Theodore Sturgeon (în română "Mai mult decât oameni")?! Nu?! Şi ce mai aşteptaţi?! Găsiţi o versiune pdf şi online!

De ce vă întreb lucruri din astea sfinte, când a început vânătoarea de electori şi avem trebi' mai arzătoare la ordinea zilei? Aşa ca să ne destindem.

Despre Th. Sturgeon am citit prima dată în Almanahul Sci-Fi Magazin unde era publicată scrierea "Un OZN de singurătate". În facultate, la un curs de filosofie, domnul profesor a spus că Nietzsche se referea la om ca la o fiinţă eşuată. Pentru că toate celelalte vieţuitoare de pe planetă au evoluat apoi în altceva - unicelularele în pluricelulare, peştele în amfibiu etc. - pe când omul de atâta amar de vreme de când a apărut nu a evoluat într-o fiinţă superioară. (E cam semidoctă această modalitate de a cita în felul ăsta - fără să fi citit sursa cu adevărat, dar rămâne ideea! Asta e importantă! Am citit pe la 16-17 ani nişte aforisme de Nietzsche: nu le-am prea priceput şi am bănuit că nu sunt nici traduse cum trebuie. De asta mi s-a părut greoi. Şi oricum nu cred că era nici vârsta propice, nici experienţa în lectură... dar, repet, rămâne ideea expusă mai devreme - în ciuda semidoctismului asumat!) Bine, mă, poftim, zice Sturgeon. Şi inventează un nou tip de fiinţă - homo gestalt. Dar fiinţa asta nu e un om întreg, individual! Un gestalt este alcătuit din mai mulţi indivizi - jumătate puteri paranormale şi jumătate delicvenţă juvenilă. Adică, au un ins telepat cu puteri hipnotice pentru cap, două gemene cu defecte de vorbire ce se pot teleporta având rol de „mâini” (nu mă întrebați cum e asta posibil), corpul e o fată cu puteri telekinetice (autorul a ales un corp sexy! ce perversiune...) şi creierul un mongoloid care poate procesa uşor informaţiile, dar nu le poate partaja cu ceilalţi decât prin telepatie...

Când am citit eu despre faptul că Gerry nu trebuie nici să se ducă la toaletă... că îl rezolvă Janie... mi s-a pus pe suflet. Şi am râs. M-am gândit apoi la ce anume se spune despre Napoleon. Cică împăratul autoproclamat (un fel de rege al ţiganilor, dar cu vreo 100 de trepte mai sus ca putere şi influenţă politică) făcea mai multe lucruri în acelaşi timp. Ca în filme când scriitorul nu stă el la masa de scris, ci are o duduie care tastează sau notează cu pana... el doar dictează. Normal că poţi să dictezi şi să mănânci în acelaşi timp. Bine, cică Napoleon putea lucra la mai multe scrieri în acelaşi timp. Întreba doar unde a rămas şi continua... Băiat deştept. Bă, şi atunci mi-am zis: stai aşa frate! Vreau şi eu să fiu un ins din ăsta cu mai mulţi membri. Că am în minte câteodată multe idei, dar mi-e lene să le scriu - scrisul îmi distrage atenţia. Am unele chestii practice, dar nu am materialele necesare să le experimentez! Aş face o grămadă de chestii, numai că nu am timp pentru toate şi nici răbdare. Aşa dacă cineva s-ar ocupa de gândit, iar alţii de pus în practică... ce viaţă frumoasă am duce.

La fel ca şi în "Un OZN de singurătate" şi în "Mai mult decât oameni", Sturgeon pune problema supra-sentimentelor unei fiinţe superioare omului. Dacă omul e singur... de ce singurătatea unui homo gestalt nu ar fi şi mai apăsătoare?! Chiar dacă poate gândi mult mai eficient...

Cred că Theodore Sturgeon s-a gândit la ce m-am gândit şi eu. Pentru că în "Dumnezeu pentru microcosmos" prezintă un om de ştiinţă care, dându-şi seama că nu poate să inventeze ceva care nu este chiar în pas cu vremea - fiind dependent de cunoştinţele din epocă, îşi crează o nouă lume microscopică în care evoluţia e ceva mai acelerată. Practic crează nişte oameni mult mai rapizi decât noi. Timpul lor e mai scurt decât al nostru... aşa că ei ajung la o maturitate tehnologică mult mai repede. Iar "Dumnezeul" lor beneficiază de pe urma invenţiilor acestora. Lene, lene şi iar lene...