Deus ridet

Se spune că, atunci când îți faci planuri cu privire la viața ta, îl faci pe Dumnezeu să râdă.

Știu că mesajul de dincolo de această zicere e acela că: viața este prea imprevizibilă pentru ca simpla minte de muritor să aibă control asupra tuturor aspectelor ei. Ca atare, orice plan este mai mult sau mai puțin supus eșecului.

Totuși, putem face abstracție de asta, nu? Putem. Putem să presupunem și că există Dumnezeu - nu neapărat în forma biblică, ci ca entitate pe care omul oricum nu o poate înțelege. Ceva prea complex ca să încapă în aproximativ 100 de miliarde de neuroni. Oricât de impresionante și numeroase ar fi conexiunile dintre ei.

Nu avem cum să definim ce anume reprezintă Dumnezeu. Pentru că e ceva ce ne depășește. Regilii doar speculează și-l portretizează pe Dumnezeu "după chipul și asemănarea" omului.

Theodor Sturgeon are în literatura sa o idee superbă: entitățile cu inteligență superioară trebuie să aibă și partea afectivă superioară oamenilor. Dacă presupunem că Dumnezeu e perfect, atunci și afectul său este perfect.

Deci și umorul lui este obligatoriu să fie perfect.

Dacă există un Dumnezeu căruia îi place să râdă - chestie despre care putem doar să bănuim (nu vom reuși niciodată să avem certitudini) - atunci fiecare din noi - unii mai mult decât alții - își dau măsura talentului lor de stand-up comedieni în fiecare clipă când - în loc să trăiască prezentul - plănuiesc viitorul. Pe aceștia ar trebui să-i iubească cel mai tare. Căci îi provoacă haz. Iar hazul divin - am spus mai devreme - este perfect. Superior oricărui tip de chicot excepțional.

Așa se configurează sectele. Printr-o dorință de a-l portretiza pe zeul favorit în parametrii umani. De aceea, rog orice cititor să nu considere rândurile astea ca absolute. Fiindcă nimeni, dar absolut nimeni, nu știe ce reprezintă cu adevărat Dumnezeu. Chiar și o intuiție pefectă, neputând fi confirmată, nu e validă.

Dar ar fi frumos ca divinitatea râdă de renghiul pe care îl joacă soarta oamenilor. Iar noi, ca oameni să ne gândim adesea că îi provocăm măcar un zâmbet celui care le știe pe toate...