Se pare că m-am aruncat cam repede

Am îndrăznit ieri să dau un pronostic pentru meciul ce s-a terminat ieri târziu în noapte. Știind că Shaun Murphy a condus tot timpul duminică, m-am convins pe mine însumi că n-avea cum să scape partida din mână. Nu avea un avans așa mare, dar... mai câștigase turneul de la teatrul Crucible o dată; iar a doua oară când a atins finala a pierdut. Și-o fi învățat lecția. Iar oponent îi era Stuart Bingham! Nu părea posibil. Cu toate că victimele lui Bingham pe parcursul turneului s-au numit Ronnie O'Sullivan și Judd Trump! Părea totuși ca și cum iepurele ăla nebun din desene animate - pe numele lui de infractor Bugs Bunny - chiar e real și-i poate face felul Magicianului!

Asta în ciuda faptului că Murphy deține fără îndoială o înfățișare ce aduce bine cu a unui personaj de desene animate, care își ia mereu țeaptă de la un iepure dus doar la biserica satirico-satanistă. Bănuiesc că deliberat afișează o imagine haioasă, întrucât n-a avut nicio crispare să îmbrace un costum de culoare... roșu-roz-maro (bă, eu știu doar culorile primare ROGVAIV; nu mă puneți să vă spun ce nuanță era aia a costumului lui Murphy!) și să șadă cu el în fața camerelor de televiziune ca să-l vadă tot mapamondul.

Acu' să nu care cumva să-l confundați pe Stuart Bingham cu Bugs Bunny. O fi, da' unul care halește cam multe tarte cu un număr ridicat de calorii și căruia i s-a etirpat glanda aia care produce nebunie și miștocăreală insantă. Omul e prea liniștit. Fără carismă.

Probabil și de asta am observat mai multă lume plângându-se că finala e așa de neașteptată că pare neinteresantă. Există unele meciuri încărcate de tensiune și importanță dinainte. Ca Real - Barca la fotbal. Avem o istorie în spate, implică anumite așteptări! Publicul e atras de acest spectacol. Uneori nici nu prea contează dacă în final calitatea întâlnirii lasă de dorit. Oamenii cu pasiune vor găsi și într-o încrâncenare haotică spectaculosul! Pe când aici aveam pe de-o parte un fost campion mondial (care nu e nici pe departe un Magician - un iluzionist care sa farmece audiența! - cum se autointitulează - nu e favoritul presei dând declarații obișnuite și nici al publicului fiind un tip constant, foarte bun chiar, dar nu excepțional), iar pe de alta un ins care nu se remarca prin nimic deosebit. Bingham joacă un snooker corect, fără să fie superrapid, fără fantezie. Nu e în atenția presei. Nu face glume cu ziariștii. Un salahor al jocului ăsta cu tacul, așa cum am văzut că era caracterizat undeva. Nu un vizionar sau un inginer.

Evident că nu ai să poți să închegi un fenomen doar cu oameni extraordinari. Că nu sunt mulți! Ai nevoie și de muncitori ca să ridici o construcție. Că insul special e mai leneș. El a arătat deja ce știe să facă. Pe când Bingham trebuie să muncească, să fie perseverent. Și poate că ăsta e talentul lui. Perseverența.

Părea o finală cu final așteptat. Omul cu experiență mai mare la nivel înalt ar fi trebuit să iasă biruitor. Dar realitatea a fost mai complexă decât atât, iar Bingham a depășit toate așteptările. Mai ales ale celor care bagă bani în acest joc.

Deși nu am urmărit foarte atent întrecerea de la Crucible... am remarcat faptul că multe întâlniri au fost foarte dezechilibrate.

Cum să pui checkbox în Word 2007

Cetățenii vigilant... ți descoperă abia acum - în 2015 - un documentar al postului National Geographic despre cercetările secrete ale CIA privind controlul minții pe timpul Războiului Rece, documentar care e pe Youtube încă din 2013! Halal vigilență! În schimb, găsesc mult mai repede triunghiuri maso-iluminati în clipurile vedetelor americane! Semn că CIA-ul n-a făcut o treabă chiar așa de mântuială. Am ajuns să glumim cu faptul că nu trebuie să ne mai planteze nimeni microfoane în camere... e de ajuns să ni se dea gratuit niște tablete sau smartphones. În schimb, vine Tata Uraniu și ne spune în Cațavencii că, până să ne îngrijorăm noi de controlul minții, ar cam trebui să ne preocupe planeta căci dacă mai supraviețuim încă 50 de ani... s-ar putea să intrăm în lupte aprige pentru un pet cu apă și un bol de haleus...

Și acum că v-am speriat suficient de tare (doar vine Paștele - ce Paștele Holloween-ului facem aici?!!!)... o să vă mai dau o lecție cu privire la editarea în Microsoft Office Word 2007. Cum să plantați în interiorul unei pagini Word așa numitele checkbox:

1. Întâi de toate aveți nevoie în Ribbon de tab-ul Developer. Dacă nu-i acolo: click pe pictograma Microsoft Office, click pe Word Options... iar acolo bifați căsuța: Show Developer tab in the Ribbon. Apoi, click pe OK.

2. Alegeți locul în care doriți să inserați căsuța ce poate fi bifată. Click pe Developer. Acum căutați pictograma Legacy Tools - undeva sub tab-ul References, ultimul de jos din Ribbon... pictograma reprezintă un dosar/folder Windows care are deasupra sa niște unelte  (o cheie franceză și un ciocan - cum spuneau înțelepții: Comunismul (secera și ciocanul) reprezintă exploatarea omul de către om, capitalismul (cheia franceză și ciocanul) e exact pe dos...).

3. Click pe această minunată pictogramă și alegeți din meniul ce se deschide pătrățâca cu bifă în ea. Încă o dată pe pictograma Legacy Tools și pe a-ul mic închis în cușca din hașură... ca să facem checkbox-ul alb! :)

4. Stați așa că nu ați terminat. Că aveți voi căsuța da' la ce bun dacă n-o poți bifa? Click pe Protect Document - tot în tab-ul Developer - pictograma de după tab-ul cu pricina... jos bineînțeles - și alegeți din meniul ce se deschide opțiunea Restrict Formatting and Editing. În dreapta se deschide o nouă fereastră. În aceasta vedeți la categoria Editing restrictions (cea de-a doua) că puteți bifa opțiunea: Allow only this type of editing in the document. Faceți exact ce v-am zis în enunțul precedent.

5. Imediat după astea aveți un meniul derulant. Click pe săgețica din dreapta și alegeți opțiunea Filling Forms.

6. La categoria Start Enforcement... se face vizibilă opțiunea Yes, Start Enforcing Protection. Click pe ea... alegeți și voi o parolă banală - gen 1 sau 0 sau ce vreți voi, dar să nu o uitați - tastați-o, retastați-o și click pe OK. Acum puteți să bifați căsuța pe care ați creat-o în pagină! Sau puteți să o lăsați așa.

7. Acum însă nu mai puteți edita textul în pagină. Ca să scrieți în continuare... e simplu... opriți protecția. Tot în fereastra Restrict Formatting and Editing... vedeți acum activată opțiunea Stop Protection. Click pe ea... introduceți parola aleasă de voi anterior... și click pe Ok. Acum veți reuși să aranjați textul cum vă place, dar lăsați căsuța bifată cum era. Ca să o modificați... alegeți să protrejați din nou documentul... așa cum am făcut anterior.

Succes!

P.S. Din cauza unor probleme cu redacția Blasting News Romania mi-am oprit textele pentru o perioadă. Oamenii mi-au tăiat așa de-a-n pulea un articol la declarația cea mai importantă a lui Judd Trump pe motiv că nu am dat sursa... deși sursa era la finalul declarației mai lungi! Prostia ar trebui să doară... din păcate nu pot să-mi iau cei 19 evro și să mă car de acolo... ci trebuie să mai scriu multe lucruri ca să ajung la 50 de evro și să nu fi muncit de pomană pentru site-ul lor de mari jurnaliști labagii în cerc.

Va reuși Căpitanul Carter să conducă Racheta (la masa verde)?

Fie... și numai la finalul jocului.

Finala Campionatului Mondial de Snooker, ediția 2012, îi va avea ca protagoniști pe Ali Carter și Ronnie O'Sullivan (The Rocket). Ultimul a fost, din punctul meu de vedere (și nu cred că sunt singurul cu opinia asta), cel mai constant și spectaculos jucător pe parcursul întregului turneu. Prin urmare, dacă nu i se întâmplă ceva în timpul zilei de azi sau chiar mâine (când se va încheia finala), dacă nu are vreun accident stupid, dacă nu pățește nimic (Doamne ferește!)... nu văd cine l-ar putea opri să-l ajungă pe John Higgins la numărul de Campionate Mondiale câștigate în carieră (până în prezent). Dacă nu se defectează niciun reactor al Rachetei, destinația sa va fi aceasta anticipată de mine.

Pe Ali Carter l-am văzut favorit să ajungă în finală după meciul-thriller în compania lui Judd Freză Trump - pe care l-am cam ridicat în slăvi aici, dar care se pare că a început să se simtă vedetă (i s-o fi urcat succesul la cap). Nu pot să spun că Ali Carter a jucat excepțional până acum, dar nici n-a avut căderi de formă precum Maguire. A jucat bine! Constant. Adversarul Căpitanului din meciul precedent se pare că a fost atât de entuziasmat de faptul că a reușit să-l învingă categoric pe Stephen Hendry încât nu a mai reușit să aibă aceeași evoluție și cu Ali Carter. Nu pe parcursul întregii partide! Iar Carter, mult mai adunat, a reușit să fie el finalist. Deși m-aș fi așteptat să fie invers. Pentru că până la acel moment, Maguire adusese la masă, după Ronnie, cel mai bun joc!

Astea fiind spuse... cred că Ronnie va fi cel care va ridica trofeul la finalul turneului. Dacă aș avea vreun chior (mă refer la bani, nu la Băsescu), aș fi în stare să pariez toată suma pe victoria lui O'Sullivan. Deci... vă recomand să mizați pe The Rocket! Există șanse minime să regretați.

P.S. După dezastrul cu Maguire (13-2), legendarul Stephen Hendry a declarat că va părăsi snookerul profesionist. Asta pentru că (ne explică Hendry): “I was in the sport to win, not to just be one of the others. I wanted to be the best and for a little while I was.” Adicătelea: el nu poate fi unul din mulțime! Nu poate fi un simplu jucător! El vrea să învingă, să fie în frunte... să fie cel mai bun! Iar dacă nu-i mai permite religia să facă asta... consideră că e vremea să părăsească circuitul competițional, care l-a făcut celebru. Se pare că am avut dreptate - cumva - în P.P.S.-ul scris aici. E orgolios... ca orice campion adevărat.

6-3 la masa verde!

Nu! nu este vorba de încăierarea ce a avut loc cu o noapte în urmă între românii cu uniformă și ceilalți, înarmați doar cu adrenalină. Știți cum e... de cele mai multe ori... omul cu pulan are mai tot timpul dreptate! :) Nu știu exact care a fost scorul acolo! Asta deși orice reporter de teren s-a simțit dator să spună la fiecare intervenție a sa... că „se protestează absolut pașnic și civilizat”. Ce-i drept s-au mai descoperit așa la o percheziție atentă niște șuruburi, cuțite sau chiar sticle incendiare, dar să se știe: protestele sunt pașnice!

Eu mă refeream totuși aici la o altfel de confruntare, chiar dacă în cadrul ei protagoniștii dețin - legal - niște bețe din lemn destul de ascuțite! Și la o adică s-ar putea cocoșa unul pe altul, pe sistemul: „Nu joc biliard, că joc prost și-ți rup în cap tacul/Și te leg de nu-nțelegi ca să-mi păzești copacul”. Snookerul rămâne un sport al unor gentlemani! La București se reeditează totuși revoluția din 1989 - ce-i drept mai pestriță, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că se flutură steagul găurit - iar la Londra are loc Mastersul Londrei la snooker. Am ratat din pricina primului eveniment amintit aici multe momente interesante din cadrul competiției din Regatul Unit, dar să știți că am aruncat un ochi și pe acolo! Din păcate, mi-a scăpat faptul că Judd Freză The Snipper The Ace Trump l-a lipit confortabil pe Ronnie O'Sullivan de scaunul de așteptare și i-a pictat pe chip senzația de cădere în gol în prima sesiune a meciului lor. Judd dacă ar fi trăit în altă epocă ar fi fost cu siguranță pictor, iar ca hobby s-ar fi îndeletnicit cu vânătoarea. Cea mai cunoscută operă a sa, în materie de arte plastice, ar fi fost tabloul „Apus de carieră”. Degeaba a venit The Rocket de la cabine cu forțe proaspete și a mai spălat puțin din umilirea din prima sesiune, căci Judd Trump a jucat excepțional. Am ratat, să zic așa, nașterea unui campion: talent are, se vede că-l preocupă snookerul, chiar a început să fie mai adunat în construcția de break-uri și cu siguranță nu e la fel de arogant ca Ronnie în tinerețe. Aroganța lui nu se manifestă decât la masa de joc, când cu inconștineța adolescentină atacă aproape orice bilă la buzunar, chiar și din poziții foarte dificile.

Dar nu despre acest splendid spectacol e acest text. Ci despre meciul care a avut loc chiar atunci când la București românii se încăierau cu românii în uniformă! Mă voi referi în continuare la un tip cu o față care seamănă leit cu a unui copil timid, care se pregătește să invite pentru prima dată în oraș o fată, pe care o iubește în secret (dacă mai puneți și dungile ciudate de pe obrajii lui... parcă i-ar sta bine într-un film siropos), și de cealaltă parte un ins, care seamănă foarte tare cu un Penguin (cel din Batman!). E drept că nu-l prea ajută în acest sens nasul, dar în schimb are un trecut care-l apropie destul de mult de personajul cu pricina. Graeme Dott s-a comportant exact cum îi este înfățișarea: subestimat la început, a inventat niște lovituri excelente (pe când cei doi comentatori români se certau pe o lovitură la buzunarul de mijloc, el a scos din buzunarul cu cretă una la cel verde!), dar apoi și-a dat singur cu timiditatea-n tac. De cealaltă parte am avut un joc meschin cum îi e firea lui John Higgins! Nu a riscat aproape de loc și chiar dacă i-a oferit practic vreo două jocuri lui Dott așa... din mărinimia sa... totuși l-a executat fără milă de fiecare dată când acesta a cedat rândul la masă, din cauza unei greșeli neforțate.

În prima sesiune cei doi au dat mâna pe sub masă și au făcut pace. În ciuda faptului că pentru cameră Dott - așa timid cum pare - a făcut mărunt din buze în semn de protest la adresa unei frumoase brunete, care a uitat să țină scorul ca lumea, fiind atenționată de Jan Verhaas... că se uită la Dott și nu la meci!, iar favoritul ei și-a pierdut concentrarea și a ratat lovitura următoare... ei bine, cu toate astea scorul a rămas egal: 2-2. După pauză, vicleanul Higgins l-a tocat mărunțel pe micul Dott.

P.S. la acest meci domnul Marius Ancuța... ne-a arătat nu numai că are calități de profet (anticipând cu acuratețe scorul), ci și de expert în geometrie, căci i-a explicat (de regulă) mai exactului său coleg, Daniel Bontea, că o bilă are mai multe șanse să ajungă în buzunar dacă acesta e liber, decât în unul care are prin preajmă bile, care ar putea să devieze traiectoria obiectului trimis către respectivul buzunar.

John Higgins a ridicat pentru a patra oară trofeul de la Crucible

* Cu puţin după miezul nopţii la noi, lui John Higgins i se înmâna pentru a patra oară în carieră titlul de campion mondial (1998, 2007, 2009, 2011); meciul său în compania lui Judd Trump s-a încheiat 18-15, iar ultimul frame a fost unul senzaţional!

Judd Trump cu evoluţia de la masă câştigase "matematic" frame-ul al 33-lea. Higgins ar fi mai avut nevoie de două penalizări de 4 puncte pentru a intra în avantaj şi a câştiga. După multe încercări ratate de a realiza un snooker dificil, din care Judd Trump să nu poată ieşi... John Higgins a schimbat tactica! Şi ce inteligent a jucat: a curăţat masa până ce acolo nu mai rămăseseră decât bila neagră şi cea roz. Un fault de 6 puncte i-ar fi fost de ajuns să câştige partida! Bila neagră se afla cam pe linia de la jumătatea a dreptunghiului din partea dreaptă a mesei, mai aproape de buzunarul de mijloc decât de cel superior dreapta. În jumătatea superioară! Bila roz a fost dusă aproximativ pe aceeaşi linie... dar pe manta inferioară. Bila albă în spatele celei negre, un snooker dificil... deşi după mimica lui John am fi spus că nu e mulţumit de această situaţie. Îl deranja faptul că bila roz se plasase pe mantă, condiţii în care ar fi fost teoretic mai uşor de găsit. Dar Judd Trump s-a grăbit... şi a plesnit bila albă care a trecut pe lângă cea roz... fault de 6 puncte. John Higgins a rămas în scaun şi l-a lăsat pe adversarul său să execute de unde a rămas bila albă; puştiul minune al snookerului a greşit din nou... şi John Higgins a închis frame-ul (şi implicit şi meciul) cu lovituri de senzaţie!
Deşi am crezut după 4-4 faptul că John va pune presiune foarte mare pe mai tânărul său adversar şi-l va hali pe Judd cum ar face-o rechinul pe micul peştişor auriu, Trump s-a descurcat de minune cu vulpoiul bătrân Higgins. L-a ţinut în şah mai tot timpul meciului, dar, din păcate pentru el, s-a pierdut atunci când era cel mai important să fie la înălţime! La finalul partidei. Dar a avut nişte lovituri de distanţă care l-au exasperat şi pe Higgins, care a recunoscut la final că... e plăcut să-l urmăreşti în acţiune, dar să joci cu el tare complicat! Dacă ar avea uneori mai multă răbdare la masă şi ar reuşi să controleze mai bine masa - deşi l-am văzut la un moment dat că avea ceva din mişcarea lui Ronnie O'Sullivan atunci când simţea practic loviturile - ar fi un jucător de temut! E talentat, are cu siguranţă un viitor mare în faţă - nu a fost să fie de data asta, căci l-a întâlnit pe Higgins... care e John Higgins şi e splecialist în a pedepsi pe oricine greşeşte închizându-i masa. Are lovituri de distanţă cred că mai bune decât Mark Williams în vremurile lui bune... acest Judd Trump merită cu prisosinţă porecla de "The Sniper". Dacă tot avem "The Pistol" sau "Shotgun"... de ce să nu avem şi un lunetist? Am mai scris asta undeva, dar ce să-i faci? Am idei puţine şi fixe. Va avea şi altă dată şansa Judd Trump să obţină titlul de campion mondial.
La acest meci mi-a mai plăcut fântâna arteziană a bilei negre, când John Higgins a ratat-o la buzunarul superior stâng iar aceasta s-a ridicat de pe masă vreo 10 centimetri... în jocul în care Trump a egalat la 13 am impresia! A fost o finală care merita urmărită, cu răsturnări de scor, cu un final de poveste, în care s-a jucat foarte rapid: cine greşea plătea de cele mai multe ori! Dacă pe tot parcursul meciului Judd Trump mi s-a părut că a fost cel care a făcut spectacol, John Higgins s-a revanţat pe final cu nişte lovituri excelente: mai ales cea cu manta la mijloc a fost absolut senzaţională! Felicitări celor doi... ne-au oferit un spectacol pe cinste. Au încheiat sezonul snookeristic într-o manieră spectaculoasă. Aşteptăm şi la anul o altă reprezentaţie de gală!

Editare: Am uitat să vă mai spun ceva: ce am observat la acest meci? Păi, ambii jucători au avut alături de ei familia, prieteni, etc. Deşi s-a exagerat la un moment dat cum spunea şi d-nul Marius Ancuţa: că televiziunea britanică BBC a vrut neapărat să obţină lacrimile de la John Higgins când cea care i-a luat interviu după meci jucătorului... i-a amintit de moartea tatălui său... de acum câteva luni. Am scris despre asta undeva. Aşa ceva nu se face: e ca atunci când un jurnalist i-a sunat pe părinţii unui copil care decedase şi le-a spus că a câştigat nu ştiu ce concurs şi ăia s-au entuziasmat şi au dat detalii despre copilul lor... şi la final au aflat că de fapt se dusese în lumea celor care cu cuvântă. Ar fi trebuit să-l lasă să se bucure de victorie! Dar pentru mine era mai important faptul că uite şi oamenii ăştia care fac lucruri absolut senzaţionale au nevoie de susţinere: că vor şi ei să le fie alături cineva: mama, tata, fiica, fiul, iubitul, iubita... prietenul cel mai bun, prietena... etc.! Că în spatele succesului se mai găsesc şi alţi oameni care deşi poate la prima vedere nu par aşa importanţi totuşi sunt foarte importanţi. E adevărat că John Higgins s-a expus la acel moment când după ce a câştigat jocul cu Mark Williams din semifinale... a arătat cu degetul spre cer. Semn că... se gândea şi la tatăl său care l-a susţinut ce-i drept atâţia ani şi a fost chiar o figură carismatică în culisele snookerului. Dar din punctul meu de vedere... tot ar fi trebuit să-l întrebe despre meci şi doar atât.

Finala Campionatului Mondial de Snooker 2011 este John Higgins - Judd Trump

* Judd Trump a reuşit să câştige ultima parte a sesiunii decisive în compania lui Ding Junhui într-un meci care m-a făcut să regret că... până la urmă trebuie să piardă un jucător. Dar de asta e frumos sportul acesta! Îmi pare rău pentru Ding... mă bucur pentru Judd Trump care a făcut un meci bun şi s-a concentrat mai bine la finalul partidei.
* John Higgins a oprit în a doua semifinală Welsh Potting Machine. Din păcate pentru el, Mark Williams a avut ocazia să închidă de mai multe ori multe frame-uri de la finalul meciului, dar nu a profitat de asemenea ocazii. A jucat mult prea extravagant, încercând să construiască break-uri mari - fiind cât pe ce să-i elimine un ochi lui Eirian Williams (îl cheamă la fel şi e şi din aceeaşi ţară) când a ratat o lovitură... şi a folosit tacul pe post de spadă!
După emoţionatul moment al câştigării partidei Trump a declarat: "Niciodată nu m-am simţit atât de emoţionat. Ştiam că era momentul meu şi mai ştiam că dacă nu am să ratez prosteşte ceva am să câştig. Este cu adevărat cel mai bun meci în care am fost implicat până în prezent şi a fost fantastic faptul că am reuşit să fiu constant la înălţime. Amândoi am rata destul de puţin pe parcursul întregului meci. Jocul defensiv al lui Ding a fost mai bun decât al meu, iar el a punctat primul de fiecare dată în ultimele frame-uri. Dar apoi a ratat, iar eu l-am pedepsit. Presiunea în ultimele jocuri a fost foarte mare, iar eu nu doream decât o şansă uşoară de a veni la masă. Faptul că obţii victorii pe linie îţi dă o încredere din ce în ce mai mare, te face să consideri că nu poţi fi învins şi aşa abordezi încrezător următorul meci. Numai faptul că am reuşit să vin la Crucible era pentru mine o mare realizare, pentru că nu mă mai calificasem aici de trei ani, dar după ce am reuşit să câştig Openul Chinezesc am căpătat o altă atitudine. Am venit aici nu doar să mă bucur de joc, ci să mă bucur de joc şi să obţin marele trofeu - încă mai cred asta! Am pierdut categoric o sesiune în care am jucat slab, iar asta m-a afectat profund. Nu ştiam dacă am să mai pot continua, dar am alături familia, prietenii şi managerul meu... Ei m-au ajutat să trec peste asta şi să conştientizez că mai rău de atât nu pot să joc. M-am dus apoi în sala de antrenament şi m-am concentrat mai bine, căutând să-mi recapăt încrederea în mine însumi. (vorbind despre cei doi din cealaltă semifinală) Ei or să termine sesiunea decisivă în noaptea asta, deci mâine eu am să fiu puţin mai proaspăt. Pe John nu trebuie să-l laşi să-şi facă jocul sau să intri în al său, deci eu am să mizez pe tactica mea de până acum: am să încerc să introduc bilele în buzunar şi să-l înving cu jocul meu obişnuit. Mark a reuşit să câştige de două ori aici jucând mai aproape de stilul meu decât John. Adică mizând pe atac. Pe de altă parte merg în această finală ca să câştig. Ding a jucat la 95% din capacitatea sa, iar să-l înving jucând aşa îmi dă un sentiment grozav."

La rândul său cel pe care l-a învins a spus: "Îmi place să mă uit la Judd cum joacă, iar el este un jucător ce merită să fie privit. Joacă spectaculos. M-am prins repede de modul tactic cum aş putea să-l anihilez, iar în a doua sesiune am încercat să duc bila albă cât mai aproape de mantă, dar el a revenit de fiecare dată şi mi-a făcut jocul foarte dificil. Am avut şansa mea, dar am pierdut puţin controlul mesei în ultimul frame. Am făcut tot ce mi-a stat în putere pentru a reuşi să câştig, dar din păcate uneori trebuie să-mi accept înfrângerea. Am simţit presiunea la 14-14. Am avut şansele mele, dar lăsându-l să vină la masă şi să-mi ia frame-urile a căpătat multă încredere. Dacă va continua să joace în felul acesta şi să introducă bilele cum o face acum, cu siguranţă că poate să câştige finala. Asta este prima mea apariţie în semifinală, iar la anul am să pot dovedi că am învăţat ceva din asta."

După a doua semifinală, John Higgins a spus: "Ştiu că am ratat câteva bile, dar am sperat că va face şi el la fel şi din fericire pentru mine chiar aşa s-a întâmplat. Când el a ratat o bilă roşie eu am reuşit să le introduc pe toate şi am câştigat. A fost un sezon competiţional foarte lung şi ar fi grozav să pot câştiga titlul mondial. Dar mai trebuie să trec de Judd Trump, care se descurcă foarte bine la jocul de atac pe buzunar şi este un tânăr de perspectivă în acest sport. Îmi va fi cu siguranţă greu în finală să-l înving, dar eu vreau să câştig. Judd a arătat lumii întregi de ce este capabil câştigând Openul Chinezesc şi obţinând câteva frame-uri categorice în faţa lui Mark Selby. A făcut de asemenea un meci foarte bun în prima rundă în compania lui Neil Robertson. E acel tip de jucător care nu ştii niciodată când are o şansă mică să introducă o bilă apoi să constuiască un break câştigător curăţând masa. Ceea ce-l face un jucător incredibil de talentat. va fi cu siguranţă o finală foarte dificilă pentru mine, dar merg acolo să dau tot ce am mai bun!"

Galezul Williams a spus: "Nu mă pot plânge de rezultat. Cel care câştigă, merită să o facă. Asta nu mă face diferit pe mine. Am reajuns numărul unu la nivel mondial după ce acum câţiva ani nici nu visam la asta. Să pierd în faţa lui John Higgins e ceva totuşi special. Să fim serioşi... mi-ar fi plăcut foarte tare să devin campion mondial, dar mă pot consola şi cu faptul că sunt în fruntea clasamentului! Deci nu mă voi plânge."

Reamintesc: Mark Williams - John Higgins s-a încheiat ieri 14-17, iar Judd Trump - Ding Junhui: 17-15. Va fi o finală pe cinste. Abia aştept! :)))

Frezatu' l-a scos din competiţie pe Nelu!

* Judd (Freză) Trump l-a eliminat de la Crucible pe campionul en titre!

Dragii Moşului, a început World Snooker Championship (sau pe româneşte: Campionatul Mondial de Snooker), iar meciul de deschide i-a pus faţă în faţă pe doi din cei mai talentaţi jucători pe care i-a avut lumea snookerului: Judd Trump - proaspăt câştigător al Openului Chinei şi pe Neil Robertson - campionul mondial en titre.

Neil Robertson s-a înclinat în faţa proaspătului campion al Openului Chinei, într-un meci dramatic, ce s-a încheiat 10-8 în favoarea Frezatului. Ştiu că nu e frumos din partea mea, dar... ce vreţi să vă spun acum când mi-e rău şi nu am niciun pic de inspiraţie. Şi Judd chiar se preocupă de modul cum îi şade părul, deci nu cred că se supără dacă lumea chiar observă asta.
Cei doi au început meciul ezitant, cu multe ratări, simţind presiunea aşteptărilor care se puseseră în acest meci. Nu am plecat din faţa televizorului pentru că deşi nu prea dădeau drumul la tac (şi uneori egreu să vezi meciuri în care se comit erori prea multe) şi ştiţi de ce? Pentru că jucau doi oameni deja emblematici pentru acest sport. Încărcătura meciului te ţinea locului, nu se întâlneau acolo nişte cvasi-necunoscuţi, ci chiar campionul en titre şi câştigătorul de anul acesta al unui turneu important al lumii snookerului. Practic revelaţia acelui turneu. Prima parte sesiunii de după amiază s-a încheiat indecis (2-2), după cum spuneam cu destul de multe greşeli de ambele părţi. După pauză Nelu (pentru prostuţi Neil... îmi place mie să-l alint pe româneşte) şi Frezatu' şi-au amintit că sunt totuşi profesionişti şi au realizat şi două break-uri de peste 100 de puncte (122 Judd - care a început să adune puncte de pe masă printr-o lovitură esxtrem de norocoasă - bila atacată de la mare distanţă nu a coborât în buzunarul superior stâng, nici în cel galben, ci taman în cel verde; 127 Neil - care a încheiat break-ul la fel ca adversarul său! prin manevre de meci demonstrativ) şi au dus scorul la 3-3. Apoi, Judd ne-a dovedit încă o dată că are pe lângă tupeu (să-i zicem în sensul bun: că nu-şi respectă excesiv adversarul - adică nu se teme de el extrem de tare!) şi îndemânare realizând o execuţie absolut genială: o lovitură combinată din patru bile (pe Jimmy White l-am mai văzut să facă ceva asemănător cu trei bile!). Dar era să se încurce ca prostovanu'! Cu toate astea Nelu nu l-a pedepsit şi i-a permis să preia din nou conducerea ostilităţilor. D-nul Marius Ancuţa - cu tot respectul faţă de dânsul - a anunţat spre dezamăgirea mea (exact când partida devenise şi mai interesantă) că "Timpul alocat acestei transmisii se apropie de final" :( şi nu am mai putut urmări continuarea. Din ce am înţeles sesiunea de după amiază s-a sfârşit cu scorul de la 5-4 (pentru Judd Trump), iar Nelu a realizat la final chiar un break de fix 100 de puncte.
În a doua parte a meciului cel care a fost vioara I a fost tot Judd, în majoritatea timpului el fiind la conducerea meciului. Deşi a ratat multe bile uşoare de meci: bila roz, apoi bila neagră... şi apoi o bilă roşie şi verde. Incredibil cum reuşea nişte atacuri demne de Jeff Hardy - un om mai "nebun" al lumii wrestlingului - şi greşea atunci când te aşteptai mai puţin! Mai are de lucrat la capitolul concentrare întrucât dacă era John Higgins în locul lui Neil... atunci sigur l-ar fi pedepsit pe mai tânărul său adversar! Dar Nelu era cu siguranţă tensionat, fiind surprins cumva de consistenţa jocului lui Judd Trump, pentru că atunci când a câştigat cu greu frame-ul al 12-lea a avut o răbufnire! S-a manifestat vizibil, strângând pumnii... încurajându-se! Deşi a preluat conducerea la 6-7, asta nu l-a ajutat cu nimic. Judd a mai avut şanse de a se distanţa, nu le-a fructificat (nu s-a concentrat îndeajuns), dar de la 6-7 el a întors scorul la 9-7, adjudecându-şi trei frame-uri consecutive! Neil Robertson s-a menţinut în viaţă ajutat fiind şi de o lovitură norocoasă - iată că în meciurile acestea lungi... de multe ori norocul avut de un jucător la început... se cam întoarce aşa cum se întâmplă şi în tenis - un alt sport al individualităţii! Nelu a mai lovit odată în acelaşi frame la distanţă de buzunar, dar se pare că la a doua eroare a fost inspirat şi ajutat de noroc, căci bila roşie nu a ajuns în buzunarul superior stâng ci a făcut un tur de masă şi a coborât în cel superior drept. Şi Nelu a făcut 9-8, transmiţându-i adversarului că încă e acolo... de data asta fără să se mai manifeste emoţional. Parcă vrând să-i spună Frezatului că el e calm! Şi ştie că poate să-l învingă. Dar Judd nu s-a lăsat deloc impresionat şi a construit un break de 83 de puncte care l-a dus în optimile Campionatului Mondial.

Statistica - după Mark Twain al treilea tip de minciună - a creat deja un complex aici la Crucible... ca să zic aşa! Un "blestem" cum ar zice d-nul Marius Ancuţa: niciun jucător de până acum (nici măcar Stephen Hendry) nu a reuşit să-şi apere titlul mondial după ce l-a câştigat pentru prima dată în carieră! Ba mai mult mai sunt şi alţii care au ieşit din primul tur în anul următor câştigării Campionatului Mondial de Snooker.

După meci, cei el a declarat: "Am ratat ceva lovituri, dar am manageriat bine situaţia păstrându-mi calmul. La 9-8 am încercat să uit de precedentul frame şi m-am concentrat exclusiv pe câştigarea jocului dintr-o singură vizită. Am venit aici cu aşteptări foarte mari. Prima dată când m-am calificat pentru Crucible aveam doar 17 ani şi nu am rupt gura târgului. De data asta mi-a propus să mă bucur mai mult de acest eveniment şi să nu mă mai las impresionat de faptul că uneori mai ratez bile într-un mod neaşteptat bile. Am început să mă obişnuiesc şi cu jocul la televizor, mi-a fost greu la început pentru că masa şi lumina arată diferit! Înainte de turneul din China nu m-am simţit deloc în formă şi presiunea asupra mea creştea enorm. Dar după ce am câştigat primul meci la Beijing am devenit un jucător nou." De-a lungul pauzei dintre sesiuni se pare că Judd a încercat să se detaşeze de meci: "Am intrat doar pe contul meu de Twitter. Nu eram nervos din cauza bilelor ratate. Am greşit datorită unor sincope de concentrare la meci, pentru că mă gândeam că trebuie să realizez un break de peste 100 de puncte. Ar trebui să las deoparte acest obicei prostesc. Sunt pe val acum şi nu vreau ca asta să se sfârşească! Nu aş mai fi aici dacă nu aş avea încredere că pot câştiga turneul."

Pe de altă parte, Neil Robertson a spus: "A fost un meci cu adevărat dificil. După ce el a câştigat în China... m-am temut că aş putea pierde aici la Crucible. Am făcut câteva greşeli prosteşti, iar el m-a ţinut sub presiune tot timpul. Va fi greu de oprit - poate îl despart doar doi-trei ani de câştigarea acestui turneu, dar să nu uităm faptul că Shaun Murphy a câştigat acest turneu în 2005 practicând un snooker bazat pe atac, la fel cum face Judd în acest moment!"

Sursa declaraţii: http://www.worldsnooker.com/

P.S. pentru că d-nul Marius Ancuţa m-a exasperat cu ideea sa legată de transferul pe facebook... a conversaţiilor cu cei doi comentatori de la Eurosport... şi că se dau chiar mici premii pentru un user actic, combativ... etc.! am să spun şi eu: Copiii! Nu ştiu ce strategie de marketing au ce de la reţeua asta de "socializare" (vă pot demonstra că sunt pe reţea fără să socializez cu nimeni!), dar de ce toată lumea se duce acolo? Nu vă daţi seama că voi de bună voie şi nesiliţi de nimeni daţi informaţii despre voi... unor oameni care îşi fac baze de date uşor cu fiecare din voi? De ce să deţină facebook-ul monopol pe "socializare", că peste tot toţi sunt cu asta în gură şi nu cred că trece o zi fără să acceseze oamenii reţeaua. Nu vi se pare dubios? Mie... da! Când era vorba de o adresă de e-mail putea să iau legătura cu cei doi comentatori, acum... ar trebui să-mi fac cont pe reţea. Ceea ce... mă cam sperie! Să nu fiu nevoit vreodată să am absolut nevoie de asta! Că e destul de naşpa. Şi ştii care e problema e că nimeni nu realizazează că oamenii comunică acolo unde i-ar vedea mai uşor ceilalţi. Cred că e o propagandă ieftină... sigur că facebook te poate ajuta, dar sunt oameni (neica nimeni) care nu au nevoie de aşa ceva! Pe mine mă sperie invazia peste tot a unui produs. Sigur că nu eşti în siguranţă pe net... că asta este, dar accesând şi o reţea... practic pui la dispoziţie informaţii despre tine unor oameni fără să te gândeşti la consecinţe. Citeam undeva că a cam apus era nick-name-urilor pe net. Acum pe facebook te identifici cu nume şi prenume. Serios? Acum câteva luni un cei de la o instituţie de servicii secrete americane au cerut date despre oamenii de pe o reţea din asta de socializare. Am impresia că taman facebook... nu mai ştiu exact. Se poate să fost totuşi twitter! Dar nu vi se pare dubios? Întreb doar... că turma merge pe facebook.

P.P.S. Mergeam acum câteva zile pe un teren înverzit şi am constatat cu uimire că un anume loc în care eu pusesem o sămânţă - şi din care ieşise un fir micuţ al plantei respective - era gol! Cine ştie... o fi fost de la frigul de afară. A fost ca atunci în toamna lui 2005 când un trandafir din curte - cu o zi în urmă înflorit - s-a ofilit fără să mă întrebe nimic! Pur şi simplu.

P.P.P. S. Cred că tot de la frig mi se trage şi starea asta de acum. Mă simt ca şi cum am fost călcat în picioare! Adică, groaznic. Am ieşit ieri afară... şi am stat destul de mult în curent de vorbă, dar pe seară nu am simţit nimic! Am văzut meciul despre care v-am scris! Dimineaţă însă m-am trezit aşa de rău... încât am să-mi iau cana de ceai şi am să mă pun în pat... şi azi acolo am să-mi petrec restul zilei. Deci mă rog frumos să mă înţelegeţi dacă am fost incoerent aici. Am ţinut morţiş să scriu despre acest eveniment, deşi... la naiba mă simt ca dracu. O zi frumoasă!... eu mă duc să mă odihnesc! :) Sănătate şi fericire! :)