Am îndrăznit ieri să dau un pronostic pentru meciul ce s-a terminat ieri târziu în noapte. Știind că Shaun Murphy a condus tot timpul duminică, m-am convins pe mine însumi că n-avea cum să scape partida din mână. Nu avea un avans așa mare, dar... mai câștigase turneul de la teatrul Crucible o dată; iar a doua oară când a atins finala a pierdut. Și-o fi învățat lecția. Iar oponent îi era Stuart Bingham! Nu părea posibil. Cu toate că victimele lui Bingham pe parcursul turneului s-au numit Ronnie O'Sullivan și Judd Trump! Părea totuși ca și cum iepurele ăla nebun din desene animate - pe numele lui de infractor Bugs Bunny - chiar e real și-i poate face felul Magicianului!
Asta în ciuda faptului că Murphy deține fără îndoială o înfățișare ce aduce bine cu a unui personaj de desene animate, care își ia mereu țeaptă de la un iepure dus doar la biserica satirico-satanistă. Bănuiesc că deliberat afișează o imagine haioasă, întrucât n-a avut nicio crispare să îmbrace un costum de culoare... roșu-roz-maro (bă, eu știu doar culorile primare ROGVAIV; nu mă puneți să vă spun ce nuanță era aia a costumului lui Murphy!) și să șadă cu el în fața camerelor de televiziune ca să-l vadă tot mapamondul.
Acu' să nu care cumva să-l confundați pe Stuart Bingham cu Bugs Bunny. O fi, da' unul care halește cam multe tarte cu un număr ridicat de calorii și căruia i s-a etirpat glanda aia care produce nebunie și miștocăreală insantă. Omul e prea liniștit. Fără carismă.
Probabil și de asta am observat mai multă lume plângându-se că finala e așa de neașteptată că pare neinteresantă. Există unele meciuri încărcate de tensiune și importanță dinainte. Ca Real - Barca la fotbal. Avem o istorie în spate, implică anumite așteptări! Publicul e atras de acest spectacol. Uneori nici nu prea contează dacă în final calitatea întâlnirii lasă de dorit. Oamenii cu pasiune vor găsi și într-o încrâncenare haotică spectaculosul! Pe când aici aveam pe de-o parte un fost campion mondial (care nu e nici pe departe un Magician - un iluzionist care sa farmece audiența! - cum se autointitulează - nu e favoritul presei dând declarații obișnuite și nici al publicului fiind un tip constant, foarte bun chiar, dar nu excepțional), iar pe de alta un ins care nu se remarca prin nimic deosebit. Bingham joacă un snooker corect, fără să fie superrapid, fără fantezie. Nu e în atenția presei. Nu face glume cu ziariștii. Un salahor al jocului ăsta cu tacul, așa cum am văzut că era caracterizat undeva. Nu un vizionar sau un inginer.
Evident că nu ai să poți să închegi un fenomen doar cu oameni extraordinari. Că nu sunt mulți! Ai nevoie și de muncitori ca să ridici o construcție. Că insul special e mai leneș. El a arătat deja ce știe să facă. Pe când Bingham trebuie să muncească, să fie perseverent. Și poate că ăsta e talentul lui. Perseverența.
Părea o finală cu final așteptat. Omul cu experiență mai mare la nivel înalt ar fi trebuit să iasă biruitor. Dar realitatea a fost mai complexă decât atât, iar Bingham a depășit toate așteptările. Mai ales ale celor care bagă bani în acest joc.
Deși nu am urmărit foarte atent întrecerea de la Crucible... am remarcat faptul că multe întâlniri au fost foarte dezechilibrate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu