Se pare că m-am aruncat cam repede

Am îndrăznit ieri să dau un pronostic pentru meciul ce s-a terminat ieri târziu în noapte. Știind că Shaun Murphy a condus tot timpul duminică, m-am convins pe mine însumi că n-avea cum să scape partida din mână. Nu avea un avans așa mare, dar... mai câștigase turneul de la teatrul Crucible o dată; iar a doua oară când a atins finala a pierdut. Și-o fi învățat lecția. Iar oponent îi era Stuart Bingham! Nu părea posibil. Cu toate că victimele lui Bingham pe parcursul turneului s-au numit Ronnie O'Sullivan și Judd Trump! Părea totuși ca și cum iepurele ăla nebun din desene animate - pe numele lui de infractor Bugs Bunny - chiar e real și-i poate face felul Magicianului!

Asta în ciuda faptului că Murphy deține fără îndoială o înfățișare ce aduce bine cu a unui personaj de desene animate, care își ia mereu țeaptă de la un iepure dus doar la biserica satirico-satanistă. Bănuiesc că deliberat afișează o imagine haioasă, întrucât n-a avut nicio crispare să îmbrace un costum de culoare... roșu-roz-maro (bă, eu știu doar culorile primare ROGVAIV; nu mă puneți să vă spun ce nuanță era aia a costumului lui Murphy!) și să șadă cu el în fața camerelor de televiziune ca să-l vadă tot mapamondul.

Acu' să nu care cumva să-l confundați pe Stuart Bingham cu Bugs Bunny. O fi, da' unul care halește cam multe tarte cu un număr ridicat de calorii și căruia i s-a etirpat glanda aia care produce nebunie și miștocăreală insantă. Omul e prea liniștit. Fără carismă.

Probabil și de asta am observat mai multă lume plângându-se că finala e așa de neașteptată că pare neinteresantă. Există unele meciuri încărcate de tensiune și importanță dinainte. Ca Real - Barca la fotbal. Avem o istorie în spate, implică anumite așteptări! Publicul e atras de acest spectacol. Uneori nici nu prea contează dacă în final calitatea întâlnirii lasă de dorit. Oamenii cu pasiune vor găsi și într-o încrâncenare haotică spectaculosul! Pe când aici aveam pe de-o parte un fost campion mondial (care nu e nici pe departe un Magician - un iluzionist care sa farmece audiența! - cum se autointitulează - nu e favoritul presei dând declarații obișnuite și nici al publicului fiind un tip constant, foarte bun chiar, dar nu excepțional), iar pe de alta un ins care nu se remarca prin nimic deosebit. Bingham joacă un snooker corect, fără să fie superrapid, fără fantezie. Nu e în atenția presei. Nu face glume cu ziariștii. Un salahor al jocului ăsta cu tacul, așa cum am văzut că era caracterizat undeva. Nu un vizionar sau un inginer.

Evident că nu ai să poți să închegi un fenomen doar cu oameni extraordinari. Că nu sunt mulți! Ai nevoie și de muncitori ca să ridici o construcție. Că insul special e mai leneș. El a arătat deja ce știe să facă. Pe când Bingham trebuie să muncească, să fie perseverent. Și poate că ăsta e talentul lui. Perseverența.

Părea o finală cu final așteptat. Omul cu experiență mai mare la nivel înalt ar fi trebuit să iasă biruitor. Dar realitatea a fost mai complexă decât atât, iar Bingham a depășit toate așteptările. Mai ales ale celor care bagă bani în acest joc.

Deși nu am urmărit foarte atent întrecerea de la Crucible... am remarcat faptul că multe întâlniri au fost foarte dezechilibrate.

Subtitrare - Review - S1 E4 - Celebrity; Batman

Subtitrare Review, Subtitrare Review S1 E4, Subtitrare Review S1 Ep4, Subtitrare Review S01 Ep04, subtitrare Review - Celebrity; Batman, subtitrare Review - 01x04, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s1 e4, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s01 ep4, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s01 ep04, Subtitrare Review with Forrest MacNeil - s01 ep04 download.

- Nici să nu te gândești (să vrei să mi-o tragi), Forrest!

- Habar nu am la ce te referi!

- Ba sigur că ai habar, perversule...

____________________________________________________________

- Care sunt șansele mele să fac sex cu Ashley Tisdale? Fii onestă!

- Foarte mari! LOL... fără să clipească.

____________________________________________________________

- Asta nu trebuia să fie joi?

- Scuze, sunt avocata ta - ar trebui, teoretic, să te reprezint cum se cuvine, dar m-am uitat pe calendarul de anul trecut când am făcut programarea. Doar n-o să mă concediezi acum... uită-te cum ești îmbrăcat. Trebuia să-l pui pe Alfred să-ți facă programul. Valetul n-are alte chestii de făcut și se comportă ca un sclav din secolul al IX-lea.

____________________________________________________________

Curând am înțeles că ideea ca un cetățean care să se lupte cu infractorii este ridicolă. Asta e treaba poliției care are antrenamentul adecvat și echipamentul de rigoare. Și chiar o responsabilitate socială să facă asta. Cum de i-o fi scăpat asta lui Batman... nu-mi dau seama!

____________________________________________________________

Dar apoi am renăscut și mi-am dat seama că există ceva ce-l face pe Batman bun - căutarea dreptății. Și mai era ceva: ceva ascuns în umbra sufletului. Ceva care poartă numele de FURIE. Nu știam care dintre cei doi are dreptate. Disputele civilizate oricum n-au sorți de izbândă. Dreptatea necesită acțiune. De regulă, vânzătorul trebuie s-o încaseze! Ca și automatul de haleală nesănătoasă! Sunt Batman!

____________________________________________________________

- Toate astea sunt adevărate?!

- Nu e urina mea! cu voce de Batman supărat.

Download subtitrarea pentru versiunea:

Review.with.Forrest.MacNeil.S01E04.HDTV.x264-2HD

Vizionare plăcută! :)

P.S. Shaun Murphy campion mondial 2015. Și eu care mă pregăteam să vă scriu un elogiu la adresa lui Ronnie...

Riga snooker şi cei doi Mark

Mi-e din ce în ce mai clar că trebuie să mă car de pe meleagurile unui picior de plai şi-o gură de rai... doar că trebuie să aleg cu grijă pe unde. Ca să nu nimeresc într-un cuib de Ebola. Pentru că la televizor se încaieră zi de zi oameni care se acuză reciproc de slugărnicie politică. Unii se declară independenţi, alţii loiali patronului. Toţi rânesc la înlăturarea tiraniei din România şi niciunul nu spune ce anume o va înlocui. Cuvinte tari: corupţie, abuzuri, nedreptate, justiţie, puşcărie, condamnare, manipulare, slugărnicie, spălare de bani, varan, tiranie, turnător, securist, sistem, morman de bani, trafic de influenţă etc. se mestecă într-una în spaţiul public precum într-o moară stricată al cărui scop este să ofere circ lumii, că mălai nu există.

Vă spun sincer că am vrut să văd finala primei ediţii - şi probabil ultima - a Riga Open sponsorizată de către Kaspersky, dar taman când Allen îi manglea un frame celuilalt Mark (ducând scorul la 0-2)... reprezentanţii Eurosport România au decis că este mai în avantajul lor să întrerupă meciul întrucât începea altă finală...

Prin urmare m-am mutat pe ProTv unde începea The ugly truth, urmărind ce se întâmplă la masa de snooker - întrucât partida a revenit în direct după ce s-a terminat un meci de fotbal - doar în pauzele de publicitate. Comedia mi-a amintit de o întâmplare să-i zic recentă (prilej cu care am luat şi eu la cunoştinţă despre existenţa sa), care ne arată cum sunt oamenii în general. Ei se identifică până la absurd cu personaje din filme şi trag concluzii înţelepte de pe urma unui spectacol din ăsta televizat al cărui scop principal este acela de a stârni râsul. Dacă te întreabă vreodată o gagică de ce o iubeşti (şi s-a uitat la comedia asta romantică destul de bine pusă în scenă) e musai să-i spui că nu ştii, dar că se întâmplă s-o iubeşti. Altfel, de începi cu texte în genul "tu eşti puternică, deşteaptă şi frumoasă" sau pentru că "nice ass & big tits"... o să pice dezamăgită pe gânduri. Plm, dacă te-ai prefăcut până acum... şi deja s-a ajuns în pragul sexul... care-i scopul logic să verifici autenticitatea trăirilor lui? Barem dacă tot intri în personaj intră până la capăt! Adică, pune-ţi şi nişte chiloţei cu vibrator în public şi scapă telecomanda în mâna unui copil confuz de la restaurant. Ca să avem şi noi parte de lucruri interesante în viaţă. Altfel, poţi să te identifici până la poezie cu orice text american rostit la tearu, în filme sau seriale...

Ei bine, în pauzele publicitare mutam să văd care o să fie deznodământul întâlnirii dintre Mark Selby şi Mark Allen. Pe Selby îl mai văzusem cu câteva ore înainte când îi administrase un sec 4-0 lui Barry Hawkins. Întrucât are aceeaşi tăietură a nasului şi mi s-a părut a luat ceva din mimica lui Ronnie... am avut senzaţia că la Riga ieri se afla chiar The Rocket şi nu The Jester from Leicester.

Oponentul său îmi dă impresia în ultime vreme că vrea să suplinească absenţa din circuitul mondial profesionist a lui Stephen Lee! Mai are puţin şi se poate înscrie în competiţiile cu specific japonez în care oameni încărcaţi de osânză se îmbrâncesc într-un cerc mic. Ăla care calcă afară pierde. Deşi a condus cu 0-3, a ajuns la final să arunce prosopul şi să remarce amărât că n-o fi Selby cel mai antipatic personaj de pe planetă, dar nu renunţă niciodată şi deci măcar pe locul al doilea s-ar putea să se găsească în ierarhia din mintea sa privind personajele pe care le detestă îl adjudecă foarte bine Bufonul. Bine, n-a spus chiar aşa direct... dar asta a lăsat să se înţeleagă! :))))

În semifinala televizată integral de Eurosport România... d-nul Marius Ancuţa a relatat o poveste lacrimogenă despre copilăria nefericită a lui Mark Selby dând speranţă tuturor copiilor săraci din lumea asta defectă că visurile se pot îndeplini dacă eşti un Bufon serios la antrenament şi neserios după ce-i strângi mâna adversarului. A lăudat-o şi pe Vicky, care în momentele în care Mark a avut gâtul sucit şi era abătut, irascibil şi nesuferit... ea îi făcea câte un bluejob de-i îndrepta coloana. Plm, eu aşa am înţeles... deşi nu erau aceleaşi cuvinte.

O altă P.D.J.

Am să încerc să scriu fără să am vreo idee de ce anume am să scriu. În primul rând absenţa mea internautică/internaută a fost cauzată de nişte probleme (să le numim) tehnice!

Am ratat finala Campionatului Mondial de Snooker pentru că exact când mă pregătisem intens să nu adorm a căzut curentul! PLM! Beznă totală... Am văzut a doua zi, uşor surprins, că Ronnie a fost înfrânt! Acum e vacanţă.

În altă ordine de idei, am constatat ieri că pentru a zbura trebuie mai întâi să te ţii bine pe picioarele proprii şi personale. Mă ştiu un om al planurilor atent puse la cale... numai că nu iau în calcul deloc imprevizibilul. Şi asta duce la pământ pe oricine. Apare o necunoscută de care nu ai ţinut seama... şi întoarce cu susul în jos totul! Sau, mă rog... aproape totul. De asta mă tem cumva că mâine-poimâine, după ce am pregătit totul de drum, apare ceva şi... trebuie să schimb din nou macazul.

În rest, doar de bine.

Asterix şi OLX

V-am spus eu că îl avem pe Ronnie în finală anul ăsta la Crucible?! Da, aşa am făcut. Totuşi, cât de nedrepţi faţă Barry Hawkins au fost cei din public. Nici măcar o încurajare! Numai "Come on, Ronnie!" în sus şi în jos...

Am remarcat în public specimene la fel ca acelea pe care le văd interpretate în unele reclame TV pentru site-urile de anunţuri. S-a rebranduit mercador şi asta înseamnă că trebuie să ne comportăm ca oamenii intoxicaţi cu plumb, alergând după fluturi. Mare poveste: n-o să mai fie "Pute anunţ pe mercador şi găseşti cumpărător", ci Pune anunţ pe OLX şi sugi pula ca pe-un pix... Nu! Trebuie să ne mirăm ca la festivalul penisului din Japonia! PLM, îmi plăcea nenea ăla care cerea o bormaşină ca să-şi enerveze vecinii care au dat muzica tare noaptea. Acum, am aşa o idee proastă despre mine dacă aş intra pe site-ul respectiv. Ca şi cum ar fi doar pentru oameni care bat fericiţi din palme o roată care se învârte...

De cealaltă partă, tocmai.ro... după seria cu Văru şi suita lui de ponei însoţiţi de fete îmbrăcate sumar cu fundă... ne aduce în prim plan un potenţial client care poartă o discuţie la telefon cu un potenţial vânzător (clienţi ai tocmai.ro sunt amândoi - mă refer la contractul de vânzare-cumpărare!). Şi puştiul ori are probleme cu auzul - puneţi dracului unul care înţelege ce spune ăla la telefon sau fă-l să strige mai tare ca să audă bine din prima - sau cu înţelegerea! Mai degrabă ultima. Că o spune pe un ton de mirare: "Cum? Livrarea e gratuită?!" PLM, eşti idiot sau ce?! Nimeni nu vorbeşte aşa la telefon dacă e om normal. Oricum pare că de fapt câinele l-a dresat pe copilul ăla nevinovat să cumpere plasma. Seamănă destul de bine cu potaia aia din Due Date, care se masturbează când o face şi stăpânul... tot ăşta puţin idiot...

Preludiul unei amăgiri

E 1 mai, ziua muncii. La noi se sărbătoreşte prin nemuncă. Ceea ce voiam eu să spun azi e că am fost oarecum uimit de cât de ieftin este un sclav online. Cât de repede se poate lăsa păcălit un om de o iluzie care oferă aceleaşi chestii mizere, dar numai că în porţii mai mici şi cică mai repede! Aceeaşi măgărie cu altă pălărie...

P.S. Alan McManus ne-a dezamăgit, contrazicându-ne pronosticul. Ieri a plecat cu tot cu pijamalele sale acasă!

P.P.S. Se pare că în finala de anul acesta de la Campionatul Mondial de Snooker îl vom avea pe Ronnie împotriva lui Mark sau a lui Nelu. Dacă e să îmi amintesc de finala de la Masters... aş zice Nelu. Dar acum să aşteptăm să nu facă Barry vreun pocinog şi să ne trezim cu el în finală... :))))

Comentatorii au talent

Aşa cum bine ştiţi deja a început Campionatul Mondial de Snooker - ediţia 2014 - cel mai important turneu al domeniului din întreg sezonul.

Mark Selby - unul dintre pretendenţii de ani de zile la trofeu - trebuie să meargă la medic căci aude lucruri pe care Leo Scullion nu le spune. Ding - şi el pretendent la titlu în turneele în care nu joacă Ronnie O'Sullivan - a jucat prea bine până acum, aşa că a decis să-şi ia vacanţă mai devreme...

Ce doreşte să se facă atunci când va fi mare Costin Gheorghe - comentator Eurosport România?! Răspuns: el vrea să devină Marius Ancuţa! "Haide Michael!" "Haide, Selby, ne poţi arăta şi spectacol!" :))))))))))))))

Îndemânatic şi inteligent

Cel puţin aşa a fost Ding Junhui în prima parte a meciului cu Neil Robertson în finala China Open 2014. Cu toate că a primit practic cadou un frame - când australianul i-a lăsat bila neagră pe buza buzunarului - a fost cel care a avut break-uri mai consistente şi lovituri mai sigure! S-a încheiat 7-2 prima sesiune şi puţine lucruri mai erau de aşteptat.

Publicul, bănuiesc, că se aştepta la o finală foarte strânsă. După ce ambii au învins clar în semifinale... nu văd de ce acest lucru nu s-ar fi întâmplat. Însă, Ding a pornit bine şi timp de două frame-uri nu i-a lăsat nicio şansă lui Neil. Încet-încet a intrat şi Robertson în meci, dar nu a fost prea eficient. S-a certat şi cu buzunarul de mijloc din partea stângă, dar fără folos. Acesta l-a trădat şi în sesiunea a doua!

După pauză drept să vă spun Ding mi s-a părut puţin cam prea sigur de victorie! A început să atace orice combinaţie fantezistă care era măcar puţin îndreptată către un buzunar. Plus alte câteva lovituri pe care le-a greşit... Dar s-a descurcat până la urmă bine şi şi-a dus misiunea la capăt. A făcut un 3-3 pentru sesiunea decisivă... şi a dus scorul general la 10-5.

Are cinci turnee adjudecate sezonul acesta şi vine Campionatul Mondial. Din păcate pentru el... îl are şi pe Ronnie pe cap la acest turneu important! Şi dacă nu au greşit comentatorii români de snooker (Daniel Bontea şi Marius Ancuţa) Ding s-ar afla chiar pe partea de tablou a lui O'Sullivan... şi se pot întâlni în semifinale...

P.S. Am scris acum câteva zile că Ding seamănă cu Buddha. Astăzi mi s-a părut că are faţa unui motan. Motanul încălţat... şi a căpătat şi o oarecare şiretenie. Când, după un snooker, Robertson a ratat... ca să-l scoată din ritm a venit la masă şi s-a prefăcut că-l interesează poziţia bilei albe - care se găsea pe manta stângă în apropierea buzunarului galben. Bravo lui... deşi pare aşa inofensiv te execută cu sânge rece. Ucigaşul cu faţă de copil motan...

Magician să fii, baftă să ai

Dacă-l priveşte pe Shaun Murphy - rozaliu şi binedispus - nu ai cum să nu realizezi că seamănă leit cu un personaj de desene animete! Ar putea foarte bine să fie aşezat într-un serial din "The Looney Tunes Show" împreună cu Bugs Bunny, Duffy Duck şi Porky Pig, iar lumea să nu remarce vreo inconvenienţă. În fapt, un alt mare sportiv nu a văzut ridicolul situaţiei şi a acceptat să joace într-un film alături de personaje precum Bugs Bunny şi Duffy Duck. E vorba de Michal Jordan. Aşa că, în cazul în care reprezentanţii companiei Worner Bros sunt pe recepţie şi doresc să realizeze un desen animat despre snooker, nu ar trebui să-l aleagă pe Ronnie O'Sullivan ca erou, ci pe Shaun Murphy! Pentru că se potriveşte mai bine.

Adversarul său de astăzi - Mark Selby, căruia i se mai spune the Jester from Leicester (adică Bufonul din Leicester) - pare mai degrabă un adolescent întârziat. Are freza aia la modă şi e căsătorit cu o femeie ceva mai în vârstă... semn că (aşa cum spune psihanaliza) îi trebuia o mama mai sexy... în braţele căreia să-şi culce visele.

Toate ca toate, prima parte a finalei de la Haikou World Open 2014 a fost de partea Magicianului... care nici nu ne-a lăsat bine să ne dezmeticim că avea deja la pauza dintre primele două reprize un confortabil 4-0. Mark Selby a revenit mai vioi (după ce și-a scos mănușa - o fi aruncat-o sau s-a decis să nu mai joace cu mănuși?) şi a făcut 4-2, dar repriza a a doua a sesiunii întâi s-a încheiat cu 3-2 pentru Murphy... deci după prima sesiune scorul era 7-2!

Un 3-1 după pauza mare l-a menținut pe Selby în meci. Fără însă ca el să facă mare lucru, ci doar speculând greșelile adversarului - ducând scorul la 8-5. În repriza a doua a sesiunii decisive, Selby n-a mai putut lua decât un singur frame, iar Magianul a reușit să închidă partida cu 10-6.

Ultimul joc a fost cel mai spectaculos. Selby s-a luptat pentru cele trei snookere de care avea nevoie... a obținut două dintre ele, însă doar cu bila roz și cea neagră pe masă... e greu să emiți pretenții. Rămân doar amintirea spectacolului din acest ultim joc și discursurile de final... Restul e uitare.

Ca fapt inedit: Selby a decis să pună la bătaie propriul pet cu apă... pentru că trofeul dispăruse! Comentatorii de la Eurosport au bănuit că Mark Allen ar ține prea mult la el și nu ar mai dori să-l înapoieze. Teoria mea e ceva mai simplă: chinezii l-au confiscat pentru a-l falsifica. Și nu au avut suficient timp ca să pună la punct toate detalii...

Micul Buddha a făcut o călătorie cu Racheta către planeta snooker

Ding Junhui aduce mult cu Buddha! Are chipul inexpresiv al unui om care meditează... e într-o continuă transă. Mai ridică din când în când câte o sprânceană să anunţe că e totuşi acolo, dar se întoarce foarte repede în lumea lui interioară.

Începând de după-amiaza trecută până... nu foarte târziu în noapte a fost dăscălit cum se cuvine de către Ronnie O'Sullivan în taina mânuirii tacului la masa verde. A avut şansele sale să aranjeze altfel tabela de scor în prima parte din meci, dar a intrat la pauză cu un handicap de 6 frame-uri (7-1).

Cele două break-uri consecutive din partea a doua a partidei - până la 7-3 - au mai spălat din păcatele ratărilor de la început. Din păcate, n-a dat nicio clipă senzaţia că poate să îi facă probleme lui Ronnie.

Ţin minte că am scris despre tabloul Apus de carieră în ceea ce-l priveşte pe The Rocket. Numai că el şi-a încheiat cariera aceea, iar acum a luat-o de la capăt. De data asta mai bine decât în tinereţe! Cu mult mai bine... Domină absolut orice adversar! Din toate punctele de vedere.

P.S. Marius Ancuţa: "Reformulez... break-ul continuă..."

Mă pricep sau ce?

V-am spus să mizați pe Ronnie O'Sullivan și n-avea cum să rămâneți dezamăgiți de opțiunea voastră! Pentru că el este noul Campion Mondial al Snookerului, egalându-l astfel pe John Higgins. Patru Campionate Mondiale câștigate!

Finala a fost un meci bun, dar nu extraordinar. Ali Carter a dat tot ce a putut (dimpreună cu fața lui de băiat cuminte), a încercat să rămână cât mai aproape de adversar, dar în vreme ce jucătorii buni fac ca snookerul să pară simplu, Ronnie face ca snookerul să pară ridicol de simplu... în momentele sale de maximă formă și mai ales când îi iese totul la masă. O'Sullivan a controlat partida și a făcut față chiar și jocului tactic impus de oponent! Așa că spectatorii nu au avut parte de vreun final care să-i țină cu sufletul la gură, cu vreo revenire spectaculoasă sau măcar o apropiere amenințătoare... cu un ultim frame câștigat pe muchie de cuțit, la luptă... Ultima parte a părut mai mult o formalitate pentru Ronnie, care a făcut un 3-1 lejer, ducând scorul de la 15-10 la 18-11... Fără break de peste 100 de puncte și chiar din mai multe vizite la masă pe frame din cauza faptului că pierdea controlul bilei albe, care era mai nărăvașă decât de obicei.

Când Ronnie a adunat toate cele 18 frame-uri necesare pentru a ieși victorios, adversarii și-au strâns mâna și au urmat interviurile. Ali Carter mi s-a părut dezamăgit și poate îngrijorat puțin că nu va mai avea ocazia să ajungă aici. A spus că vrea să fie sănătos - el suferind de o boală, care nu se vindecă, ci doar ameliorează prin tratament și diete - și astfel va merge înainte. Cu toate sfaturile primite de la Peter Ebdon, nu a reușit să-i facă față lui The Rocket. Ce nedreaptă e cumva soarta: chiar acum în momentul în care își recăpătase pofta de joc, era cel mai în formă și a ajuns până în finală... pe merit... a trebuit să fie și Ronnie în formă... și foarte determinat să câștige. Poate că dacă Ronnie se găsea iar într-o stare de apatie, de lipsă de interes față de competiția sportivă... Ali Carter ar fi fost acum Campion Mondial.

Ronnie zice că nu se retrage deocamdată, dar că are nevoie de o pauză pentru a sta cu familia. Dacă va juca și de acum încolo la fel ca acum... sigur mai are multe de arătat!

Va reuși Căpitanul Carter să conducă Racheta (la masa verde)?

Fie... și numai la finalul jocului.

Finala Campionatului Mondial de Snooker, ediția 2012, îi va avea ca protagoniști pe Ali Carter și Ronnie O'Sullivan (The Rocket). Ultimul a fost, din punctul meu de vedere (și nu cred că sunt singurul cu opinia asta), cel mai constant și spectaculos jucător pe parcursul întregului turneu. Prin urmare, dacă nu i se întâmplă ceva în timpul zilei de azi sau chiar mâine (când se va încheia finala), dacă nu are vreun accident stupid, dacă nu pățește nimic (Doamne ferește!)... nu văd cine l-ar putea opri să-l ajungă pe John Higgins la numărul de Campionate Mondiale câștigate în carieră (până în prezent). Dacă nu se defectează niciun reactor al Rachetei, destinația sa va fi aceasta anticipată de mine.

Pe Ali Carter l-am văzut favorit să ajungă în finală după meciul-thriller în compania lui Judd Freză Trump - pe care l-am cam ridicat în slăvi aici, dar care se pare că a început să se simtă vedetă (i s-o fi urcat succesul la cap). Nu pot să spun că Ali Carter a jucat excepțional până acum, dar nici n-a avut căderi de formă precum Maguire. A jucat bine! Constant. Adversarul Căpitanului din meciul precedent se pare că a fost atât de entuziasmat de faptul că a reușit să-l învingă categoric pe Stephen Hendry încât nu a mai reușit să aibă aceeași evoluție și cu Ali Carter. Nu pe parcursul întregii partide! Iar Carter, mult mai adunat, a reușit să fie el finalist. Deși m-aș fi așteptat să fie invers. Pentru că până la acel moment, Maguire adusese la masă, după Ronnie, cel mai bun joc!

Astea fiind spuse... cred că Ronnie va fi cel care va ridica trofeul la finalul turneului. Dacă aș avea vreun chior (mă refer la bani, nu la Băsescu), aș fi în stare să pariez toată suma pe victoria lui O'Sullivan. Deci... vă recomand să mizați pe The Rocket! Există șanse minime să regretați.

P.S. După dezastrul cu Maguire (13-2), legendarul Stephen Hendry a declarat că va părăsi snookerul profesionist. Asta pentru că (ne explică Hendry): “I was in the sport to win, not to just be one of the others. I wanted to be the best and for a little while I was.” Adicătelea: el nu poate fi unul din mulțime! Nu poate fi un simplu jucător! El vrea să învingă, să fie în frunte... să fie cel mai bun! Iar dacă nu-i mai permite religia să facă asta... consideră că e vremea să părăsească circuitul competițional, care l-a făcut celebru. Se pare că am avut dreptate - cumva - în P.P.S.-ul scris aici. E orgolios... ca orice campion adevărat.

Stephen Hendry - debutează în competiție cu un 147!

A început Campionatul Mondial de Snooker! Și ce zi! Stephen Hendry - cel de care istoria nu va uita niciodată - a produs emoții publicului care-l susține ca în vremurile sale de glorie! Nu numai că l-a surclasat clar în prima sesiune a meciului de debut pe Stuart Bingham (aceasta încheindu-se 8-1 - iar câștigătorul meciului e cel care ajunge primul la 10!), dar a reușit și un break maxim! Este a treia reușită a sa la Crucible și a 11-a a carierei. Îl egalează astfel pe Ronnie O'Sullivan...

Pentru BBC, Hendry a spus: „Încă mai am un meci de câștigat, dar acest break maxim a fost probabil cel mai important din toate. E absolut fantastic să reușesc pentru a treia oară asta la Campionatul Mondial.”

P.S. Dacă trece de Bingham, ceea ce e foarte probabil, va juca fie împotriva lui The Penguin (John Higgins) sau contra membrului marcant al Triadelor Chinezești (Liang Wenbo). Vom vedea în noaptea asta!

P.P.S. Hendry s-a arătat nemulțumit de fiecare dată când a greșit vreo lovitură... nu neapărat pentru a-l ține pe Stuart cât mai mult în scaun, pentru a nu-i da șansa să devină periculos. A făcut asta pentru că iubește cel mai mult Campionatul Mondial și dorește să rămână aici cât mai mult timp! Să simtă publicul de aici cât mai mult posibil... iar comuniunea asta nu se poate realiza cât timp e în scaunul de așteptare, ci atunci când e la masă... și arată tuturor că încă știe cu tacul, deși în ultima vreme nu a mai reușit să ajungă în fazele finale ale competițiilor. Iar acum a venit chiar din calificări... E și ceva orgoliu în gestul său... e până la urmă Regele de la Cricible!

P.P.P.S. Mâine e și finala de tenis a Mastersului de la Monte-Carlo. Și protagoniștii... sunt... ghici ghicitoarea mea? Logic: Nadal și Djokovic... Abia aștept!!! :)

On Fire să fii, baftă să ai!

Stephen Maguire a reușit ieri să câștige în fața lui Ronnie O'Sullivan. Dar în ce mod? În frame decisiv, prin repoziționarea bilei negre... și cu o lovitură absolut norocoasă la respectiva bilă, care a coborât cuminte în buzunarul de mijloc. L-a lăsat și pe Ronnie cu gura căscată, iar noi știm că pe Ronnie nu-l poate lăsa cu gura căscată decât Ronnie O'Sullivan!

P.S. Ding are șansa ca de ziua lui - 1 aprilie (să te naști de ziua păcălelilor!) - să câștige la el acasă. După ce l-a făcut pe Mark Selby să doarmă rău și să-și sucească gâtul în cearceaf, după ce l-a întors de la 4-0 pe Ben Woollaston... și l-a prins pe Ali Carter în zi nefastă... mai are doar un hop până în finală. Întrevăd o finală între el și Maguire, dar să așteptăm meciurile de azi!

Update: Se pare că nu am avut dreptate! Dacă Stephen Maguire l-a învins pe obositul Stephen Lee, Ding... nu a reușit să facă față testului de anduranță impus de Peter Ebdon. Lee... se pare că a fost atât de fericit că a câștigat meciul cu Judd Trump (freză!), încât nu a reușit să mai doarmă deloc! Nu-i nimic a recuperat câteva ore... pe scaunul de joc! :)

6-3 la masa verde!

Nu! nu este vorba de încăierarea ce a avut loc cu o noapte în urmă între românii cu uniformă și ceilalți, înarmați doar cu adrenalină. Știți cum e... de cele mai multe ori... omul cu pulan are mai tot timpul dreptate! :) Nu știu exact care a fost scorul acolo! Asta deși orice reporter de teren s-a simțit dator să spună la fiecare intervenție a sa... că „se protestează absolut pașnic și civilizat”. Ce-i drept s-au mai descoperit așa la o percheziție atentă niște șuruburi, cuțite sau chiar sticle incendiare, dar să se știe: protestele sunt pașnice!

Eu mă refeream totuși aici la o altfel de confruntare, chiar dacă în cadrul ei protagoniștii dețin - legal - niște bețe din lemn destul de ascuțite! Și la o adică s-ar putea cocoșa unul pe altul, pe sistemul: „Nu joc biliard, că joc prost și-ți rup în cap tacul/Și te leg de nu-nțelegi ca să-mi păzești copacul”. Snookerul rămâne un sport al unor gentlemani! La București se reeditează totuși revoluția din 1989 - ce-i drept mai pestriță, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că se flutură steagul găurit - iar la Londra are loc Mastersul Londrei la snooker. Am ratat din pricina primului eveniment amintit aici multe momente interesante din cadrul competiției din Regatul Unit, dar să știți că am aruncat un ochi și pe acolo! Din păcate, mi-a scăpat faptul că Judd Freză The Snipper The Ace Trump l-a lipit confortabil pe Ronnie O'Sullivan de scaunul de așteptare și i-a pictat pe chip senzația de cădere în gol în prima sesiune a meciului lor. Judd dacă ar fi trăit în altă epocă ar fi fost cu siguranță pictor, iar ca hobby s-ar fi îndeletnicit cu vânătoarea. Cea mai cunoscută operă a sa, în materie de arte plastice, ar fi fost tabloul „Apus de carieră”. Degeaba a venit The Rocket de la cabine cu forțe proaspete și a mai spălat puțin din umilirea din prima sesiune, căci Judd Trump a jucat excepțional. Am ratat, să zic așa, nașterea unui campion: talent are, se vede că-l preocupă snookerul, chiar a început să fie mai adunat în construcția de break-uri și cu siguranță nu e la fel de arogant ca Ronnie în tinerețe. Aroganța lui nu se manifestă decât la masa de joc, când cu inconștineța adolescentină atacă aproape orice bilă la buzunar, chiar și din poziții foarte dificile.

Dar nu despre acest splendid spectacol e acest text. Ci despre meciul care a avut loc chiar atunci când la București românii se încăierau cu românii în uniformă! Mă voi referi în continuare la un tip cu o față care seamănă leit cu a unui copil timid, care se pregătește să invite pentru prima dată în oraș o fată, pe care o iubește în secret (dacă mai puneți și dungile ciudate de pe obrajii lui... parcă i-ar sta bine într-un film siropos), și de cealaltă parte un ins, care seamănă foarte tare cu un Penguin (cel din Batman!). E drept că nu-l prea ajută în acest sens nasul, dar în schimb are un trecut care-l apropie destul de mult de personajul cu pricina. Graeme Dott s-a comportant exact cum îi este înfățișarea: subestimat la început, a inventat niște lovituri excelente (pe când cei doi comentatori români se certau pe o lovitură la buzunarul de mijloc, el a scos din buzunarul cu cretă una la cel verde!), dar apoi și-a dat singur cu timiditatea-n tac. De cealaltă parte am avut un joc meschin cum îi e firea lui John Higgins! Nu a riscat aproape de loc și chiar dacă i-a oferit practic vreo două jocuri lui Dott așa... din mărinimia sa... totuși l-a executat fără milă de fiecare dată când acesta a cedat rândul la masă, din cauza unei greșeli neforțate.

În prima sesiune cei doi au dat mâna pe sub masă și au făcut pace. În ciuda faptului că pentru cameră Dott - așa timid cum pare - a făcut mărunt din buze în semn de protest la adresa unei frumoase brunete, care a uitat să țină scorul ca lumea, fiind atenționată de Jan Verhaas... că se uită la Dott și nu la meci!, iar favoritul ei și-a pierdut concentrarea și a ratat lovitura următoare... ei bine, cu toate astea scorul a rămas egal: 2-2. După pauză, vicleanul Higgins l-a tocat mărunțel pe micul Dott.

P.S. la acest meci domnul Marius Ancuța... ne-a arătat nu numai că are calități de profet (anticipând cu acuratețe scorul), ci și de expert în geometrie, căci i-a explicat (de regulă) mai exactului său coleg, Daniel Bontea, că o bilă are mai multe șanse să ajungă în buzunar dacă acesta e liber, decât în unul care are prin preajmă bile, care ar putea să devieze traiectoria obiectului trimis către respectivul buzunar.