Dicționar de clișee... lecția a II-a

Am găsit măgăria asta de mai sus pusă cover pe un cont de facebook. Plm, pe scurt, textul s-ar traduce cam așa: „O săgeată nu poate înainta decât dacă e trasă înapoi (în arcul cu săgeți sau arbaletă). Când viața te tot împinge înapoi prin dificultăți, înseamnă că vrea să te lanseze către ceva grozav/impresionant. Deci concentrează-te și urmărește în continuare ținta.” E mai mult o adaptare... e cam greu să traduci mot-a-mot.

Problema în această zicere internaută - în acest prefabricat de sorginte optimistă - e următoarea: Viața te poate trimite acolo unde-ți propui, dar doar dacă arcul e setat bine pe țintă. Altfel, săgeata se duce la mama dracului. Nu de fiecare dată când tragi cu arcul nimerești ținta! Nu de fiecare dată când o săgeată e trasă înapoi ajunge la destinație! Deși intenția arcașului (și a vieții - cu toate că eu consider că aceasta este mai degrabă indiferentă față de săgețile sale!) este una măreață. Să facă miliarde de puncte dintr-un foc!

Gândul că înghițind rahaturi tu de fapt te pregătești pentru ceva măreț e reconfortant, dar nu întotdeauna realist! :)

Întâlnire de gramul 3

Voiam să continui, în dulcele stil clasic, cu rubrica inaugurată ieri, dar sunt obosit (aka mahmur), mă dor ochii de la prea multă lumină şi mai e şi joia mare. Aşa că o băgăm pe aia de avarie: toată lumea se duce la biserică să se mărturisească... eu mă mărturisesc aici pe blog. Viaţa mea a devenit un e-book deschis, dar fără acumulator...

Ştiţi doar că în viaţă daţi de tot soiul de persoane. Şi uneori consideraţi că o anume întâlnire v-a marcat existenţa mizeră. Insignifiantă. Banală până la anostă... Plictisitoare şi plină de clişee. Şi deveniţi recunoscători pentru întâmplarea cu pricina. Mie mi se pare aiurea să fii recunoscător hazardului pentru orice! De ce ai fi?!

E ca şi cum ai fi recunoscător că sexul poate duce la oragasm. Dacă era o senzaţie indiferentă ne mai cordeam?! Sau şi mai grav: ne mai puiam?! PLM... cui îi pasă?!

Frica trece, frunzele rămân sau viceversa!

Pentru că sau întrucât - cum vreţi s-o luaţi - sunt (oarecum) prof sau măcar pot să mă prefac că sunt (având calificarea necesară) am să propun un exerciţiu pentru elevii de toate vârstele. Şi anume: Continuaţi textul care urmează cât vă ţine imaginaţia!

Aprilie 2012. Într-o dimineaţă senină! Deci să ne înţelegem: nu era nici vreo noapte întunecată sau furtunoasă - în care ploua cu dezgust (mocăneşte) precum toamna sau cu răutate - ca pentru inundaţie - nea Ilie îşi ţinea biciul acasă, iar lupii de la grădina zoologică din apropiere erau sătui şi nu aduceau nicio odă lunii. Terminaţi în pula mea cu aceste clişee! Din când în când mai apărea încă ştirea despre calendarul maiaş, dar sfârşitul lumii era luat în batjocură de către creierul meu... Masoneria pescuia la copcă la Polul Nord, iar echipa lui Scooby-Doo luase concediu. Nu se inventaseră nici perucile pubiene şi niciun avion nu dispăruseră ca măgarul în oceanul planetar.

Era cea mai banală şi mai neinteresantă dintre dimineţi! Iar eu eram în ea. Asta a sunat cam pornografic... dar să trecem peste. Era o dimineaţă însorită! În apropierea orei 11:00 AM. Stăteam în faţa display-ului traumatizând tastatura şi mouse-ului. Când dintr-o dată - încercând să-mi odihnesc ochii aşa cum scrie la cartea de bune maniere computeristice - am ridicat privirea şi am aruncat-o pe fereastra din faţa mea. Vizavi, la vecinul şi unchiul meu, viţa de vie căpătase un aspect verde crud din cauza frunzelor proaspete de primăvară... A fost de parcă le-aş fi văzut pentru prima dată. Şi nu... nu a fost dragoste la prima vedere. A fost groază la prima vedere!

Trupul mi s-a zdruncinat involuntar ca şi cum Sf. Ilie din primul paragraf ar fi pus biciul pe mine...

8 Mile de clişee

Dacă te-ai săturat de căcaturi de poveşti în care protagonistul ratează prima şansă... după care se ridică precum Van Damme din ţărână şi demostrează că şi-a învăţat lecţia de viaţă reuşind să dea lovitura... păi, atunci or să-ţi dea un castron cu un rahat de două ori mai mare, care o dă în bară de două ori mai mult şi revine... pentru că el are timp şi susţinere şi mai ales spirit de învingător. N-a arătat asta din prima când era necesar să o facă, dar el e un învingător, târfelor! Nu pentru că a treia oară e cu noroc!

Şi când o să te saturi şi de chestia asta... o să înghiţi cu lacrimi altă gogomănie! O să se găsească o istorie cu un ratat, care încearcă de trei ori la rând acelaşi lucru... şi nu-i iese. Începe să aibă îndoieli. Se apucă de băutură şi alte alea... dar cineva îi întinde o mână şi îl ajută să se ridice. Şi îi iese ceea ce până mai ieri greşea. Ca şi cum reţeta succesului stătea tocmai în ratare.

Şi când o să te saturi şi de asta, o să o luăm de la capăt. Cu rataţi simpli şi poveşti de succes. Şi tot aşa la infinit. Pentru că se schimbă generaţiile şi nu mai contează.