Asterix şi OLX

V-am spus eu că îl avem pe Ronnie în finală anul ăsta la Crucible?! Da, aşa am făcut. Totuşi, cât de nedrepţi faţă Barry Hawkins au fost cei din public. Nici măcar o încurajare! Numai "Come on, Ronnie!" în sus şi în jos...

Am remarcat în public specimene la fel ca acelea pe care le văd interpretate în unele reclame TV pentru site-urile de anunţuri. S-a rebranduit mercador şi asta înseamnă că trebuie să ne comportăm ca oamenii intoxicaţi cu plumb, alergând după fluturi. Mare poveste: n-o să mai fie "Pute anunţ pe mercador şi găseşti cumpărător", ci Pune anunţ pe OLX şi sugi pula ca pe-un pix... Nu! Trebuie să ne mirăm ca la festivalul penisului din Japonia! PLM, îmi plăcea nenea ăla care cerea o bormaşină ca să-şi enerveze vecinii care au dat muzica tare noaptea. Acum, am aşa o idee proastă despre mine dacă aş intra pe site-ul respectiv. Ca şi cum ar fi doar pentru oameni care bat fericiţi din palme o roată care se învârte...

De cealaltă partă, tocmai.ro... după seria cu Văru şi suita lui de ponei însoţiţi de fete îmbrăcate sumar cu fundă... ne aduce în prim plan un potenţial client care poartă o discuţie la telefon cu un potenţial vânzător (clienţi ai tocmai.ro sunt amândoi - mă refer la contractul de vânzare-cumpărare!). Şi puştiul ori are probleme cu auzul - puneţi dracului unul care înţelege ce spune ăla la telefon sau fă-l să strige mai tare ca să audă bine din prima - sau cu înţelegerea! Mai degrabă ultima. Că o spune pe un ton de mirare: "Cum? Livrarea e gratuită?!" PLM, eşti idiot sau ce?! Nimeni nu vorbeşte aşa la telefon dacă e om normal. Oricum pare că de fapt câinele l-a dresat pe copilul ăla nevinovat să cumpere plasma. Seamănă destul de bine cu potaia aia din Due Date, care se masturbează când o face şi stăpânul... tot ăşta puţin idiot...

Preludiul unei amăgiri

E 1 mai, ziua muncii. La noi se sărbătoreşte prin nemuncă. Ceea ce voiam eu să spun azi e că am fost oarecum uimit de cât de ieftin este un sclav online. Cât de repede se poate lăsa păcălit un om de o iluzie care oferă aceleaşi chestii mizere, dar numai că în porţii mai mici şi cică mai repede! Aceeaşi măgărie cu altă pălărie...

P.S. Alan McManus ne-a dezamăgit, contrazicându-ne pronosticul. Ieri a plecat cu tot cu pijamalele sale acasă!

P.P.S. Se pare că în finala de anul acesta de la Campionatul Mondial de Snooker îl vom avea pe Ronnie împotriva lui Mark sau a lui Nelu. Dacă e să îmi amintesc de finala de la Masters... aş zice Nelu. Dar acum să aşteptăm să nu facă Barry vreun pocinog şi să ne trezim cu el în finală... :))))

Decese comemorări

După ce ieri Novak Djokovic şi-a frânt aripa dreaptă şi n-a mai putut să zboare către finală, stricându-mi anumite planuri, azi vă ofer doar această captură de ecran... anunţul de vânzare a unor capre cu ied şi a unora gestante trebuie trecut la rubrica decese comemorări...

 

Păi, cum să nu ţi se pună pe inimă când eşti nevoit să dai capre cu ied şi gestante... în loc să creşti puii şi să faci profit, nu?!

P.S. Nu face nimic. Te uiţi azi la finala 100% elveţiană de la Monte-Carlo şi măcar te poţi bucura de un spectacol bun. Apoi, te vei întoarce la caprele tale comemorate la ziar...

Îţi arat că pot să câştig

Ce spectacol interesant încep să ofere televiziunile în ceea ce priveşte sportul numit tenis. Mai ales la turneele mari, la care se investesc mulţi bani... şi la care se prezintă cei mai importanţi jucători ai lumii. Imagini din toate unghiurile, care descriu mişcarea completă a corpului jucătorului în momentul în care întâlneşte mingea în rachetă... Rămâne să punem o cameră şi în sufletul oamenilor cu racheta de tenis şi o să avem imaginea completă a spectacolului modern. Dar, întrucât e destul de adevărat că ochii sunt poarta sufletului, filmatul îndeaproape a privirii jucătorilor... ne poate duce către această nouă experienţă...

Noaptea trecută la Indian Wells, în finală, s-au prezentat Roger Federer şi Novak Djokovic. După primul set îmi ziceam că titlul acestui articol va fi "Fast and Federer", întrucât elveţianul juca atât de repede că Nole nici nu avea timp să reacţioneze. A fost un 6-3 fulgerător... Credeam că Roger o să se impună repede, în două, seturi şi n-o să-i dea timp sârbului să se dezmeticească. El care este obişnuit să se urce pe adversar, să nu-l lase să respire... să-i dea constant mingea înapoi până greşeşte. Chiar îmi puneam problema ce ar face Nadal în situaţia în care Federer ar juca aşa de rapid!

Numai că Novak n-a fost de acord cu teoria mea. A început să servească mai bine în setul al doilea... şi, de asemenea, a început să-i pună probleme lui Federer pe serviciu. Aşa a apărut şi break-ul, care l-a ajutat să egaleze la seturi (tot 6-3).

În ultimul act, Novak Djokovic a luat devreme un break şi a servit constant până la 5-4. Mi-a dat impresia că nici nu mai forţează când serveşte Federer la adăpostul break-ului obţinut. Înţeleg ideea că trebuia să-şi conserve energia şi să se concentreze pe ceea ce era mai important pentru el... dar mi s-a părut după un rever tăiat la retur că aşteaptă mai mult să se aşeze pe scaun decât să alerge după mingea lui Federer.

Când să concretizeze, Djokovic s-a împierdicat de rezistenţa elveţianului şi a ajuns la 0-40. Dă un serviciu bun şi e 15-40. Dar nu poate întoarce soarta ghemului (5-5). Se ajunge apoi la tie-break, unde sârbul se descurcă ceva mai bine decât Federer... Şi reuşeşte să închidă partida!

A fost un meci frumos, strâns... un spectacol!

Mă pricep sau ce?

V-am spus să mizați pe Ronnie O'Sullivan și n-avea cum să rămâneți dezamăgiți de opțiunea voastră! Pentru că el este noul Campion Mondial al Snookerului, egalându-l astfel pe John Higgins. Patru Campionate Mondiale câștigate!

Finala a fost un meci bun, dar nu extraordinar. Ali Carter a dat tot ce a putut (dimpreună cu fața lui de băiat cuminte), a încercat să rămână cât mai aproape de adversar, dar în vreme ce jucătorii buni fac ca snookerul să pară simplu, Ronnie face ca snookerul să pară ridicol de simplu... în momentele sale de maximă formă și mai ales când îi iese totul la masă. O'Sullivan a controlat partida și a făcut față chiar și jocului tactic impus de oponent! Așa că spectatorii nu au avut parte de vreun final care să-i țină cu sufletul la gură, cu vreo revenire spectaculoasă sau măcar o apropiere amenințătoare... cu un ultim frame câștigat pe muchie de cuțit, la luptă... Ultima parte a părut mai mult o formalitate pentru Ronnie, care a făcut un 3-1 lejer, ducând scorul de la 15-10 la 18-11... Fără break de peste 100 de puncte și chiar din mai multe vizite la masă pe frame din cauza faptului că pierdea controlul bilei albe, care era mai nărăvașă decât de obicei.

Când Ronnie a adunat toate cele 18 frame-uri necesare pentru a ieși victorios, adversarii și-au strâns mâna și au urmat interviurile. Ali Carter mi s-a părut dezamăgit și poate îngrijorat puțin că nu va mai avea ocazia să ajungă aici. A spus că vrea să fie sănătos - el suferind de o boală, care nu se vindecă, ci doar ameliorează prin tratament și diete - și astfel va merge înainte. Cu toate sfaturile primite de la Peter Ebdon, nu a reușit să-i facă față lui The Rocket. Ce nedreaptă e cumva soarta: chiar acum în momentul în care își recăpătase pofta de joc, era cel mai în formă și a ajuns până în finală... pe merit... a trebuit să fie și Ronnie în formă... și foarte determinat să câștige. Poate că dacă Ronnie se găsea iar într-o stare de apatie, de lipsă de interes față de competiția sportivă... Ali Carter ar fi fost acum Campion Mondial.

Ronnie zice că nu se retrage deocamdată, dar că are nevoie de o pauză pentru a sta cu familia. Dacă va juca și de acum încolo la fel ca acum... sigur mai are multe de arătat!

Va reuși Căpitanul Carter să conducă Racheta (la masa verde)?

Fie... și numai la finalul jocului.

Finala Campionatului Mondial de Snooker, ediția 2012, îi va avea ca protagoniști pe Ali Carter și Ronnie O'Sullivan (The Rocket). Ultimul a fost, din punctul meu de vedere (și nu cred că sunt singurul cu opinia asta), cel mai constant și spectaculos jucător pe parcursul întregului turneu. Prin urmare, dacă nu i se întâmplă ceva în timpul zilei de azi sau chiar mâine (când se va încheia finala), dacă nu are vreun accident stupid, dacă nu pățește nimic (Doamne ferește!)... nu văd cine l-ar putea opri să-l ajungă pe John Higgins la numărul de Campionate Mondiale câștigate în carieră (până în prezent). Dacă nu se defectează niciun reactor al Rachetei, destinația sa va fi aceasta anticipată de mine.

Pe Ali Carter l-am văzut favorit să ajungă în finală după meciul-thriller în compania lui Judd Freză Trump - pe care l-am cam ridicat în slăvi aici, dar care se pare că a început să se simtă vedetă (i s-o fi urcat succesul la cap). Nu pot să spun că Ali Carter a jucat excepțional până acum, dar nici n-a avut căderi de formă precum Maguire. A jucat bine! Constant. Adversarul Căpitanului din meciul precedent se pare că a fost atât de entuziasmat de faptul că a reușit să-l învingă categoric pe Stephen Hendry încât nu a mai reușit să aibă aceeași evoluție și cu Ali Carter. Nu pe parcursul întregii partide! Iar Carter, mult mai adunat, a reușit să fie el finalist. Deși m-aș fi așteptat să fie invers. Pentru că până la acel moment, Maguire adusese la masă, după Ronnie, cel mai bun joc!

Astea fiind spuse... cred că Ronnie va fi cel care va ridica trofeul la finalul turneului. Dacă aș avea vreun chior (mă refer la bani, nu la Băsescu), aș fi în stare să pariez toată suma pe victoria lui O'Sullivan. Deci... vă recomand să mizați pe The Rocket! Există șanse minime să regretați.

P.S. După dezastrul cu Maguire (13-2), legendarul Stephen Hendry a declarat că va părăsi snookerul profesionist. Asta pentru că (ne explică Hendry): “I was in the sport to win, not to just be one of the others. I wanted to be the best and for a little while I was.” Adicătelea: el nu poate fi unul din mulțime! Nu poate fi un simplu jucător! El vrea să învingă, să fie în frunte... să fie cel mai bun! Iar dacă nu-i mai permite religia să facă asta... consideră că e vremea să părăsească circuitul competițional, care l-a făcut celebru. Se pare că am avut dreptate - cumva - în P.P.S.-ul scris aici. E orgolios... ca orice campion adevărat.

John Higgins a ridicat pentru a patra oară trofeul de la Crucible

* Cu puţin după miezul nopţii la noi, lui John Higgins i se înmâna pentru a patra oară în carieră titlul de campion mondial (1998, 2007, 2009, 2011); meciul său în compania lui Judd Trump s-a încheiat 18-15, iar ultimul frame a fost unul senzaţional!

Judd Trump cu evoluţia de la masă câştigase "matematic" frame-ul al 33-lea. Higgins ar fi mai avut nevoie de două penalizări de 4 puncte pentru a intra în avantaj şi a câştiga. După multe încercări ratate de a realiza un snooker dificil, din care Judd Trump să nu poată ieşi... John Higgins a schimbat tactica! Şi ce inteligent a jucat: a curăţat masa până ce acolo nu mai rămăseseră decât bila neagră şi cea roz. Un fault de 6 puncte i-ar fi fost de ajuns să câştige partida! Bila neagră se afla cam pe linia de la jumătatea a dreptunghiului din partea dreaptă a mesei, mai aproape de buzunarul de mijloc decât de cel superior dreapta. În jumătatea superioară! Bila roz a fost dusă aproximativ pe aceeaşi linie... dar pe manta inferioară. Bila albă în spatele celei negre, un snooker dificil... deşi după mimica lui John am fi spus că nu e mulţumit de această situaţie. Îl deranja faptul că bila roz se plasase pe mantă, condiţii în care ar fi fost teoretic mai uşor de găsit. Dar Judd Trump s-a grăbit... şi a plesnit bila albă care a trecut pe lângă cea roz... fault de 6 puncte. John Higgins a rămas în scaun şi l-a lăsat pe adversarul său să execute de unde a rămas bila albă; puştiul minune al snookerului a greşit din nou... şi John Higgins a închis frame-ul (şi implicit şi meciul) cu lovituri de senzaţie!
Deşi am crezut după 4-4 faptul că John va pune presiune foarte mare pe mai tânărul său adversar şi-l va hali pe Judd cum ar face-o rechinul pe micul peştişor auriu, Trump s-a descurcat de minune cu vulpoiul bătrân Higgins. L-a ţinut în şah mai tot timpul meciului, dar, din păcate pentru el, s-a pierdut atunci când era cel mai important să fie la înălţime! La finalul partidei. Dar a avut nişte lovituri de distanţă care l-au exasperat şi pe Higgins, care a recunoscut la final că... e plăcut să-l urmăreşti în acţiune, dar să joci cu el tare complicat! Dacă ar avea uneori mai multă răbdare la masă şi ar reuşi să controleze mai bine masa - deşi l-am văzut la un moment dat că avea ceva din mişcarea lui Ronnie O'Sullivan atunci când simţea practic loviturile - ar fi un jucător de temut! E talentat, are cu siguranţă un viitor mare în faţă - nu a fost să fie de data asta, căci l-a întâlnit pe Higgins... care e John Higgins şi e splecialist în a pedepsi pe oricine greşeşte închizându-i masa. Are lovituri de distanţă cred că mai bune decât Mark Williams în vremurile lui bune... acest Judd Trump merită cu prisosinţă porecla de "The Sniper". Dacă tot avem "The Pistol" sau "Shotgun"... de ce să nu avem şi un lunetist? Am mai scris asta undeva, dar ce să-i faci? Am idei puţine şi fixe. Va avea şi altă dată şansa Judd Trump să obţină titlul de campion mondial.
La acest meci mi-a mai plăcut fântâna arteziană a bilei negre, când John Higgins a ratat-o la buzunarul superior stâng iar aceasta s-a ridicat de pe masă vreo 10 centimetri... în jocul în care Trump a egalat la 13 am impresia! A fost o finală care merita urmărită, cu răsturnări de scor, cu un final de poveste, în care s-a jucat foarte rapid: cine greşea plătea de cele mai multe ori! Dacă pe tot parcursul meciului Judd Trump mi s-a părut că a fost cel care a făcut spectacol, John Higgins s-a revanţat pe final cu nişte lovituri excelente: mai ales cea cu manta la mijloc a fost absolut senzaţională! Felicitări celor doi... ne-au oferit un spectacol pe cinste. Au încheiat sezonul snookeristic într-o manieră spectaculoasă. Aşteptăm şi la anul o altă reprezentaţie de gală!

Editare: Am uitat să vă mai spun ceva: ce am observat la acest meci? Păi, ambii jucători au avut alături de ei familia, prieteni, etc. Deşi s-a exagerat la un moment dat cum spunea şi d-nul Marius Ancuţa: că televiziunea britanică BBC a vrut neapărat să obţină lacrimile de la John Higgins când cea care i-a luat interviu după meci jucătorului... i-a amintit de moartea tatălui său... de acum câteva luni. Am scris despre asta undeva. Aşa ceva nu se face: e ca atunci când un jurnalist i-a sunat pe părinţii unui copil care decedase şi le-a spus că a câştigat nu ştiu ce concurs şi ăia s-au entuziasmat şi au dat detalii despre copilul lor... şi la final au aflat că de fapt se dusese în lumea celor care cu cuvântă. Ar fi trebuit să-l lasă să se bucure de victorie! Dar pentru mine era mai important faptul că uite şi oamenii ăştia care fac lucruri absolut senzaţionale au nevoie de susţinere: că vor şi ei să le fie alături cineva: mama, tata, fiica, fiul, iubitul, iubita... prietenul cel mai bun, prietena... etc.! Că în spatele succesului se mai găsesc şi alţi oameni care deşi poate la prima vedere nu par aşa importanţi totuşi sunt foarte importanţi. E adevărat că John Higgins s-a expus la acel moment când după ce a câştigat jocul cu Mark Williams din semifinale... a arătat cu degetul spre cer. Semn că... se gândea şi la tatăl său care l-a susţinut ce-i drept atâţia ani şi a fost chiar o figură carismatică în culisele snookerului. Dar din punctul meu de vedere... tot ar fi trebuit să-l întrebe despre meci şi doar atât.

Finala Campionatului Mondial de Snooker 2011 este John Higgins - Judd Trump

* Judd Trump a reuşit să câştige ultima parte a sesiunii decisive în compania lui Ding Junhui într-un meci care m-a făcut să regret că... până la urmă trebuie să piardă un jucător. Dar de asta e frumos sportul acesta! Îmi pare rău pentru Ding... mă bucur pentru Judd Trump care a făcut un meci bun şi s-a concentrat mai bine la finalul partidei.
* John Higgins a oprit în a doua semifinală Welsh Potting Machine. Din păcate pentru el, Mark Williams a avut ocazia să închidă de mai multe ori multe frame-uri de la finalul meciului, dar nu a profitat de asemenea ocazii. A jucat mult prea extravagant, încercând să construiască break-uri mari - fiind cât pe ce să-i elimine un ochi lui Eirian Williams (îl cheamă la fel şi e şi din aceeaşi ţară) când a ratat o lovitură... şi a folosit tacul pe post de spadă!
După emoţionatul moment al câştigării partidei Trump a declarat: "Niciodată nu m-am simţit atât de emoţionat. Ştiam că era momentul meu şi mai ştiam că dacă nu am să ratez prosteşte ceva am să câştig. Este cu adevărat cel mai bun meci în care am fost implicat până în prezent şi a fost fantastic faptul că am reuşit să fiu constant la înălţime. Amândoi am rata destul de puţin pe parcursul întregului meci. Jocul defensiv al lui Ding a fost mai bun decât al meu, iar el a punctat primul de fiecare dată în ultimele frame-uri. Dar apoi a ratat, iar eu l-am pedepsit. Presiunea în ultimele jocuri a fost foarte mare, iar eu nu doream decât o şansă uşoară de a veni la masă. Faptul că obţii victorii pe linie îţi dă o încredere din ce în ce mai mare, te face să consideri că nu poţi fi învins şi aşa abordezi încrezător următorul meci. Numai faptul că am reuşit să vin la Crucible era pentru mine o mare realizare, pentru că nu mă mai calificasem aici de trei ani, dar după ce am reuşit să câştig Openul Chinezesc am căpătat o altă atitudine. Am venit aici nu doar să mă bucur de joc, ci să mă bucur de joc şi să obţin marele trofeu - încă mai cred asta! Am pierdut categoric o sesiune în care am jucat slab, iar asta m-a afectat profund. Nu ştiam dacă am să mai pot continua, dar am alături familia, prietenii şi managerul meu... Ei m-au ajutat să trec peste asta şi să conştientizez că mai rău de atât nu pot să joc. M-am dus apoi în sala de antrenament şi m-am concentrat mai bine, căutând să-mi recapăt încrederea în mine însumi. (vorbind despre cei doi din cealaltă semifinală) Ei or să termine sesiunea decisivă în noaptea asta, deci mâine eu am să fiu puţin mai proaspăt. Pe John nu trebuie să-l laşi să-şi facă jocul sau să intri în al său, deci eu am să mizez pe tactica mea de până acum: am să încerc să introduc bilele în buzunar şi să-l înving cu jocul meu obişnuit. Mark a reuşit să câştige de două ori aici jucând mai aproape de stilul meu decât John. Adică mizând pe atac. Pe de altă parte merg în această finală ca să câştig. Ding a jucat la 95% din capacitatea sa, iar să-l înving jucând aşa îmi dă un sentiment grozav."

La rândul său cel pe care l-a învins a spus: "Îmi place să mă uit la Judd cum joacă, iar el este un jucător ce merită să fie privit. Joacă spectaculos. M-am prins repede de modul tactic cum aş putea să-l anihilez, iar în a doua sesiune am încercat să duc bila albă cât mai aproape de mantă, dar el a revenit de fiecare dată şi mi-a făcut jocul foarte dificil. Am avut şansa mea, dar am pierdut puţin controlul mesei în ultimul frame. Am făcut tot ce mi-a stat în putere pentru a reuşi să câştig, dar din păcate uneori trebuie să-mi accept înfrângerea. Am simţit presiunea la 14-14. Am avut şansele mele, dar lăsându-l să vină la masă şi să-mi ia frame-urile a căpătat multă încredere. Dacă va continua să joace în felul acesta şi să introducă bilele cum o face acum, cu siguranţă că poate să câştige finala. Asta este prima mea apariţie în semifinală, iar la anul am să pot dovedi că am învăţat ceva din asta."

După a doua semifinală, John Higgins a spus: "Ştiu că am ratat câteva bile, dar am sperat că va face şi el la fel şi din fericire pentru mine chiar aşa s-a întâmplat. Când el a ratat o bilă roşie eu am reuşit să le introduc pe toate şi am câştigat. A fost un sezon competiţional foarte lung şi ar fi grozav să pot câştiga titlul mondial. Dar mai trebuie să trec de Judd Trump, care se descurcă foarte bine la jocul de atac pe buzunar şi este un tânăr de perspectivă în acest sport. Îmi va fi cu siguranţă greu în finală să-l înving, dar eu vreau să câştig. Judd a arătat lumii întregi de ce este capabil câştigând Openul Chinezesc şi obţinând câteva frame-uri categorice în faţa lui Mark Selby. A făcut de asemenea un meci foarte bun în prima rundă în compania lui Neil Robertson. E acel tip de jucător care nu ştii niciodată când are o şansă mică să introducă o bilă apoi să constuiască un break câştigător curăţând masa. Ceea ce-l face un jucător incredibil de talentat. va fi cu siguranţă o finală foarte dificilă pentru mine, dar merg acolo să dau tot ce am mai bun!"

Galezul Williams a spus: "Nu mă pot plânge de rezultat. Cel care câştigă, merită să o facă. Asta nu mă face diferit pe mine. Am reajuns numărul unu la nivel mondial după ce acum câţiva ani nici nu visam la asta. Să pierd în faţa lui John Higgins e ceva totuşi special. Să fim serioşi... mi-ar fi plăcut foarte tare să devin campion mondial, dar mă pot consola şi cu faptul că sunt în fruntea clasamentului! Deci nu mă voi plânge."

Reamintesc: Mark Williams - John Higgins s-a încheiat ieri 14-17, iar Judd Trump - Ding Junhui: 17-15. Va fi o finală pe cinste. Abia aştept! :)))