Un autobuz numit speranţă

Să fi fost prin martie 2013... Pe la ora 15:20, poate. Mă deplasam cu treabă cu ajutorul autobuzului. La una din staţii controlul. Un nene nu s-a prins la timp că femeile or să scoată ecusonul nefast şi or să ne verifice "biletele sau abonamentele". Uşa din mijloc închisă - alea urcă în ultima clipă prin faţă! Belea! Omul avea cam vreo 40 de ani, din evaluarea mea nici ultimul, nici primul cetăţean al urbei. Un ilustru necunoscut.

Nu avea bilet. Normal. Ăştia vor şi bani pentru că te plimbă prin oraş?! Oricum nu vin la timp în staţie. Futu-le muma-n cur de hoţi! Ce face ipochimenul? Bă, deschide uşa cu ajutorul cheii de urgenţă - nici nu ştiam că prostia aia din stânga uşii e cheia de urgenţă - şi vrea să fugă! Coboară din autobuz aproape din mers. Controloarele după el... se agaţă de geaca lui de parcă asta ar fi menirea vieţii lor. Omul scapă cu neplata amenzii, dar trebuie să-şi procure alt echipament sau să şi-l cârpească! Şi dus a fost.

M-am uitat apoi la acel tip de autobuz şi am văzut că dispăruseră cheia pentru cazuri de urgenţă. Adică, partea de care puteai apuca să învârţi ca să deschizi uşa! Acolo nu a mai rămas decât un filet de şurub. În plus, ciocănelul pentru spart geamul dacă se întâmplă vreun accident nu mai este de mult în autobuz! Nu ştiu dacă a fost manglit sau au decis cei de la Braicar că e mai sigur fără. Că vorba aia... nu se ştie niciodată când pune vreun nebun mâna pe el şi face ordine şi disciplină în maşină!

Dacă se întâmplă vreo nenorocire... asta este. Tu chiar vrei să ai şanse să scapi?! Vrei să evadezi? Ce se întâmplă cu voi cetaţeni?! Nu vă e bine în autobuz?! Atunci de ce v-aţi urcat?! Mersul pe jos este foarte sănătos! Dacă nu dă maşina peste tine, bineînţeles!

De vreo câteva luni au adus maşini din alea care te anunţă staţia. Cum am văzut eu prin 2006 când am fost prima dată în Bucureşti. "Urmează staţia Fabrica de covoare". Dar m-am postat într-o zi în scaunul din apropierea şoferului. Şi dânsul, plângându-se unui cunoscut, spunea faptul că e nevoie să facă el toată treaba. Nu au mai cumpărat şi un GPS care să ajute vocea aia feminină - destul de enervantă - să poată distinge drumul. Vreo câteva săptămâni şoferii s-au ţinut de anunţuri. Apoi, au început să o lase mai moale: ba anunţau prea târziu staţia, ba o făceau după ce pleca autobuzul... iar ultima dată când am călătorit eu în astfel de maşini nu am mai fost bătut la cap de către doamna robot!

Păi, dacă eşti din alt oraş şi vii în vizită la noi... şi cunoşti doar staţia în care trebuie să cobori... tot cu întrebatul în autobuz rezolvi situaţia. Iar dacă ai un handicap vizual... şi vocea te-ar fi ajutat să nu mai numeri în gând staţiile... atunci află că nu te poţi baza decât pe  faptul că ştii să numeri corect. Altfel, neatenţia te poate ajuta să te rătăceşti în oraş.

Ca să nu mai vorbim despre faptul că nu există vreo rampă pentru cei cu handicap locomotor. Am asistat la o scenă în care un om în căruţ şi-a nenorocit o roată încercând să urce în autobuz. Degeaba se agita el după... că paguba fuseseră făcută. Şi reparaţiile tot pe cheltuiala proprie picau.

Aţi distrat poporul cu televizorul

Ieri noapte s-au disputat la televizor meciuri foarte interesante. O să vă gândiţi la World Tennis Day... Na Li cu Sam Stosur? Berdych vs Hewitt? Lendl vs Cash? Agassi vs Sampras? Ei aş!

Alea au fost doar meciuri demostrative, adică la harneală. La B1 TV a fost invitat Valentin Stan. Nu mai poţi să-i spui "omul cu laptop-ul" că acum toată lumea are laptop... Nu a fost adus şi Vadim acolo în studio ca să nu se încaiere. Dar a trebuit să intre în direct şi cel mai reprezentativ comunist cu defectul stricat. După ce l-a complimentat dulce pe Stan - că adică el nu e la fel de scriitor precum profesorul universitar, că există în studio specialişti în politică externă, etc. - şi şi-a expus teoriile despre situaţia secuilor din România... a venit rândul lui Stan să răspundă. Omul are puncte de vedere bine conturate şi le argumentează frumos, e o plăcere să-i asculţi expunerile! Inteligent şi cu bun simţ a încercat să-i atragă atenţia lui Vadim că în fapt Constituţia Americii a mai suferit unele modificări... Moment în care Vadim a uitat că l-a apreciat pe Stan cu doar câteva minute în urmă şi a început să-l numească "handicapat", "oligofren", "Stan ai fost, Stan ai rămas (de la Stan şi Bran - n.m.)" şi cum i-a mai venit la gură acestui "gunoi al istoriei" - pentru că nici d-nul Stan nu a rămas dator. Dar a încercat doar să sugereze că "adversarul" nu avea dreptate. Vadim a luat foc când cineva a avut curajul să-i spună că de fapt nu are dreptate, că are "o cultură îndoielnică".

A fost un moment grotesc! Termeni precum "handicapat" sau "oligofren" cu sens ofensator ar trebui să se pedepsească în conformitate cu legislaţia ţării. "Dă-mă în judecată" e apărarea proştilor. Am mai văzut-o şi la alţii, a folosit-o şi Vadim... pentru că nu-l prea duce capul. Şi nu poate să accepte civilizat şi părerea altora. Foloseşte argumentul ad hominem şi a încheit... bâlciul.

Însă cel mai frumos meci de la TV din seara precedentă a fost cel dintre Mihai Gâdea şi Crin Antonescu! Cât am putut să râd de încercările disperate ale lui Gâdea de a-l face pe Antonescu să pară că se contrazice. Montajul acela cu discursuri diferite pe care a încercat să-l pună Gâdea a fost anulat chiar de argumentarea de dinainte a preşedintelui PNL. Şi a explicat apoi că a zis că nu se va întâlni cu Băsescu pentru că după suspendarea din 2012 preşedintele era ilegitim la Cotroceni. Numai că Băsescu a rămas în funcţie şi fiind în funcţie deţine anumite informaţii! Informaţii de care a avut nevoie Antonescu. De asta l-a căutat.

L-a învins pe Gâdea pe propriul teren! Îmi plăcea enorm când îi tăia avântul moderatorului. Ca un jucător de tenis care îţi returnează imparabil cel mai bun serviciu pe care îl ai!

Şi a venit Badea şi a pus cireaşa de pe torn. Dacă Antonescu va dori în viaţa asta să-şi facă seppuku, atunci el se oferă să-i taie capul ca să-i curme suferinţa.