Comentatorii au talent (2)

Djokovic a ieșit învingător în confruntarea cu omul care i-a dat mari bătăi de cap în carieră, dârzul Rafael Nadal. Aflat pe o pantă oarecum descendentă a carierei sale - dar obținând un rezultat bun pentru începutul de an sportiv - Nadal a fost periat de către comentatorii de la Eurosport într-o manieră absolut indecentă.

Colegul Luminiței Paul și-a luat de la început măsuri de precauție și ne-a spus tuturor că Rafael Nadal suferă de o totală lipsă de încredere. Se simțea, practic, din felul cum pășea pe teren, după modul cum ducea bagajele și din felul în care s-a așezat prima dată pe scaunul de odihnă! Și aproape juma' de oră - cât a durat primul set - a fost comfirmat de către colega de comentariu sportiv, care nu se sfia să recunoască și dânsa că lui Nadal îi este frică de Djokovic. Aproape că m-au făcut să cred că Nadal și-ar fi propus de dimineață să nu se prezinte la meci. Că ar fi vrut să se așeze sub păturica lui preferată din copilărie și să plângă precum un prunc în loc să iasă pe teren și să suporte o execuție cu public.

După ce primul set s-a încheiat cu un sec 6-1 (și deja nici al doilea nu dădea semne că ar putea să producă surprize), cei plătiți să ne explice și nouă ce se petrece pe teren au trecut cu toate cuvintele lor de laudă în partea cealaltă a fileului. Și dă-i cu superlative: e drept că Djokovic le merita din plin... Doar că suporterii lui Rafa ne-au făcut să pricepem din capul locului: spaniolul n-a pierdut fiindcă e mai slab și că joacă un tenis previzibil, ci fiindcă n-are încredere în ceea ce joacă! El e un jucător impunător și l-ar bate pe Djokovic la orice oră - doar că sârbul i-a prins tactica (întâlnidu-l de atâtea ori) și știe unde este vulnerabil. Altfel, Nadal n-are niciun rival! Cel puțin așa m-au făcut pe mine să cred comentariile celor de la Eurosport România.

Ce nenorocire pe oamenii ăștia. Să fie puși să comenteze imparțial o partidă în care favoritul lor să fie surclasat la un nivel apropiat de umilință. L-o fi învins Djokovic pe Nadal la Doha 2016, dar sârbul joacă și prea bine! El a produs cel mai bun tenis în finală, iar Nadal pe cel mai prost... Da, da, da! Nadal a jucat bine, dar l-a bătut scârba aia de Djokovic.

Asterix şi OLX

V-am spus eu că îl avem pe Ronnie în finală anul ăsta la Crucible?! Da, aşa am făcut. Totuşi, cât de nedrepţi faţă Barry Hawkins au fost cei din public. Nici măcar o încurajare! Numai "Come on, Ronnie!" în sus şi în jos...

Am remarcat în public specimene la fel ca acelea pe care le văd interpretate în unele reclame TV pentru site-urile de anunţuri. S-a rebranduit mercador şi asta înseamnă că trebuie să ne comportăm ca oamenii intoxicaţi cu plumb, alergând după fluturi. Mare poveste: n-o să mai fie "Pute anunţ pe mercador şi găseşti cumpărător", ci Pune anunţ pe OLX şi sugi pula ca pe-un pix... Nu! Trebuie să ne mirăm ca la festivalul penisului din Japonia! PLM, îmi plăcea nenea ăla care cerea o bormaşină ca să-şi enerveze vecinii care au dat muzica tare noaptea. Acum, am aşa o idee proastă despre mine dacă aş intra pe site-ul respectiv. Ca şi cum ar fi doar pentru oameni care bat fericiţi din palme o roată care se învârte...

De cealaltă partă, tocmai.ro... după seria cu Văru şi suita lui de ponei însoţiţi de fete îmbrăcate sumar cu fundă... ne aduce în prim plan un potenţial client care poartă o discuţie la telefon cu un potenţial vânzător (clienţi ai tocmai.ro sunt amândoi - mă refer la contractul de vânzare-cumpărare!). Şi puştiul ori are probleme cu auzul - puneţi dracului unul care înţelege ce spune ăla la telefon sau fă-l să strige mai tare ca să audă bine din prima - sau cu înţelegerea! Mai degrabă ultima. Că o spune pe un ton de mirare: "Cum? Livrarea e gratuită?!" PLM, eşti idiot sau ce?! Nimeni nu vorbeşte aşa la telefon dacă e om normal. Oricum pare că de fapt câinele l-a dresat pe copilul ăla nevinovat să cumpere plasma. Seamănă destul de bine cu potaia aia din Due Date, care se masturbează când o face şi stăpânul... tot ăşta puţin idiot...

Îndemânatic şi inteligent

Cel puţin aşa a fost Ding Junhui în prima parte a meciului cu Neil Robertson în finala China Open 2014. Cu toate că a primit practic cadou un frame - când australianul i-a lăsat bila neagră pe buza buzunarului - a fost cel care a avut break-uri mai consistente şi lovituri mai sigure! S-a încheiat 7-2 prima sesiune şi puţine lucruri mai erau de aşteptat.

Publicul, bănuiesc, că se aştepta la o finală foarte strânsă. După ce ambii au învins clar în semifinale... nu văd de ce acest lucru nu s-ar fi întâmplat. Însă, Ding a pornit bine şi timp de două frame-uri nu i-a lăsat nicio şansă lui Neil. Încet-încet a intrat şi Robertson în meci, dar nu a fost prea eficient. S-a certat şi cu buzunarul de mijloc din partea stângă, dar fără folos. Acesta l-a trădat şi în sesiunea a doua!

După pauză drept să vă spun Ding mi s-a părut puţin cam prea sigur de victorie! A început să atace orice combinaţie fantezistă care era măcar puţin îndreptată către un buzunar. Plus alte câteva lovituri pe care le-a greşit... Dar s-a descurcat până la urmă bine şi şi-a dus misiunea la capăt. A făcut un 3-3 pentru sesiunea decisivă... şi a dus scorul general la 10-5.

Are cinci turnee adjudecate sezonul acesta şi vine Campionatul Mondial. Din păcate pentru el... îl are şi pe Ronnie pe cap la acest turneu important! Şi dacă nu au greşit comentatorii români de snooker (Daniel Bontea şi Marius Ancuţa) Ding s-ar afla chiar pe partea de tablou a lui O'Sullivan... şi se pot întâlni în semifinale...

P.S. Am scris acum câteva zile că Ding seamănă cu Buddha. Astăzi mi s-a părut că are faţa unui motan. Motanul încălţat... şi a căpătat şi o oarecare şiretenie. Când, după un snooker, Robertson a ratat... ca să-l scoată din ritm a venit la masă şi s-a prefăcut că-l interesează poziţia bilei albe - care se găsea pe manta stângă în apropierea buzunarului galben. Bravo lui... deşi pare aşa inofensiv te execută cu sânge rece. Ucigaşul cu faţă de copil motan...

Gică Contra Popescu

Aţi văzut filmul "Sclavia modernă" (circula acum câţiva ani pe internet... ar trebui să ştiţi de el)? În mare parte nu spune mare lucru. Nu ceea ce nu aţi putea bănui singuri. Chestii pe care le puteţi gândi: de exemplu, faptul că evenimentele sportive importante - la care participă afectiv mase mari de oameni - sunt momente prielnice de distragere a atenţiei populaţiei de la lucrurile cu adevărat importante! În conformitate cu schema: "pâine şi circ".

Mă uit la propaganda ce se face în favoarea eliberării din închisoare a lui Gică Popescu. Şi văd doar argumente de ordin afectiv. Or, trebuie să facem nişte distincţii:

1. există un principiu: Nimeni nu e mai presus de lege!

2. calitatea de inculpat (condamnat de către o instanţă) nu îi poate luat nimic din meritele fostului mare sportiv... el rămâne tot un fost jucător important al istoriei sportului, care, însă, la bătrâneţe s-a împrietenit cu fraţii Becali (proastă mişcare!);

3. nu văd de ce să cerem eliberarea unui om doar pentru că are prestigiu (sau a avut). Nimeni nu e mai presus de lege! Dacă e vinovat să-şi ispăşească pedeapsa. Dacă e nevinovat are posibilitatea să conteste decizia la o instanţă superioară! Şi atunci ar căpăta libertatea care i se cuvine şi daune morale pentru că i s-a produs o nedreptate! Să plâng pentru faptul că un fost mare jucător al naţionalei e condamnat pentru furt - dar e inadmisibil aşa ceva! dar cum se poate?!!! - e ca şi cum aş spune că e legal să mă fure Justin Bieber... îl iubesc atâtea fete de la grădiniţă... cum să-i pătez eu imaginea lui de star?!

4. Campania ce se duce pe televizor e doar o distrare a atenţiei... multă lume participă afectiv la ceva care nu are importanţă reală. Să se aducă dovezi că e nevinovat... şi atunci o să cred şi eu că merită să nu rămână închis. Altfel, e bine acolo unde este!

Djokovic a fost net superior lui Nadal la Londra

Djokovic noaptea trecută l-a surclasat pe Nadal tactic. În primul rând, tactic. La adăpostul break-ului obţinut devreme în setul al doilea  îşi permitea să încheie punctele imediat ce Rafa servea, nu-l punea deloc în situaţia de a-şi testa loviturile, de a se poziţiona cu stânga sa năptrasnică şi de a imprima o rotaţie ucigăoarea mingiei. Şi de fiecare dată când l-a simţit vulnerabil pe Nadal punând mingea în joc - cu câte două duble pe ghem - Djokovic a fost acolo şi a câştigat ghemul. În fiecare set.

N-a fost o partidă din cale-afară de spectaculoasă! Djokovic a jucat atât cât să-şi ia punctele necesare să iasă învingător. Nu l-a interesat publicul care dorea să vadă un decisiv tensionat, pentru că ştia că dacă îi dai şanse chiar şi minime lui Nadal... el te execută sumar.

Deşi emoţionat după felul în care se încuraja în urma reuşitelor, Novak a fost, de asemenea, peste Rafael şi din punct de vedere psihic. Atitudinea lui spunea că nu are cum să piardă partida! Nu există nicio şansă în acest sens. El spunea desluşit tuturor că o să-i ia mingea de break de pe finalul setului al doilea. Minge de meci. N-a reuşit să facă asta. Dar nu l-am simţit descurajat. N-are nimic... a servit bine, dar urmez şi eu! Mai am şi câteva clipe pe scaun, mă liniştesc şi când intru din nou pe teren nu-l mai scap din mână!

Şi s-a concentrat bine pe serviciul său. Mai mereu primele două-trei puncte îi reveneau lui. Rafa - uneori - îl ajungea din urmă, dar în setul al doilea n-a avut niciodată şansa să fie măcar la o minge distanţă de break!

Meciul a fost câştigat în urma unei defensive în şpagat din partea lui Djokovic şi a unei greşeli cu forehand-ul din partea lui Nadal. Djokovic a fost mereu în faţă la toate capitolele. Nu am crezut că-l va domina în felul acesta pe Nadal înainte de meci. Mă aşteptam ca spaniolul să joace excelent, cu o mare dorinţă de a se impune... mai ales că e singurul trofeu important care-i lipseşte! Poate că dorinţă a fost... dar nu a depins numai de el. Şi Djokovic părea în transă! În capul lui se auzeau doar cuvintele: Nu am cum să pierd partida asta. Nicio şansă!

E drept că atunci când se întâlnesc doi campioni e inevitabil să nu avem parte şi de mingi interesante: şi mă refer aici la reflexele celor doi de la fileu în punctul care i-a revenit sârbului. A fost mingea meciului, poate chiar a turneului... dar cam atât. Fileul a fost şi el cu Djokovic în noaptea precedentă. Nadal trimite mingea în picioarele lui Djokovic, acesta din urmă se apleacă şi pare că direcţionează mingea cam în afara terenului. Sau pe culoarul de dublu. Obiectul rotund este deviat de bandă şi cade imparabil în careul de serviciu din partea lui Nadal.

În rest, un Djokovic dominant la toate capitolele: serviciu, veniri la fileu, lovituri direct câştigătoare şi mai ales tactică şi încredere în sine!

Dirt-track cu trac la Brăila

Azi, pe Municipalul din oraşul de la malul Dunării, a avut loc o etapă a calificărilor pentru Campionatul European de dirt-track. Am fost să văd şi eu spectacolul... care în mare partea meritat. Dar nu pentru că brăilenii care au organizat au făcut o treabă excepţională, ci pentru că sportivii care au venit la Brăila au fost dintre cei mai buni. Ţările care au trimis alergători la Brăila au fost: "Cehia, Slovenia, Italia, Ucraina, România, Croaţia, Ungaria, Rusia, Austria şi Polonia" - ultima fiind chiar ţara în care dirt-track-ul este un sport naţional. Am folosit ghilimelele pentru că aşa spus ziarele, deşi la prezentarea celor care au concurat eu nu am auzit Austria, ci Marea Britanie... deşi după numele rostit acolo... părea mai degrabă din Austria decât din Anglia... dar hai să zicem că a fost o greşeală de ortografie! Deşi nu e una minoră!
Dar hai să trecem la treburile catastrofale: cum să ai concurenţi români dacă de fiecare dată când sunt anunţaţi la linia de strat motoarele lor se blochează?! O singură cursă a reuşit un brăilean să facă şi el ca lumea... şi a câştigat-o... dar strâns. Semn că nu e total incapabil, dar dacă n-are pe ce să concureze normal că nu reuşeşte nimic. I-am suspectat de blat pe români (că au mai fost şi de prin Bucureşti sau Sibiu) că fiind gazde au zis să fie ospitalieri... n-avea rost să-i încurcăm pe cei care vin aici să ne arate cum e de fapt treaba cu motociclismul. Adică, i-am lăsat... dar ne ducem la ei acasă şi-i mâncăm fripţi pe motor! Care funcţionează cu metilen... alcool metilic.
Noi nu-i încurcăm pe alţii, ci ne încurcăm între noi! Când au fost la start trei români - doi dintre ei s-au ciocnit şi a rezultat şi o accidentare. Nu gravă (cel puţin aşa părea atunci... că nu s-au făcut investigaţii seriose, ci sportivul s-a ridicat şi trai neneacă), dar nu cred că i-a plăcut omului ăla să cadă şi să se lovească de gardul de fier! E aiurea să se întâmple asta... când cei din Polonia sau Slovenia făceau spectacol ridicându-se într-o roată în timpul cursei! E o diferenţă de talent şi pregătire... faţă de noi. Şi hai să recunoaştem: nu aveam motoare!
Şi cel mai grav a fost faptul că nu a funcţionat sistemul de start corect. La un moment dat banda nu se mai ridica! Şi a fost suspendată cursa. O etapă ne-au dat şi nouă şi noi ce am făcut? în loc să punem bă fiecare şurb să meargă la fix... am lăsat aşa... şi uite ce a ieşit. Comentatorul "din iarbă" spunea că astfel de erori se mai întâmplă mai ales când e vorba de o competiţie internaţională... ceea ce e de-a dreptul drăguţ. Eu am văzut dirt-track şi la Eurosport... şi acolo nu cred că banda aia a rămas vreodată blocată! Deci ne-am făcut de râs singuri. Nu cred că ne mai dau ăia pe mână vreo competiţie. Ar fi şi păcat! Să stricăm aşa... lucrurile.
Şi publicul... destul de scârbit, needucat, incapabil să aprecieze spectacolul care i se oferă gratuit. A venit în număr mare... dar a plecat tot în număr covârşitor înainte de festivitatea de premiere. Sportivii ăia meritau aplauze. Pentru că unul din ei a impus un nou standard pe Municipalul din Brăila ca timp de alergat pe pistă! Şi demonstraţiile de acrobaţie meritau aplauzele tuturor. Au fost unele curse în care cel care se desprindea se ducea şi dus era, dar au fost şi unele foarte strânse în care tot pariam între noi: "îl ia", "nu-l ia"... Şi era frumos... Felicitări sportivilor... de orice fel au fost... Huo! organizatorilor! Huoooooooooooooooooo! De acum înainte să faceţi să meargă la fel ca în Germania porcăria aia de bandă, că nu e decât un mecanism banal... dacă nici ăla nu merge... atunci nu meritaţi! Să vă fie ruşine!