Dacă ieri Novak Djokovic a dispus în trei seturi intense de Roger Federer, azi s-a desfăşurat un meci şi mai frumos în cadrul turneului de la Melbourne. Andy Murray l-a învins în cele din urmă pe David Ferrer în patru seturi, greu... după o luptă îndârjită şi obositoare. Spaniolul a început bine meciul şi a luat primul set jucând aproape perfect. Cu un simţ al conservării eliminat el, însă, a făcut risipă de energie... a turat motoarele proprilui corp la maximum, dar a meritat. Spectacolul realizat de cei doi pe suprafaţa rapidă de la Australian Open a fost unul de o calitate superioară. Ambii au găsit - mai ales în primul set - nişte unghiuri pentru mingi... aproape de neimaginat. Parcă le-ar fi pus cu mâna acolo, însă le puneu cu racheta de tenis la o viteză uluitoare. Meciul a fost atât de atractiv că au venit şi păsările să-l privescă. Şi la cel dintre Novak Djokovic şi Federer am avut parte de nişte zburătoare...
Din păcate pentru Ferrer, el nu a reuşit să-şi adjudece mingea de set pe care a avut-o pe serviciul lui Murray... şi astfel s-a făcut 1-1 în tie-break. Setul doi a fost la fel de intens ca şi primul... combatanţii întinzându-se la maximum după fiecare minge. La multe ratări se auzeau mugetele înfundate ale lui David... şi strigătele lui Andy... care încerca să-şi explice sieşi că nu face bine, că nu acela e jocul pe care trebuie să-l practice.
Căzut fizic şi mental după pierderea celui de-al doilea set, David Ferrer îl cedează mult mai uşor pe următorul, deşi în ultimul game de pe serviciul lui Murray el îi spune adversarului său că încă poate să joace şi încă îi poate pune mari probleme! Ba chiar că ar fi capabil să revină în acel set. Ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Porneşte însă slab setul patru pentru Ferrer. El îşi pierde serviciul... şi Murray face deja 2-0. Dar David nu se lasă. El întoarce break-ul şi merge din nou cap la cap cu oponentul său. Al doilea tie-break al meciului este luat tot de scoţian... Dar spaniolul merită toate aprecierile. A jucat un meci mare! A pierdut într-un mod frumos dând tot ce avea mai bun. Însă Murray e mai talentat ca el şi s-a mobilizat mai bine la mingiile importante. Felicitări... ar fi foarte frumos să avem şi în finală un meci la fel de intens şi jucat la acelaşi nivel ridicat... în care ambii combatanţi să nu se menajeze deloc. Am să fiu de partea lui Nole... deşi am un respect foarte mare şi faţă de Andy. Ciudat e că la fel ca Na Li... şi scoţianul a spus că nu şi-a dat seama că e o minge decisivă atunci când i-a anulat posibilitatea de a face set lui Ferrer. A crezut că scorul e altul... de aceea a jucat cu dezinvoltură. Fie că bravează sau nu... a făcut totuşi un meci bun. Merita să câştige. Deşi eu am ţinut până în ultima secundă cu Ferrer pe care l-am văzut capabil să revină. Din păcate nu s-a întâmplat asta... dar aşa e în viaţă. trebuie să iasă un câştigător, iar cel care e mai puternic psihic... câştigă. Căci a căzut pur şi simplu şi fizic, dar şi la nivel mental în setul cedat uşor... şi asta a contat în economia meciului. Poate că dacă ar fi luptat mai tare atunci ar fi avut şanse mai mari în setul patru... Poate!
Din păcate pentru Ferrer, el nu a reuşit să-şi adjudece mingea de set pe care a avut-o pe serviciul lui Murray... şi astfel s-a făcut 1-1 în tie-break. Setul doi a fost la fel de intens ca şi primul... combatanţii întinzându-se la maximum după fiecare minge. La multe ratări se auzeau mugetele înfundate ale lui David... şi strigătele lui Andy... care încerca să-şi explice sieşi că nu face bine, că nu acela e jocul pe care trebuie să-l practice.
Căzut fizic şi mental după pierderea celui de-al doilea set, David Ferrer îl cedează mult mai uşor pe următorul, deşi în ultimul game de pe serviciul lui Murray el îi spune adversarului său că încă poate să joace şi încă îi poate pune mari probleme! Ba chiar că ar fi capabil să revină în acel set. Ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Porneşte însă slab setul patru pentru Ferrer. El îşi pierde serviciul... şi Murray face deja 2-0. Dar David nu se lasă. El întoarce break-ul şi merge din nou cap la cap cu oponentul său. Al doilea tie-break al meciului este luat tot de scoţian... Dar spaniolul merită toate aprecierile. A jucat un meci mare! A pierdut într-un mod frumos dând tot ce avea mai bun. Însă Murray e mai talentat ca el şi s-a mobilizat mai bine la mingiile importante. Felicitări... ar fi foarte frumos să avem şi în finală un meci la fel de intens şi jucat la acelaşi nivel ridicat... în care ambii combatanţi să nu se menajeze deloc. Am să fiu de partea lui Nole... deşi am un respect foarte mare şi faţă de Andy. Ciudat e că la fel ca Na Li... şi scoţianul a spus că nu şi-a dat seama că e o minge decisivă atunci când i-a anulat posibilitatea de a face set lui Ferrer. A crezut că scorul e altul... de aceea a jucat cu dezinvoltură. Fie că bravează sau nu... a făcut totuşi un meci bun. Merita să câştige. Deşi eu am ţinut până în ultima secundă cu Ferrer pe care l-am văzut capabil să revină. Din păcate nu s-a întâmplat asta... dar aşa e în viaţă. trebuie să iasă un câştigător, iar cel care e mai puternic psihic... câştigă. Căci a căzut pur şi simplu şi fizic, dar şi la nivel mental în setul cedat uşor... şi asta a contat în economia meciului. Poate că dacă ar fi luptat mai tare atunci ar fi avut şanse mai mari în setul patru... Poate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu