Se afișează postările cu eticheta Roger Federer. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Roger Federer. Afișați toate postările

duminică, 20 aprilie 2014

Decese comemorări

După ce ieri Novak Djokovic şi-a frânt aripa dreaptă şi n-a mai putut să zboare către finală, stricându-mi anumite planuri, azi vă ofer doar această captură de ecran... anunţul de vânzare a unor capre cu ied şi a unora gestante trebuie trecut la rubrica decese comemorări...
 
Păi, cum să nu ţi se pună pe inimă când eşti nevoit să dai capre cu ied şi gestante... în loc să creşti puii şi să faci profit, nu?!

P.S. Nu face nimic. Te uiţi azi la finala 100% elveţiană de la Monte-Carlo şi măcar te poţi bucura de un spectacol bun. Apoi, te vei întoarce la caprele tale comemorate la ziar...

luni, 17 martie 2014

Îţi arat că pot să câştig

Ce spectacol interesant încep să ofere televiziunile în ceea ce priveşte sportul numit tenis. Mai ales la turneele mari, la care se investesc mulţi bani... şi la care se prezintă cei mai importanţi jucători ai lumii. Imagini din toate unghiurile, care descriu mişcarea completă a corpului jucătorului în momentul în care întâlneşte mingea în rachetă... Rămâne să punem o cameră şi în sufletul oamenilor cu racheta de tenis şi o să avem imaginea completă a spectacolului modern. Dar, întrucât e destul de adevărat că ochii sunt poarta sufletului, filmatul îndeaproape a privirii jucătorilor... ne poate duce către această nouă experienţă...

Noaptea trecută la Indian Wells, în finală, s-au prezentat Roger Federer şi Novak Djokovic. După primul set îmi ziceam că titlul acestui articol va fi "Fast and Federer", întrucât elveţianul juca atât de repede că Nole nici nu avea timp să reacţioneze. A fost un 6-3 fulgerător... Credeam că Roger o să se impună repede, în două, seturi şi n-o să-i dea timp sârbului să se dezmeticească. El care este obişnuit să se urce pe adversar, să nu-l lase să respire... să-i dea constant mingea înapoi până greşeşte. Chiar îmi puneam problema ce ar face Nadal în situaţia în care Federer ar juca aşa de rapid!

Numai că Novak n-a fost de acord cu teoria mea. A început să servească mai bine în setul al doilea... şi, de asemenea, a început să-i pună probleme lui Federer pe serviciu. Aşa a apărut şi break-ul, care l-a ajutat să egaleze la seturi (tot 6-3).

În ultimul act, Novak Djokovic a luat devreme un break şi a servit constant până la 5-4. Mi-a dat impresia că nici nu mai forţează când serveşte Federer la adăpostul break-ului obţinut. Înţeleg ideea că trebuia să-şi conserve energia şi să se concentreze pe ceea ce era mai important pentru el... dar mi s-a părut după un rever tăiat la retur că aşteaptă mai mult să se aşeze pe scaun decât să alerge după mingea lui Federer.

Când să concretizeze, Djokovic s-a împierdicat de rezistenţa elveţianului şi a ajuns la 0-40. Dă un serviciu bun şi e 15-40. Dar nu poate întoarce soarta ghemului (5-5). Se ajunge apoi la tie-break, unde sârbul se descurcă ceva mai bine decât Federer... Şi reuşeşte să închidă partida!

A fost un meci frumos, strâns... un spectacol!

miercuri, 5 iunie 2013

Tsonga, temniţă grea

Badigardul lui Tsonga a fost prins cum alerga alaltăieri noapte, călare pe un Maybach, cu o valiză de bani spre Gigel Simion. "La început m-am speriat. Am crezut că e o reglare de conturi... bancare ca în România... dar era amicul Jo. Îmi propunea să joc la dublu... cu el... împotriva lui Roger. Sigur, am refuzat." - a declarat Giles Simon.

Banii au fost sechestraţi de către o instituţie franceză care se ocupă de asta (foarte doritoare să rămână anonimă) pe motiv că premierea pentru apărarea şanselor într-un mod corect în competiţiile sportive reprezintă mită.

Tsonga va fi încarcerat peste 7-8 ani de tergiversare a dosarului când îşi va fi încheiat cariera sportivă şi va fi atât de neinspirat încât să devină europarlamentar şi apoi parlamentar şi să finanţeze partidul de opoziţie aflat la putere, supărându-l astfel pe preşedintele Federaţiei Franceze de Tenis.

După ce va ieşi de la răcoare, Jo-Wilfried va scrie o carte în care va descrie modul în care a devenit un om credincios - dintr-un ateu păgân - avându-l ca mentor pe Gigi Becali... care i-a fost coleg de celulă.

Lui i se va lua şi titlu câştigat anul acesta la Roland Garros din cauza faptului că a vrut să-i dea cu mingea în cap Lui Federer. Ttitlul îi va reveni atunci lui Nadal... pentru că el este "regele zgurii". În niciun caz pentru că l-ar fi meritat! Anul acesta a dat în semifinale de dracul... avându-l adversar pe Djokovic.

marți, 4 iunie 2013

Serena Williams condamnată pentru crimă!

1. Serena Williams a fost condamnată de Curtea Mondială pentru Drepturile Spectatorilor la ani de temniţă grea sub acuzaţia de crimă cu premeditare. Ea ucide practic spectacolul de pe terenurile pe care intră pentru a concura, nedând nicio şansă vreunei adversare. "Este inadmisibil să-ţi permiţi să domini în halul ăsta într-un meci! Noi ce vedem? O luptă sau un meci de antrenament cu public? Păi, atunci să ne cumpărăm bilete la antrenamentele ei... dacă le considerăm aşa interesante..." - a spus Gordon Green... preşedintele Curţii mai sus citate.

2. În semn de doliu pentru moartea primei antrenoare pe care a avut-o (pe numele său Jelena Gencic), Novak Djokovic a decis să lase de acum încolo primul set combatanţilor pe care-i va întâlni la turneul de la Roland Garros 2013: "Am decis asta ca să-i mulţumesc pe comentatorii de la Eurosport România... cedez celui din faţă primul set prefăcându-mă că nu mă pot concentra. Asta cu excepţia lui Rafa sau a lui Roger... Lor le voi lăsa două seturi în faţă dacă soarta va dori să-i întâlnesc în drumul spre câştigarea primului meu Roland Garros şi ce o fi... o fi." - a încheiat Novak.

luni, 3 iunie 2013

Cine e pe primul loc? Tommy, Tommy!!! Ba nu... bre! E Roger... Gilou? Ce, mă?

1. Organizatorii turneului de la Roland Garros au decis ca anul acesta Tommy Robredo să înceapă toate partidele pe care le mai are de jucat cu un handicap de două seturi şi un break pentru adversar în setul trei: "Nu mă deranjează ideea conducerii. Eu oricum îi lăsam pe adversari în primele seturi să meargă înainte. Altfel nici nu pot să joc. Dacă adversarul nu e mulţumit nici aşa... îi las chiar şi trei mingi de meci în faţă!" - a declarat Tommy Robredo în sinea lui!

2. Gigel Simion era cât pe ce să ne facă pocinogul... şi să-l trimită acasă pe Roger ("I mean... I understand" - dacă nu ştiţi poanta mergeţi şi uitaţi-vă la filmul The Maiden Heist). El i-a manglit două seturi şi l-a ţinut pe teren cât mai mult posibil... ca să-l frăgezească pentru meciul cu Tsonga. N-a recunoscut oficial, dar Gigel a jucat în echipa compatriotului său.

3. În duelul dintre Aga (Radwanska) şi Ana (Ivanovic), câştig de cauză a avut Aga. Asta în ciuda faptului că după două gheme pierdute Ana şi-a dat bluza de trening jos şi (nu! n-a făcut striptease buei!!) şi-a arătat muşchii. A crezut că este în filmele americane unde eroul după ce-şi arată pectoralii (ea n-a vrut să ni-i arate!) dărâmă munţii. Nu-i nimic Ana, cei de la Hollywood nu se supără. Te primesc chiar şi aşa... dacă-l aduci cu tine pe febleţea ta Nole... şi jucaţi înpreună într-o comedie romantică. Engleză ştii, frumoasă eşti... altceva ce-ţi mai trebuie?

duminică, 5 august 2012

Novak, în tribună plângea fiul Brăilei... că nu s-a ales președinte CJ!

Dacă Novak Djokovic va fi întrebat vreodată de către Jelena (sau vreo viitoare Jelena) dacă-și dorește un copil... va fi foarte atent la ce răspunde după bronzul olimpic pierdut astăzi în fața lui Del Potro (7-5, 6-4). Căci l-au scos din sărite serenadele „micuților” din tribună, care-și exprimau talentele artistice taman când Nole servea.
 
Frustrările sârbului mi s-au părut îndreptățite pentru că nu există niciun motiv rezonabil pentru care să iei un copil de țâță la un meci de tenis! Acesta nu are maturitatea necesară ca să înțeleagă ce se petrece în iarbă. Persoanele care au adus în tribună adorabilele odoare sunt NESIMȚITE!

Ce-i drept, Del Potro și-a văzut de treabă, a rămas concentrat și nu s-a speriat nici măcar în momentul acela de pe finalul meciului când... în disperarea recuperării break-ului... Djokovic l-a imitat pe atletul Nadal recuperând mingi puse decisiv pentru aproape toți jucătorii planetei!

Novak Djokovic mi se pare că se lasă distras prea ușor de la un meci de lucruri exterioare: un plâns de copil în tribună, un strigăt aiurea al unui arbitru de linie care-i ia din mână un punct ce i se cuvenea, un copil de minge care se mișcă precum melcul, alunecă sau se bâlbâie, un fir de iarbă care s-a încăpățânat să crească strâmb, zgura care alunecă etc...

După ce anul trecut și-a dominat toți rivalii (mai ales pe Nadal), anul acesta nu a reușit nici măcar să-și apere bronzul olimpic.

Iar visul lui Roger Federer a fost spulberat de Murray, care, de pe poziția a patra a clasamentului ATP, a cucerit medalia de aur după două victorii consecutive la Djokovic și apoi la Federer. Cred că elvețianul se va retrage după turneul acesta... A ajuns la o vârstă și visa să cucerească și aurul olimpic. E o mare dezamăgire pentru cel mai mare jucător de tenis din istorie să rateze în felul acesta, chiar atunci când rivalul său „de moarte” (Rafael Nadal) n-a putut să participe la confruntare! Și Andy Murray l-a învins categoric!

P.S. Am convingerea că unul dintre acei prunci care se manifestau zgomotos în tribună... era Diacomatu - fiul orfan al Brăilei - și nu plângea degeaba, ci pentru că nu s-a ales președinte CJ.

marți, 24 mai 2011

John Isner a făcut un meci mare în faţa lui Rafael Nadal

* americanul i-a pus probleme serioase numărul 1 mondial al tenisului, acesta reuşind să câştige abia în set decisiv: 6-4, 6-7, 6-7, 6-2, 6-4

Am putea spune că David - mai scundul Nadal - l-a învins pe uriaşul Goliat - John Isner. Dar m-am uitat la picioarele extrem de lungi ale lui Isner şi am văzut că la încălzire mişcarea americanului semăna cu dansul cocorilor din orient. Destul de mobil, cu o capacitate de a se deplasa foarte bine în teren Isner i-a pus mari probleme spaniolului, care însă s-a mobilizat mai bine pe final de joc şi a venit ca un tăvălug când a văzut că adversarul dă semne de oboseală şi slăbiciune.
Primul set a început ezitant pentru ambii jucători, au mers cap la cap până când Rafael Nadal a reuşit să obţină break-ul în jocul cu numărul şapte. Cu acest avantaj minim a reuşit să-şi adjudece primul set şi încrederea americanului scăzuseră vizibil.
Începutul celui de-al doilea act i-a aparţinut lui Nadal care i-a luat lui Isner break-ul chiar la debut de set. Şi părea că deja jocul este la îndemâna ibericului. Însă nu a fost aşa: americanul a rămas aproape de oponetul său şi a reuşit un rebreak în game-ul opt, egalând la patru. Setul s-a dus în tie-break şi acolo Isner a fost mai bun decât Nadal.
Tot în tie-break s-a încheiat cel mai echilibrat set al meciului, cel de-al treilea. Cei doi au mers cap la cap până la final, iar americanul a fost iar de nebătut în tie-break. Cu toate că ar fi trebuit să capete încredere, dar nu să se relaxeze... ci să capete suficientă adrenalină pentru a putea să mai obţină doar un set şi să-l scoată din primul tur de la Roland Garros pe Nadal, Isner a clacat. A pierdut iar devreme un break în game-ul al treilea, apoi spaniolul a apăsat pe acceleraţie şi nu i-a mai dat nicio şansă. Jocul americanului s-a clătinat şi nu i-a mai ieşit mai nimic, venirile sale la fileu - când scotea mingea de sub acesta cu lovituri de o fineţe nespecifică pentru fizicul său - nu au mai fost atât de eficiente şi a fost pasat de multe ori.
La fel s-a întâmplat şi în ultimul set, când încrederea americanului scăzuseră, iar Nadal a reuşit să se impună destul de categoric. Nu la fel ca în precedentul set, dar s-a văzut că e mai în formă şi reuşeşte să se concentreze excelent în situaţii extrem de dificile. Nu degeaba este campion, deşi să fiu sincer am văzut că a introdus o nouă practică pe terenul de tenis: pe lângă acel tic care a făcut-o pe mama să spună că "o fi având viermişori" l-am suprins de vreo două ori că a scuipat pe teren. Nu am mai văzut la niciun jucător de tenis practica asta, dar totul e un început. Se poate să mă înşel eu, dar aşa mi s-a părut şi asta nu o dată, ci de două ori. Nu m-a ajutat comentatorul sau comentatoarea de la Eurosport; dar eu cred că am văzut bine! I-a fost comentat echipamentul de la Nike pe post (ceea ce e un fel de reclamă) şi nu i-a fost comentat acest gest? De ce, că e numărul 1? Şi ce?

P.S. Şi ca să amintesc iar de comentatori... femeia de pe Eurosport 2 a spus ceva ce mi-a plăcut cu privire la Novak Djokovic. Sârbul a spus că el nu e ipocrit! A ieşit cu Rafael la masă, au discutat... se respectă, dar câtă vreme vor fi rivali în teren nu poate fi vorba de prietenie între el şi Federer, Nadal şi Murray! De aceea, îl apreciez şi mai tare acum! Bravo Nole! E de departe omul cel mai sincer şi mai puţin ipocrit, într-o lume a ipocriziei absolute. Bă, nu mai păstra nişte aparenţe!!!!!!!!!!!!!!!! Dacă ştii că X nu-ţi place spune-i: te respect, nu am nimic cu tine, dar... nu suntem prieteni! Că ştii noi pe teren ne batem pe bune! Şi asta e o lecţie de viaţă pentru toţi! Mulţumesc Nole! Felicitări! Eşti cu adevărat un om mare! :)

duminică, 13 februarie 2011

Din nou tenis

Kim Clijsters a câştigat şi semifinala Openului de la Paris. Ea o va întâlni în finală pe jucătoarea din Cehia Petra Kvitova. Ce mi s-a părut interesant la meciul lui Kim a fost faptul că la un moment dat, în setul al doilea, adversara sa - Kaia Kanepi, din Estonia - a ajuns să aibă 4-1! Un alt 3-0... pe care belgianca trebuia să-l răstoarne pentru a câştiga semifinala în minimum de seturi. Şi ce credeţi că face antrenorul lui Kaia Kanepi? Coboară din tribună şi se duce să-i de-a sfaturi. Mi-a amintit de acel "Be happy with your shot!" pe care antrenorul Victoriei Azarenka i l-a dat într-un meci cu Svetlana Kuzneţova. Numai că aici mi se pare că a fost taman invers. De atunci Kaia nu a mai luat decât un game... şi a pierdut cu 7-5. În loc să o lase să joace atunci când era pe val, antrenorul a coborât şi i-a dat sfaturi. De parcă ar fi simţit că ceva nu e în regulă cu jocul elevei sale. Ceea ce mi s-a părut profund greşit. Dacă tot era pe val, fiind normal ca un astfel de scor să-ţi dea încredere, cred că ar fi trebuit să o lăse în pace cu gândurile ei. Să-şi analizeze jocul singură, nu să adauge tensiune suplimentară. Făcând acel gest omul i-a spus cumva faptul că jocul ei nu este în regulă, că nu are încredere că ea poate să o ţină tot aşa... pentru a câştiga setul. E ca atunci când pui o întrebare şi interlocutorul îţi răspunde anticipat şi la altele - pe care le-ai avea în minte, dar poate pe care nu vrei să le rosteşti sau nu le vei rosti în forma aia... - când tu te referi strict la ceva anume, iar celălalt îţi dă şi alte detalii... ca şi cum s-ar simţi cu musca pe căciulă. Sau aşa ceva... Antrenorul era acolo doar în caz că fata era în degringoladă. Pierduse setul întâi cu scorul de 6-1, dar acum părea în meci. Ba chiar părea că găsise leacul împotriva jocului belgiencei. Dar el nu a lăsat-o... şi mi se pare că i-a zis astfel că nu are încredere în ea.
În finala turneului ATP de la Rotterdam se vor întâlni Jo-Wilfried Tsonga şi Robin Soderling. Ultimul a trecut ieri de compatriotul lui Novak Djokovic, Viktor Troiţki. Şi în acest meci am constatat care e diferenţa dintre jucătorii de top şi restul plutonului: e ca diferenţa dintre Roger Federer şi restul! Aşa mi se pare mie. E o opinie personală pe care am să o şi argumentez. Robin Soderling a câştigat meciul cu Viktor Troiţki foarte uşor, de pe picioare, cu genunchii uşor flexaţi, concentrat şi lovind precis. La fel ca Federer în meciurile cu oricine. El joacă elegand, eficient, de pe picioare. Fără să se întrebuinţeze prea mult. De partea cealaltă a fileului este Rafael Nadal, cel care aleargă ca un tigru după fiecare minge, face alunecări... încercând să scoată totul. Şi-şi macină genunchii, gleznele... încheieturile în mod special. Viktor Troiţki încerca să se zbată din toate forţele şi să returneze orice minge ce vedea de la adversarul său... făcea şi el alunecări, se întindea după minge; dar Robin era prea bun. Prea exact în execuţie. Mai talentat. Jocul acesta în care dai tot ce ai pentru orice minge nu poate să dureze foarte mult. Căci vârsta o să-şi spună la un moment dat cuvântul, iar Nadal a mai fost odată accidentat la genunchi. El e spectaculos şi merită toată aprecierea pentru efortul pe care-l depune pe teren, însă Roger Federer va putea juca şi la 40 de ani tenisul pe care-l practică acum. Fără prea mult efort. Poate că nu va rezista la un maraton de cinci seturi, dar meciuri demonstrative tot va putea să facă. Pe când Nadal... nu va fi chiar atât de capabil. Pentru că n-or să-l ţină încheieturile. Aşa a câştigat şi Robin Soderling în meciul său cu Viktor Troiţki! Din talent, la serviciu fiind inbatabil... iar la primire surprinzându-şi de fiecare dată adversarul care nu ştia de unde a venit mingea. Cum de poate să facă aşa ceva un jucător... simplu! E talentat. E între primii patru-cinci ai lumii.

vineri, 28 ianuarie 2011

tenis, nu glumă

Dacă ieri Novak Djokovic a dispus în trei seturi intense de Roger Federer, azi s-a desfăşurat un meci şi mai frumos în cadrul turneului de la Melbourne. Andy Murray l-a învins în cele din urmă pe David Ferrer în patru seturi, greu... după o luptă îndârjită şi obositoare. Spaniolul a început bine meciul şi a luat primul set jucând aproape perfect. Cu un simţ al conservării eliminat el, însă, a făcut risipă de energie... a turat motoarele proprilui corp la maximum, dar a meritat. Spectacolul realizat de cei doi pe suprafaţa rapidă de la Australian Open a fost unul de o calitate superioară. Ambii au găsit - mai ales în primul set - nişte unghiuri pentru mingi... aproape de neimaginat. Parcă le-ar fi pus cu mâna acolo, însă le puneu cu racheta de tenis la o viteză uluitoare. Meciul a fost atât de atractiv că au venit şi păsările să-l privescă. Şi la cel dintre Novak Djokovic şi Federer am avut parte de nişte zburătoare...
Din păcate pentru Ferrer, el nu a reuşit să-şi adjudece mingea de set pe care a avut-o pe serviciul lui Murray... şi astfel s-a făcut 1-1 în tie-break. Setul doi a fost la fel de intens ca şi primul... combatanţii întinzându-se la maximum după fiecare minge. La multe ratări se auzeau mugetele înfundate ale lui David... şi strigătele lui Andy... care încerca să-şi explice sieşi că nu face bine, că nu acela e jocul pe care trebuie să-l practice.
Căzut fizic şi mental după pierderea celui de-al doilea set, David Ferrer îl cedează mult mai uşor pe următorul, deşi în ultimul game de pe serviciul lui Murray el îi spune adversarului său că încă poate să joace şi încă îi poate pune mari probleme! Ba chiar că ar fi capabil să revină în acel set. Ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Porneşte însă slab setul patru pentru Ferrer. El îşi pierde serviciul... şi Murray face deja 2-0. Dar David nu se lasă. El întoarce break-ul şi merge din nou cap la cap cu oponentul său. Al doilea tie-break al meciului este luat tot de scoţian... Dar spaniolul merită toate aprecierile. A jucat un meci mare! A pierdut într-un mod frumos dând tot ce avea mai bun. Însă Murray e mai talentat ca el şi s-a mobilizat mai bine la mingiile importante. Felicitări... ar fi foarte frumos să avem şi în finală un meci la fel de intens şi jucat la acelaşi nivel ridicat... în care ambii combatanţi să nu se menajeze deloc. Am să fiu de partea lui Nole... deşi am un respect foarte mare şi faţă de Andy. Ciudat e că la fel ca Na Li... şi scoţianul a spus că nu şi-a dat seama că e o minge decisivă atunci când i-a anulat posibilitatea de a face set lui Ferrer. A crezut că scorul e altul... de aceea a jucat cu dezinvoltură. Fie că bravează sau nu... a făcut totuşi un meci bun. Merita să câştige. Deşi eu am ţinut până în ultima secundă cu Ferrer pe care l-am văzut capabil să revină. Din păcate nu s-a întâmplat asta... dar aşa e în viaţă. trebuie să iasă un câştigător, iar cel care e mai puternic psihic... câştigă. Căci a căzut pur şi simplu şi fizic, dar şi la nivel mental în setul cedat uşor... şi asta a contat în economia meciului. Poate că dacă ar fi luptat mai tare atunci ar fi avut şanse mai mari în setul patru... Poate!

duminică, 14 noiembrie 2010

Frumuseţe pe muchie de tiebreak

Ambele partide din semifinala Mastersului de la Paris 2010 au avut nevoie ca în setul decisiv să se facă departajarea prin tiebreak. În primul meci, Robin Soderling a reuşit să câştige în faţa favoritului publicului, Michael Llodra. Al doilea, i-a pus faţă în faţă pe Roger Federer şi pe Gael Monfils. De data asta spectatorii au putut pleca fericiţi de pe arena unde s-a jucat meciul, întrucât francezul Monfils a reuşit să-l surclaseze pe elveţian, deşi acesta a avut în setul decisiv scorul de 3-0 şi 4-1.

Îmi pare rău să spun, dar Federer nu mi-a dat impresia că era în meci. Părea... în altă parte. Transportat acolo întâmplător folosea racheta corect, fără să facă greşeli foarte mari. Mai scăpa câte o ramă uneori, dar ne-am obişnuit cu asta. Când se supăra ne arăta cum biciueşte mingea cu dreapta sa năucitoare. Era el. Dar nu mi-a mai plăcut faţa lui sculpatată, lipsa lui de reacţie... poate doar enervarea pe arbitrul femeie din spatele lui. I-a arătat o privire care voia să spună: "Ce faci femeie? Eu muncesc aici!". E adevărat, dar nu era o minge care să nu poată fi anticipată greşit la viteza aceea. Apoi, a avut la dispoziţie sistemul reluărilor computerizate... şi s-a făcut dreptate! Nu mai era necesară acea privire răutăcioasă, dacă vrei să pari acel ceas elveţia... care nu lasă nimic să iasă la suprafaţă. Dar e şi el om. Cu toate astea nu mi-a plăcut de el. Nu am simţit deloc de la el ceva consistent cu privire la acel meci. Adversarul său, mult mai montat în joc, părea mult mai motivat! mai prezent acolo. Când a câştigat penultima minge a stigat chiar un "Allez!". A avut probleme la gât (părea că a dormit rău!), dar s-a concentrat la meci. Deşi ducea mâna acolo după ce termina o minge şi folosea prosopul. Cu toate astea a rămas în joc, a câştigat primul set la tiebreak. L-a ţinut pe Federer în şah în al doilea set... dar eleveţianul a forţat şi a arătat că poate câştiga chiar şi la tiebreak. Apoi, în setul al treilea, Federer se desprinsese! Dar - ca într-un meci cu Tsonga de mult - a pierdut. Monfils a fost peste el! După ce i-a luat acel break, jucătorul numărul doi al lumii... a clacat. Trei ghemuri/game-uri la rând ale francezului şi s-a restabilit egalitatea. Apoi iar au mers cap la cap... iar în tiebreak Federer a fost îngenunchiat. De omul care a arătat mai multă forţă în joc, mai mult curaj, mai multă dăruire, mai multă imaginaţie. Cred că asta a lipsit în jocul lui Federer... imaginaţia. Pare că la vârsta asta... deşi e un jucător bun, nu mai are capacitatea să creeze chiar atât de multe situaţii. Sunt convins că ştie foarte multe şi poate face chiar multe. Oricum turneul respectiv nu-i este deloc pe plac. Nu se ştie de ce... nu l-a câştigat niciodată, nu a ajuns niciodată în finală măcar! De multe ori a ieşit foarte devreme. Poate că nu se simte bine acolo. Cert este că nu a strălucit! Deloc!

Pe de altă parte, Soderling, în meciul cu francezul Llodra, a arătat că merită să câştige. A anulat francezului câteva mingi de meci... semn că a avut tărie de caracter, că şi-a dorit victoria. Nu i-a tremurat mâna pe rachetă. A făcut şi el gafe. Dar mi se pare că e capabil să câştige Mastersul de la Paris anul acesta! Meciurile au fost aproximativ asemănătoare... deoarece rar s-au pierdut jocuri pe serviciul advers... iar setul, de cele mai multe ori, a fost tranşat la tiebreak. În ambele partide s-a acumulat tensiune pe final, ambele te făceau să trăieşti, să fii acolo. Să speri o dată cu jucătorii şi să te simţi învins. Să spui în gând că nu mai aveai efectiv ce să faci unei mingi: căci au fost lovituri (mai ales din partea lui Monfils) care te lăsau mască. Te gândeşti cum a putut să scoată şi să returneze astfel mingea încât să aibă acea traiectorie... să pice pe tuşă. Să n-o mai poţi scoate. Apoi, Federer a dat o minge în fileu... când putea să-l execute cu sânge rece pe Monfils! Soderling nu a ezitat deloc. A fost foarte concentrat până la final. A mai dat şi el rateuri, dar nu în momentele cheie. A trimis şi el în plasă mingea, dar nu când scorul devenea periculos pentru el. A trăit şi el tensiunea pierderii partidei, dar s-a ţinut bine... şi l-a făcut pe adeversar să greşească. A dat şi el duble greşeli... dar a avut şi noroc ca şi adversarul să facă mai multe.

Pe Federer l-a ţinut în viaţă serviciul care a fost bun, chiar foarte bun, dar e nevoie de mai mult ca să câştigi. Mai ales în acea fază a competiţiei! Meciurile pentru cunoscători au fost plăcute pentru că au avut acea tensiune, au avut acele momente în care s-a jucat pe muchie de tiebreak, s-a jucat la limită. Aproape niciodată nimeni nu s-a desprins decisiv, iar dacă a dat impresia asta s-a recuperat imediat avantajul! Şi a câştigat cel mai bun. La limită, dar cel mai bun. Am simţit că aşa s-a întâmplat. Chiar dacă Llodra a părut egalul lui Soderling - ba poate chiar, în unele momente ale primului set, i-a fost superior, iar Federer a avut meciul în mână la un moment dat... totuşi Gael Monfils a câştigat pe merit. Meritul este al celor curajoşi. Iar Soderling a fost superior lui Llodra. Aşa am simţit eu... şi nu cred că m-am înşelat.

P.S. risc şi un pronostic: va învinge Soderling. Am să ţin cu el în seara asta!
Update: să nu uităm de revistă! Ideea nr. 2: aici.
Revista Ideea nr 2 by on Scribd
Last update: Cum mă aşteptam, Robin Soderling l-a învins pe Gael Monfils scor: 6-1, 7-6! Mă aşteptam la asta! Nu la scorul acesta... Bine pa! :)