cum să videochat

cum s-ar zice... acum și pentru băieței - nu doar pentru fetițe - moșul vine cu o ofertă de nerefuzat. o slujbă pe care o poți face de acasă:

nu trebuie decât să-ți creezi un cont - ca pe facebook - și gata. ești ca și angajat. LOL. întrebare: având în vedere că ți se garantează posibilitatea de a bloca IP-urile din România... ce facem în situațiile în care ești înregistrat/ă făcând porn-videochat pe site-ul cu pricina și ajungi superstar pe site-urile specializate?! și, fiindcă suntem peste tot acasă (porțile ni se deschid la meciurile Simonei Halep), de unde știi că ăla/aia care solicită servicii pe site-ul cu pricina nu e din România?! doar fiindcă n-are IP din România?!

internețul is never safe. yep, ai citit bini di tăt. site-ul cu pricina nu-ți promite decât că IP-urile românești nu-s permise pentru accesarea contului tău dacă decizi așa. dar nu îți garantează că vecinul plecat la muncă în Portugalia nu poate să te găsească - întâmplător - pe chat și nu decide să facă și o înregistrare cu un progrămel de tipul Simple Screen Recorder ca să vadă și dorel - pretenul lui din sat cu care vrea să iasă la bere. că doar nu face discriminare pe criterii entinice internețul.

vecinul plecat la muncă în Potugalia: o știi pe aia care zice că face facultatea la distanță și stă în casă ca să învețe?!

dorel: bună, gagica!

vecinul plecat la muncă în Potugalia: s-o vezi când geme...

dorel: nu-i bagaboantă... am încercat.

vecinul plecat la muncă în Potugalia: e mai ieftină decât crezi!

dorel: bă, îți spun! nu e centuristă. toată ziua învață.

vecinul plecat la muncă în Potugalia: învață să-și bage degetul cât mai adânc...

dorel: treaba ei. tu nu dai din când în când o gheară... care la vremea ei... face cât o mie... de cuvinte!

vecinul plecat la muncă în Potugalia: da' mă, dau. dar nu pe net. ia d-acia de te uită pe smartphone ce pizdă păroasă are studenta ta cuminte.

P.S. sceneta de mai sus e doar una imaginară. nu are nicio legătură cu lumea reală... de fapt discuția dintre cei doi ar fi trebuit să înceapă direct cu: bă, să ți-o arat pe Bianca cum se freacă nebuna. am și înregistrat-o. am urcat filmul și pe net cu numele Bianca din Frecăței face videochat ca o târfă de rând... are jdemii de vizualizări. cum dreacu' de nu-l știi?!

Esmatriculare!

Știu că probabil sunt alte lucruri mai importante de semnalat în opinia unora, dar - oricât de târzu ar fi - eu vreau să mă refer la studentul de la Arhitectură exmatriculat. Așa, de neadaptat ce era! Că cum să spui pe internet că există unele cursuri învechite?! Sau unele inactuale!? Bă, da' tu unde te crezi?... du-te, frate, în Evropa, dacă o faci pe deșeptu' cu noi! Esmatriculare! Te-am pupat pe portofel. N-oi ajunge tu chiar Thomas Alva Edison!

Am scris personal despre atitudinea unor oameni care predau în universități. Adică, bă educaților: noi vă dăm aici niște direcții. Învățați niște principii! Nu mai faceți atâtea nazuri că-s depășite! Principiile astea nu se învechesc niciodată. Și-s chiar ca vinul! Cu cât mai mult au șezut la clocit, cu atât mai trainice! Atitudine care mi s-a părut cel puțin delăsătoare din partea unor indivizi care pretind că se ocupă de educarea tinerilor! Să nu încerci să ții pasul în domeniul tău, să nu te interesezi de noutățile ariei de activitate... e principiul unui ramolit intelectual.

Din păcate, întreg învățământul românesc e la fel! Și asta întrucât e subfinanțat. Pentru că rigoarea nu se mai aplică. Și pentru că suntem învățați de mici că e mai bine să taci și să treci mai departe. Îți iei hârtia. Cum o valorifici, nu contează. Unii se duc acolo ca să mai copilărească puțin înainte să intre abrupt în câmpul muncii într-un domeniu paralel.

Recent am avut o experiență care m-a mai calmat. În sensul că eu am încercat să exprim - e adevărat, câteodată nu foarte elegant - o nemulțumire față de modul în care evoluează lucrurile la un anume curs. Într-un domeniu în care - pot să zic - eram mai compentent decât persoana care preda. În primul rând materialul învechit și lipsa de cunoștințe! Și apoi, faptul că unii confundă prezentările powerpoint cu materialul de pe care să citești până când adorm toți din sală! Text gros! Masiv. Îndesat. Fără omisiuni. Rolul prezetărilor în cauză, în opinia unor, e chiar să-l înlocuiască total pe profesor: al cărui rost este acela de a porni aparatura și după care poate să-și vadă de gândurile sale! Amintindu-mi de reclamele alea în care la catedră domnea un dispozitiv de emis sunete de pe o placă magnetică... Acum netul a rezolvat și problema conceperii materialului de curs. Sunt o grămadă de prezentări powerpoint aiurea făcute, pe toate temele posibile. Trăiască generozitatea proștilor sau răutăcioșilor. Cum mai salveză ei mediocritatea superficială! Iar eu - ca un naiv - am îndrăznit să spun că powerpoint înseamnă - la esență: text firav și caractere mari, imagini multe și vorbit din partea profesorului! Și cum eram eu entuziast că schimb lucrurile și le explicam și celorlalți că am în cap doar intenții bune... poate măcar pe viitor viața o să fie roz și or să apară unicornii din boscheți... etc. etc. plm... și iar etc. când o tipă de care-mi plăcea - tăcută așa de felul ei... aruncă următoarele vorbe: „Știi, eu cred că te agiți cam mult...” s-a făcut liniște... Tot elanul meu discursiv era cu avariile trase! Ce să mai zic la faza asta?!

M-am resemnat pe moment. Învățământul înseamnă în primul rând oameni de valoare. Normal că bine plătiți. Dar de valoare. Nu cu 700 de diplome! Ci cu valoare. Cu discurs. Și cunoștințe. Pasiune! Entuziasm... nu resemnare, chiul... plagiat... ciupeală! Altfel, ne vom uita în continuare la pisicuțe pe internet și ne vom lăsa influențați de interese meschine ale social media... crezând că schimbăm lumea. Fără știință, a milita pentru o cauză - oricât de nobilă ar fi - nu va face diferența pentru tine. Pentru că știu alții în locul tău... Iar tu tot nimeni ești. Și vor ști tot ei în continuare.

exclus videochat

Ce plm credeaţi?! Că după 112 o să mă apuc precum oamenii hazlii involuntar să scriu aici zilnic?! Întâi viraţi bani în cont sau măcar luaţi-mi o râjniţă de calcul ca lumea, chitroşilor!

Ieri a fost ziua marinei. Pe la un unşpe o voce feminină care ieşea din cutia cu imagini mişcătoare transmitea următoarele: "Sunt români care au plecat spre mare de la ora patru dimineaţa şi nici acum nu au făcut prima baiei"... Nespălaţii! De aia e Marea Neagră... că ăştia de pe la noi dau jegul direct în valurile înspumane ale mării albastre către care unii se întorc iar şi iar ca pe vremea lui nea Nicu... fir-ar ea de inspiraţie lipsă.

Să citim împreună următorul anunţ:

Am înţeles stimată domnişoară/doamnă manager în devenire (absolventa unei facultăţi de dat diplome de pomană) că doreşti să muncești. OK! Fără videochat! Dar măcar masaj erotic?

P.S. Ştiu sunt un nesimţit! Fata/Femeia vrea să muncească, dar nu poţi lua în serios un astfel de mesaj... parcă se predau si cursuri de marketing şi comunicare la management...

Câinele şi căţelul educaţi

Ieri am dat peste următorul text. Eu l-am citit pe hârtie frumos colorată! La un moment dat în timpul lecturii mi-am dorit să fiu singur în sala respectivă ca să pot răbufni precum sticla de şampanie zgândărită...

Departe de a lua apărarea tinerei generaţii nu am cum să fiu de acord cu părerea domnului Ionuţ Popa - în varianta pe hârtie există şi semnătura (ba chiar şi adresa de e-mail: ionut.popa@cdpress.ro - asta ca să ştiţi pe cine înjuraţi şi unde!).

Faptul că studenţii sunt nemulţumiţi de următoarele aspecte ale învăţământului universitar actual: "se insistă prea mult pe teorie, se face foarte puțină practică"; "dascălii români au rămas prizonierii unor metode didactice învechite și ai unor cursuri redactate acum 20 de ani" nu-l deranjează prea tare pe dinstinsul domn întrucât educaţia (conform dex-ului) "nu te pregăteşte pentru o meserie", ci face din tine "un om educat"! Dar cum vă permiteţi să vreţi să fiţi nişte "oameni educaţi" în conformite cu ultimele metode în domeniu? Nu vă e ruşine?! Staţi acolo în băncile voastre şi nu mai cârâiţi căci profesorii universitari sunt bătrâni şi e o nedreptate să pui o minte "educată" să mai adune şi alte cunoştinţe, să se lupte pentru progres, să fie interesată de nou! Şi să mai împărtăşească asta şi celorlalţi. Cum să faceţi aşa ceva?!.. E de-a dreptul absurd!

"oare chiar e nevoie să termini o facultate ca să știi să utilizezi un aparat? Sau un curs de câteva săptămâni rezolvă această problemă!" - Da, domnule Popa! Este nevoie să aflăm despre ultimele descoperiri şi tehnici ale oricărui domeniu în universitate, de la profesorii noştri! Ştiu că e absurd, dar asta e realitatea!

Iar la final... editorialistul se plânge că nu poate să se facă doar şcoala vinovată de situaţia asta, ci şi ceilalţi factori! De acord! Dar când vii cu texte de genul "nu cred să existe undeva în lumea asta, o școală care să nu te lase să înveți" nu mai ţii cont de faptul că una este să înveţi într-o şcoală care încurajează concurenţa şi alta e să alergi de unul singur, fără să ştii cât de în spate eşti de fapt. Una e ca profesorii tăi să fie foarte bine pregătiţi şi alta e să fie mediocri. Una e să te facă să fii curios, alta să fie indiferenţi, plictisiţi şi obosiţi de meseria pe care o practică. Una este să vezi că toţi "se descurcă" şi că toţi sunt pe sistemul "las-o, bă, că merge aşa"! Alta să simţi că eşti apreciat pentru că ştii.

Şi în final depinde de fiecare... Are sens doar atunci când toţi ar avea aceleaşi şanse peste tot! Ceea ce nu e nici pe departe adevărat! Una e să ai un mentor bun şi alta e să... fie unul care se plânge că e persecutat în momentul când i se cere să fie la curent cu noile tehnici ale unui domeniu! Şi "educarea" asta... trebuie să ţină pasul cu vremurile! Altfel se cheamă că e în zadar...