simboluri

Trăim înconjurați de simboluri. Nimeni nu poate să cuprindă cu mintea șirul de transformări prin care au trecut toate simbolurile care au supraviețuit până astăzi. La fel ca și sumedenia de forme de viață care au locuit vremelnic Pământul și semnele - niște pecete ale unor valori - în marea lor majoritate au pierit sau s-au adaptat la noile cerințe sociale. Istoria nu a fost deloc blândă cu ele:

 

 

Asimov, imaginează în ciclul "Fundația" un imperiu galactic unde timpul este măsurat fix cu aceleași unități de măsură ca și cele de pe Pământ. Sigur că, la nivelul fiecărei planete, oamenii pot institui reguli și simboluri noi. Dar tradiția rămâne, așa cum se poate citi în extractele din cartea "A doua Fundație" (de la editura Adevărul Holding, 2010).

Este totuși interesant faptul că în toată galaxia nu se discută deloc despre relativitate, despre diferența de perspectivă dată de diferența relativă de viteză dintre două obiecte. Autorul a fost un om de știință el însuși deci sigur cunoștea aspectele acestea, dar a ales să recurgă al o invenție - o găselniță destul de inspirată - și anume călătoria intergalactică prin intermediul salturilor în hiperspațiu.

Nu lipsită de eleganță soluția aleasă. Ceea ce ne scrie Isaac Asimov este că - deși se folosește în mod curant - ceasul pământean nu mai are nicio legătură cu condițiile de pe fiecare planetă în parte. Dar e greu să ții sub control un imperiu galactic. E greu și cu o simplă scară de bloc... Din perspectiva asta, fără un control măcar relativ, fără comunicații instante între instituții, imperiul nu ar fi exista!

Uităm destul de repede că semnele țin de felul nostru intern de a fi și, chiar dacă le pierdem urma semnificațiilor de-a lungul vremurilor, tradiția le păstrează esența. Ca să își amintească, fără să vremea, planeta mamă.