vărsare de sânge

Istoria lumii este încărcată de "vărsare de sânge". Chiar și preistoria.

Mi s-a părut însă curios să întâlnesc expresia asta într-o carte science fiction. Sigur, mă refer la o traducere, dar și originalul pomenește de războinici stăpâni peste lumi "gained in blood".

Nu știu alții cum sunt, dar, pentru mine, expresia aduce mai degrabă cu o confruntare directă, una în care - măcar teoretic - adversarii au șanse egale de a se ucide. O înjunghiere reprezintă "vărsare de sânge". Un război dus cu arme albe reprezintă "vărsare de sânge". Fiindcă atunci asta rămânea în urmă. Mult sânge și o mulțime de cadavre. Puține filme se apropie de realitatea unor evenimente mânjide cu răni mortale provocate de sabie, pumnal, gheogă, ciomag sau o simplă piatră...

Nu era nimic eroic la confruntările astea. Doar frică de moarte și dorință nebună de supraviețuite! Multă adrenalină și niște competință în lupta corp la corp.

În science fiction se prezintă niște tehnologii similare cu magia. Doar imaginația face totul posibil. Ele, în ziua de astăzi, nu sunt posibile, dar se tinde către eficiența asta energetică și către randament ridicat în rata uciderilor. Totul și mai puțin eroic, dar mult mai tragic pentru cei care își pierd în felul acesta semenii!

Navele intergalactice folosesc tehnici atât de sofisticate că - dacă nu se face un calcul corect al unui "salt" între două sectoare populate ale galaxiei - la reintrarea bruscă în lumea tridimensiolă se poate produce o catastrofă de proporții. În sensul că, după ieșirea din hiperspațiu, structura navei, împreună cu tot conținutul ei, să se găsescă în mijlocul unei stele incandescente! Nu într-un loc unde gravitația nu acționează...

Iar când ai de-a face cu asemenea năzdrăvănii, e greu să porți războaie pe câmpul de luptă. Până la urmă și cosmosul poate fi un "câmp de luptă", dar oamenii nu se mai confruntă "eroic" față în față. Ciocnirea îl favorizează pe cel cu tehnologia mai eficientă. Nu că în trecut nu era la fel! Dar măcar mai contau puțin și experiența și trăirile. Vedeai că și celălalt e la fel de speriat și disperat ca și tine și deci îți puteai face curaj să te duelezi pe viață și pe moarte. Când există posibitatea de a fi "vaporizat" cu ușurință - fie în interiorul navei, fie "în tranșee" - parcă nu mai merge expresia "vărsare de sânge". E doar șoc și groajă sau, mai degrabă, foc și groază.

Nu putem să numim evenimentele de la Hiroshima și Nahasaki va fiind "vărsări de sânge"! E ca și cum ai trece dinamita în magazia cu săbii și cuțite. Toate strălucesc în noapte, dar nu toate fac și bum-bum.