poi, ce-am făcut, mă, nene, mă?

Un val de meme de pe social media arată cu degetul către Nicu Șordan din pricina faptul că a retras un posibil premier cu altul într-un mod relativ aleatoriu. Nu este chiar aleatoriu, dar lasă și spațiu pentru interpretarea asta tendențioasă! De mâine n-o să se mai folosească metoda accidentul, ci metoda premierul - te sună unul și îți zice că te pune premier, dar trebuie să îi lași și lui vreo 2000 de lei într-un coș de gunoi din parc. Sau, te sună direct președintele și își spune cu vocea lui Liam Neeson că nu te știe, nu te cunoaște, dar o să dea de tine și premier iese pe partea cealaltă din tine.

Nimeni însă n-a văzut năpasta ce cade asupra mediocrității din România. Sigur, și Adrian Veștea e tot un fel de Eugen Tomac la bază. Mulți din politica actuală mioritică sunt, de fapt, niște carcase goale de conținut, care ajung prin slugărnicie și șantaj în funcții pentru care străbunii lor ar fi trebuit să muncească mult mai mult. Dar măcar Veștea are în spate un partid cu oarece capital electoral. Nu mare, dar nu este zero absolut ca în cazul lui Tomac!

Odată cu scoaterea - la fel de neprevăzută ca și introducerea - lui Eugen Tomac din cursa pentru șefia de la Palatul Victoria s-a rupt un pact între Nicu Șordan și mediocritățile cu speranțe ale României. Președintele oferise niște speranțe lumii că nu calitățile contează, ci slugărnicia, securicitatea și tupeul... pentru funcția de premier.

Dar nu e așa. Adică, este așa, dar mai e un calcul de care să ținem seama. Capitalul electoral. Făcând sluj și sărutând anusuri, omul se poate târî până pe lângă funcția de consilier irelevant din punct de vedere istoric.

Ca să accesezi joburi care îți oferă demnitate și putere de decizie asupra resurselor țării, trebuie să ai, pe lângă caracter consistent ca o moluscă, și un aparat de produs voturi. Altfel, se prinde și matematicianul de la Cotroceni că graficul funcție f, definită pe mulțimea candidaților la postul de premier cu valori în mulțimirea funcțiilor rămase vacante în Palatul Victoria, nu se intersectează în niciun punct cu numele Eugen Tomac.

Nu se poate, bre, nici măcar în România ca oricine-oricine să se strecoare pe sub radarul popularității și să se înscăuneze la vârful puterii. Trebuie fie puțină finețe, fie forță brută. Puțină civilizație sau reîntoarcerea la întuneric.