cu defectul stricat

La intrarea în România ar trebui să existe o foie pe care cineva să fi scris "Defectă". Să rămână așa peste veacuri, să nu se ocupe nimeni de problemă. Să nu sune nimeni la mentenanță, fiindcă, la naiba, merge și așa! Binele este dușmanul lui "lăs-o, mă, că merge așa!", cum mai binele este dușmanul lui bine.

Mănușa a fost aruncată, cititor anonim de avertismente aleatorii. O ridici doar pe riscul tău ca să te duelezi cu nepăsarea, lehamitea și celebra noastră zicală care ne îndeamnă la filosofie minimalist nihilistă.

Românului nici nihilismul nu-i iese până la capăt. Pune unul în geam la nihilism "Defect" și gata. Merge și așa. Românul nu face doar compromis, ci se și compromite imediat, dar, dacă, din inerție, situația dă senzația că are o oarece evoluție, nu pare să fie deranjat.

Se poate să îl deranjezi de la bronzat, de la efort intelectual și fizic... niciodată.