Am ascultat recent un podcast în care un supraviețuitor al holocaustului nazist spunea faptul că - la un moment dat - tatăl său, în clipa în care s-au despărțit în lagăr, i-a spus "Ne vedem în Palestina". La care interlocutorul continua cu o informație pe care nu o cunoșteam: "La anul în Palestina", spunea acel interlocutor, ar fi o expresie celebră în rândul poporului ebraic.
Ca să nu scriu totuși niște prostii infinite, am întrebat un chatbot dacă există o astfel de zicere de rămas bun între cei din comunitățile de evrei. Și se pare că treaba este serioasă, dar avem de-a face cu o inexactitate. Ceea ce-și spun oamenii ăștia între ei este: "La anul în Ierusalim".
Nu intru în discuții politice, în subtexte sioniste și alte din astea. Nu din cauza asta mi s-a părut mișto ideea de a avea un salut din ăsta simbolic!
Oamenii au rar capacitatea să se pună în locul celuilalt în cazuri în care nu le place omul la care se raportează, dar se imaginează rapid în contexte pe care le consideră plăcute. Hop și eu în paradigma asta. Deci ce clișeu lingvistic aș repeta ca o chestie de rămas bun. Și mi-a picat fisa: "Ne vedem în orașul pisicilor!"
O să întrebați care e sensul. Sau o să spuneți direct că e o prostie. Sau poate ați văzut prima serie din "Love, Death and Robots" și vi se pare caterică propunerea. Sau poate intuiți că trebuie să fie ceva dincolo de acest aparent non-sens.
Oamenii serioși sunt de părere că în clipa în care comunicarea arată ca o "salată de cuvinte", atunci nici gândirea celui care se ascunde după o astfel de exprimare nu este foarte coerentă. Dar voi nu ați citit cartea cu titlul inspirat de 1984 (George Orwell)... Haruki Murakami - 1q84. Orașul pisicilor este o povestire înrămată romanul principal, dar are o simbolitică aparte.
Așa că, oameni buni și răi: Ne vedem în orașul pisicilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu