duminică, 22 noiembrie 2026

bendeac vs ctp

Dnul Cristian Tudor Popescu a spus de-a lungul timpului multe chestii de care s-a dezis... Dau acel celebru exemplu în care, cu emfază elitistă, se referea la internet ca la un mediu în care nu se poate regăsi dânsul. Să aibă dânsul blog? Niciodată. După care a trecut ziarul Gândul pe online. Un site cu nimic diferit față de platformele de blogging - acolo unde articolul cel mai recent apare în față și se pot face ajustări cu privire la numărul de accesări pentru valoarea de relevanță a unui articol. Pe Republica nu urcă doar niște postări ordinare, fiindcă dânsul le încarcă cu valoare intelectuală de scriitor și gazetar. Nu înțeleg cum un om care pretinde că e rațional - mai mult rațional decât emoțional - nu vede ridicolul sintagmelor învechite de care se agață cu disperare! Fiecare cu boala pe care și-o alege, cum s-ar zice. Mai nou s-a întâlnit la o discuție cu Mihai Bendeac... Nu spun că dânsul nu face parte din pătura intelectualilor, dar nu a mai scris la o gazetă de ani de zile, literesatura pe care o scoate e încărcată de actual și lumea îl apreciază pentru ceea ce cuvântă pe internet... ca un veritabil "gurnalist".

Pe de altă parte, Mihai Bendeac - similar în ridicol - se bătea cu nicovala în piept că n-a făcut niciodată nimic gândindu-se la bani. Tot ce a realizat - bine sau rău - a fost rodul unei minți libere. Când vrei să spui că unul nu are vreun talent aparte, dar e, totuși, apreciat și încerci să nu îl faultezi, spui că muncește mult. Imită el oamenii cu întârzieri mentale, dar muncește de rupe în fiecare săptămână și nici nu se gândește la bani. Așa îi place lui să se manifeste artist: imitând oamenii care nu se pot apăra. Nu e ca și cum așa gâdila glanda mediocrității pentru a obține profit din audiență. Nu. Aia era arta care îl caracteriza în acele vremuri.

Ei bine, din întâlnirea celor doi, un ins care căpușează mass-media cu reacțiile lui (și textul ăsta e tot un parazit!) a reținut faptul că s-au pus de acord că în România nu se moare de foame. Ceea ce... cei doi au zis. Individul amintit n-a sintetizat totul atât de bine pe cât consider eu că trebuie să spun. Dacă standardul e pus atât de jos încât trebuie să ne bucurăm că nu murim de foame, atunci țara asta nu e una civilizată! E discutabil dacă săracii chiar reușesc să supraviețuiască sau nu, dar, presupunând că toată lumea nu moare de foame dacă își propune cu adevărat, atunci concluzia se trage de la sine: România este o țară de lumea a treia. Iar dnul Popescu și dnul Bendeac ar trebui să își lase cerințele intelectuale jos-jos-jos de tot. Ascensiunea extremismului se datorează și unor inși care spun ce sărăcie, bre? Nu vezi că toată lumea are ce să mănânce? Numai cine nu vrea nu are ce să mănânce.

Ah, și votul... care trebui dat doar celor care au norocul să primească educați. Nu dai la oricine posibilitatea de a vota. Numai celor care au noroc. Restul, nu au nevoie să fie reprezentați de nimeni fiindcă oricum votează prost și nici nu vor fi reprezetați de ăia pe care o să-i voteze. Ceea ce poate fi adevărat, dar ei nu pun în termenii ăștia discuția. Căci nici alternativa pentru săraci nu e una recomandabilă. Așa ăia care pretind că îi reprezintă mai fac niște valuri, mai ridică mingea la fileu, mai fac puțină gargară... Pe când cei care îi reprezintă pe bogați nici măcar n-o să mimeze implicarea! Că nu e publicul lor... 

Or, un ins care a stat tot timpul în peștera sărăciei și n-a văzut decât umbrele traiului decent pe pereții acesteia nu o să știe ce e lumina cunoșterii nici dacă i se explică. Fiindcă reprezentările sale sunt total greșite! E greu să concepi ceva despre care știi vag din auzite. Degeaba vine dnul Popescu cu retorica sa iscusită și zice: păi, ăia în închisorile comuniste cum puteau să sufere privațiunile alea imense și să nu se plece? Numai că, ăia în închisorile comuniste văzuseră ce înseamnă lumina, e greu să frângi un spirit care știe ce înseamnă lumina. În alte închisori comuniste deținuții se maltratau între ei fără intervenția gardienilor. Alegem însă doar selectiv din eșantionul care ne avantajează și nu căutăm răspunsuri mai profunde. Fiindcă politica editorială nu ne permite să fim onești până la capăt. Ăștia sunt noii formatori de opinie, niște rânitori la cauze găunoase în care nici ei nu cred cu adevărat!

Dar haideți să trecem la partea intelectuală cu care a venit pregătit Bendeac ca să îl impresioneze pe dnul Popescu. Dacă vrei să pari cult în cap fără să faci eforturi ca să ajungi unul vii cu deja clișeul „există Dumnezeu?”. Dnul Popescu la podcast-ul cu pricina n-a spus nici da, nici ba. Ba chiar n-a răspuns niciodată la întrebare. Nici măcar prin apelul său celebru la autoritate: despre Dumnezeu nu se pot face afirmații ontologice. Întrucât creatura nu poate să îl înțeleagă pe creator! N-a zis nici măcar atât. Deși repetase clișeul ăsta de mai multe ori. A lălăit-o până ce întrebarea s-a pierdut printre alte aspecte ale discuției. Poate că dnul Popescu și-a făcut calcule de rentabilitate a imaginii, poate e doar bătrân și uituc.... Cert e că s-a pierdut într-o salată de cuvinte acompaniat pe alocuri de râsul „iUmor” al lui Bendeac. Un om care râde zgomotos și în fața celui pe care pretinde că îl respectă!

Un spectacol hologramă dacă e să luăm de bune noile teorii ale cunoșterii realității. Realitatea e ori o hologramă 3D, ori alternativa ne spune că nu există nu există decât superdeterminism.